ÎCCJ, Decizia nr. 76/2011

Asupra cererii de revizuire de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 1554 din 5 octombrie 2009,

pronunțată de Înalta Curte de

Casație

și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul A.l. împotriva rezoluției nr.

9/P/2008 din 7 august

2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost

menținută rezoluția atacată, iar petentul obligat

la plata cheltuielilor judiciare

statului.

Împotriva acestei sentințe, petentul A.l. a

declarat recurs, iar prin

decizia nr.

675 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători, a fost

respins recursul, ca nefondat, cu

motivarea

că, din actele dosarului, intimatul procuror și-a exercitat legal

atribuțiile de serviciu, iar împrejurarea că

soluția dispusă, pe baza normelor

incidente

în speță și a verificărilor efectuate, nu a fost de natură să conducă la

realizarea intereselor petentului nu poate

constitui temei pentru a se concluziona

că a fost comisă o faptă penală și că se impune angajarea răspunderii

penale a

magistratului procuror.

Împotriva deciziei nr. 675 din 25 octombrie 2010 a

Înaltei Curți de Casație

și Justiție,

completul de 9 judecători, petentul A.l. a formulat cerere

de revizuire, susținând, potrivit concluziilor

scrise depuse la dosar că

decizia

atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. j), art. 48 lit.

g), art. 49 alin. (2), art. 62, art. 277, art. 278

1

alin. (2) și art.

12 C. proc. pen.

și art. 1200 C. civ.

Prin referatul nr. 887/390/lll-6/2011 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de

Casație și Justiție s-au formulat concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a

cererii

de revizuire formulată de revizuentul A.l.

Examinând cererea de revizuire, în conformitate cu

dispozițiile art. 403 C. proc. pen.

,

Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 393 hotărârile penale

definitive pot fi supuse

revizuirii,

atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, din

conținutul acestui text legal rezultând că sunt

supuse revizuirii numai hotărârile

judecătorești

care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire

se

urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile

judecătorești.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac,

poate fi formulată numai în

condițiile

și în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

, singurele în măsură să conducă la o reexaminare

a cauzei penale.

Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este

reglementată posibilitatea

extinderii

exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor

judecătorești pronunțate în soluționarea

plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac nu este

admisibilă, întrucât,

în situația contrară s-ar contraveni dispozițiilor

procesuale menționate și principiului instituit prin art. 129 din Constituția

României, potrivit căruia

"împotriva

hotărârilor judecătorești, părțile [..] pot exercita căile de atac, în

condițiile

legii".

În cauză, revizuentul A.l. a formulat cererea

solicitând revizuirea

deciziei nr. 675

din 25 octombrie 2010 a Completului de 9 judecători a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, prin care a fost

respins, ca nefondat, recursul

declarat

de petent împotriva sentinței nr. 1554 din 5 octombrie 2009 a Secției

Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

prin care a fost respinsă, ca

nefondată,

plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 9/P/2008 din 7

august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție,

secția de

urmărire penală și criminalistică, și a fost menținută rezoluția atacată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că hotărârea

vizată

prin cererea de revizuire formulată de petent nu îndeplinește condițiile

art. 393 C. proc. pen., deoarece nu conține o

rezolvare a

fondului cauzei, în

sensul dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

, care stipulează că „Instanța hotărăște prin

sentință asupra învinuirii

aduse inculpatului, pronunțând, după caz,

condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal”.

Mai mult decât atât, susținerile revizuentului nu

se pot încadra în vreunul

din

cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că, toate

motivele indicate în susținerea

cererii

au fost invocate pur formal, fără a fi dovedite, neconducând la concluzia

temeiniciei cererii, avându-se în vedere și

condițiile în care instanța trebuie să

analizeze

cererea de revizuire, conformându-se limitelor stabilite de art. 393 și

art.

394 C. proc. pen.

În ceea ce privesc susținerile revizuentului, în

sensul nerespectării

termenelor prevăzute de art. 277 C. proc. pen.,

sunt

neîntemeiate, având în vedere

caracterul de recomandare al normelor cuprinse

în conținutul acestor

dispoziții legale.

Referitor la

încălcarea dispozițiilor art. 1200 C. civ., ce

reglementează materia prezumțiilor legale, Înalta Curte constată că

aceasta

excede obiectului prezentei

cauze, hotărârea atacată nefiind afectată de o

cauză de nulitate, astfel cum arată revizuentul în concluziile scrise.

În consecință, în temeiul art. 403 alin. (3) C.

proc. pen.,

Înalta Curte va

respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

revizuentul A.l. împotriva deciziei nr. 675 din

25 octombrie 2010,

pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători în

dosarul nr. 5128/1/2010.

Totodată, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

revizuentul

va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuentul

A.I.

împotriva deciziei nr. 675 din 25 octombrie 2010, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 9 judecători în dosarul

nr. 5128/1/2010.

Obligă revizuentul la plata sumei de 400 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie

2011.