ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2965/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. Prin Sentința civilă nr. 2173 din 10 noiembrie 2011, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a Dispoziției nr. 829 din 17 iulie 2011 formulată de reclamanta C.E.M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Mangalia. A dispus suspendarea executării Dispoziției nr. 829 din 17 iulie 2011 emisă de Primarul Municipiului Mangalia, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. A dispus sesizarea Curții de Apel Constanța cu soluționarea excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanta, iar conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a suspendat judecata cauzei.

Urmare acestei soluții, pe rolul Curții de Apel Constanța a fost înregistrat dosarul nr. 45/36/2012 având ca obiect excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011, emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a județului Constanța. Prin Sentința nr. 95/CA din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a litigiului, privind excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanța, invocată de reclamanta C.E.M., în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflict negativ de competență, această instanță a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut, în esență, că actul a cărui nelegalitate s-a invocat, a fost emis de Curtea de Camera de Conturi a Județului Constanța, structură fără personalitate juridică ce exercită, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 94/1992, funcțiile Curții de Conturi în unitatea administrativ -teritorială a județului Constanța. Cu alte cuvinte, actul administrativ supus cenzurii instanței este, în fapt, decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Constanța, prin care au fost stabilite anumite măsuri în sarcina entității publice controlate, măsuri a căror legalitate este analizată de către instanță.

Ca atare, competența materială este stabilită potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, în funcție de rangul autorității emitente a actului administrativ. Împrejurarea că prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități s-a prevăzut dreptul conducătorului entității verificate de a sesiza instanța de contencios administrativ doar împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor nu este în măsură să determine o altă competență. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, constată că instanța competentă să soluționeze litigiul dedus judecății este Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: În cauză, obiectul dedus judecății îl constituie excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011, emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanța. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza". În vederea stabilirii instanței de contencios administrativ competente, în prezenta cauză, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. art. 1 alin. (5) din Legea nr. 94/1992, art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "În unitățile administrativ-teritoriale, funcțiile Curții de Conturi se exercită prin camerele de conturi județene și a municipiului București, structuri fără personalitate juridică". În aceste condiții, acte administrative, în cadrul activității per ansamblu a Curții de Conturi a României reglementate de Legea nr. 92/1992, emite nu numai Curtea de Conturi, ca autoritate publică centrală, ci și subdiviziunile sale constituite la nivelul unităților administrativ teritoriale, anume camerele de conturi județene sau a municipiului București, neavând relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, care constă în aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de putere publică.

De asemenea, art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 stipulează că "Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate". În materia contenciosului administrativ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond: - în funcție de obiectul litigiului, criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, numai atunci când litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența nu se stabilește în funcție de poziționarea autorității emitente, ci în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competența de soluționare, în primă instanță, a acțiunilor formulate împotriva actelor administrative (astfel cum sunt definite acestea prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ) emise de structurile din cadrul Curții de Conturi poate aparține, după caz, prin raportare la nivelul central sau local a structurii emitente, fie tribunalelor administrativ-fiscale (până la constituirea acestora, secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor), fie secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Cum obiectul cauzei îl constituie excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanța, prin care au fost stabilite anumite măsuri în sarcina entității publice controlate, competența de soluționare aparține tribunalului, actul administrativ fiind emis de o autoritate administrativă locală. Totodată, Înalta Curte reține că nu sunt aplicabile dispozițiile pct. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, întrucât sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ.

În consecință, în baza art. 20 și urm. C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe C.E.M., Primarul municipiului Mangalia și Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.