ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 351/RC/2016

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 389 din 18 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Năsăud în Dosarul nr. x/265/2013, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A., fără antecedente penale, cetățean român și B., fără antecedente penale, din complicitate la infracțiunea asimilată contrabandei, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și infracțiunea de complicitate la deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 296

1

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, ambele cu reținerea art. 33 lit. b) C. pen. din 1969, în infracțiunea de complicitate la infracțiunea asimilată contrabandei prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

I. În baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea asimilată contrabandei.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a dispus interzicerea exercitării de către inculpatul A. a drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 și a dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale ori familiale, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei rezultante.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale ori familiale, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa, potrivit prevederilor art. 66 C. pen. din 1969, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii dispuse față de inculpatul A., pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. din 1969.

II. În baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, a fost condamnată inculpata C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea asimilată contrabandei.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a dispus interzicerea exercitării de către inculpata C. a drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 și a dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale ori familiale, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei rezultante.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale ori familiale, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa, potrivit prevederilor art. 66 C. pen. din 1969, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii dispuse față de inculpata C., pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. din 1969.

III. În baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea asimilată contrabandei.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a dispus interzicerea exercitării de către inculpatul B. a drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 și a dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale ori familiale, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei rezultante.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale ori familiale, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa, potrivit prevederilor art. 66 C. pen. din 1969, după executarea pedepsei închisorii,

după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii dispuse față de inculpatul B., pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. din 1969.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. din 1969, s-a dispus confiscarea specială a celor 2100 pachete de țigări de proveniență din Republica Moldova, bunuri ce au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din data de 06 aprilie 2011 de la domiciliul învinuitei H. și care au fost introduse în camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud.

În baza art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin D. cu sediul în, sector 5, București.

Au fost obligați inculpații A., C. și B. la plata în solidar a sumei de 18.885 lei către partea civilă Statul Român prin D., cu titlu de daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaților A., C. și B. la plata sumei de câte 800 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorilor din oficiu în faza de urmărire penală, respectiv avocat I., cu delegația nr. 246 din 07 aprilie 2011, în cuantum de 1000 lei și avocat G., cu delegația din 07 aprilie 2011, în cuantum de 800 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au exercitat calea de atac a apelului D. - E. Cluj-Napoca, F. Bistrița-Năsăud și inculpații A., C. și B.

Apelantul inculpat A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, de achitare a acestuia, pe motiv că fapta nu există.

În motivele de apel, apelantul inculpat, prin apărător ales, a arătat că, în prezenta cauză, deși autorii infracțiunii sunt decedați și fapta nu a fost dovedită, s-a apreciat că există complici.

A susținut că prima instanță a analizat convorbirile telefonice, în baza cărora a reținut că există suspiciuni cu privire la aceste activități, chiar dacă activitatea infracțională nu rezultă cu certitudine. La aceste probe, se adaugă probele testimoniale cu privire la care, la fel, instanța de fond a reținut că nu rezultă cu certitudine că inculpații au desfășurat activități de comerț ilicit cu țigări de contrabandă.

Tot referitor la motivarea hotărârii primei instanțe, apelantul inculpat a arătat că aceasta reia conținutul rechizitoriului, inclusiv erorile din cuprinsul acestuia și că, în urma perchezițiilor domiciliare și asupra autovehiculului, a fost găsit un pachet de țigări.

A mai arătat apelantul inculpat că, în cauză, ar fi vorba despre o înscenare, deoarece în urma controlului efectuat în anul 2010 de Garda Financiară, nu au mai fost comercializate țigări de contrabandă.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, pe baza unor suspiciuni ce rezultă din cuprinsul discuțiilor telefonice, nu se poate pronunța o soluție de condamnare, chiar dacă prima instanță a arătat în cuprinsul motivării că nu a fost înfrântă prezumția de vinovăție.

Prin Decizia penală nr. 322/A din 3 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/265/2013,

în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de D. - E. Cluj-Napoca, F. Bistrița-Năsăud împotriva sentinței penale nr. 389 din 18 noiembrie 2015 a Judecătoriei Năsăud, care a fost desființată doar cu privire la omisiunea obligării inculpaților la plata accesoriilor.

Pronunțându-se o nouă hotărâre în aceste limite, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 18.885 lei, la care se adaugă majorări, dobânzi și penalități, de la data generării pagubei și până la stingerea acesteia.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., C. și B. împotriva aceleiași hotărâri.

Au fost obligați apelanții la plata în favoarea statului a câte 400 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul părții civile au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, la data de 18 aprilie 2016, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul A.,

susținând că hotărârile pronunțate de instanța de fond și de cea de apel sunt netemeinice și nelegale, probatoriul administrat în cauză nefiind de natură a conduce la condamnarea sa pentru inflațiunea de complicitate la infracțiunea asimilată contrabandei.

A arătat recurentul inculpat că fapta pentru care a fost condamnat nu există, iar la data săvârșirii acesteia, respectiv 9 mai 2010, nu era prevăzută de legea penală, fiind contravenție, context în care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea ambelor hotărâri și pronunțarea unei soluții de achitare a sa.

În susținerea căii de atac, a fost invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 211/RC din 6 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/265/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 322/A din 3 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Admiterea în principiu a cererii de recurs în casație a fost generată exclusiv de Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., constatându-se că sintagma „dacă cererea este vădit nefondată" din cuprinsul acestora este neconstituțională.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A.,

se constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecății. Prin motivele de recurs formulate, se realizează o analiză a probelor, susținându-se că niciuna dintre probele administrate în cauză nu relevă implicarea recurentului inculpat în activitatea infracțională, acesta nefăcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, care, de altfel, la data de 9 mai 2010, constituia contravenție, nefiind vorba despre o faptă prevăzută de legea penală.

Această critică nu poate fi primită de Înalta Curte, apărarea limitându-se doar la fapta din 9 mai 2010 - care, la acel moment, nu era incriminată de legea penală, atrăgând răspunderea contravențională a recurentului inculpat - fiind omisă împrejurarea că, ulterior sancționării sale contravenționale, recurentul inculpat a continuat să desfășoare activități de comerț cu produse ilicite, în sarcina sa fiind reținute fapte comise în perioada ianuarie - aprilie 2011 și care sunt prevăzute de legea penală.

În realitate, prin recursul în casație formulat în cauză, s-a urmărit remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, respectiv a unei greșite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 322/A din 3 martie 2016 a Curții de Apel Cluj,

secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/265/2013, va fi respins, ca nefondat.

În acest context, nici extinderea efectelor căii de atac promovate de recurentul inculpat A. nu poate profita intimaților inculpați B. și C., nefiind incidente dispozițiile art. 443 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorările cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat și pentru intimații inculpați vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 322/A din 3 martie 2016 a Curții de Apel Cluj,

secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/265/2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2016.