ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.06.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2965/2012

HOTĂRÂRE
13.06.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2965/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2173 din 10

noiembrie 2011, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și

fiscal a admis cererea de suspendare a Dispoziției nr. 829 din 17 iulie 2011

formulată de reclamanta C.E.M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul

Municipiului Mangalia.

A dispus suspendarea

executării Dispoziției nr. 829 din 17 iulie 2011 emisă de Primarul Municipiului

Mangalia, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

A dispus sesizarea

Curții de Apel Constanța cu soluționarea excepției de nelegalitate a Deciziei

nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de

Conturi a Județului Constanta, iar conform art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 a suspendat judecata cauzei.

Urmare acestei

soluții, pe rolul Curții de Apel Constanța a fost înregistrat dosarul nr.

45/36/2012 având ca obiect excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 7 din 14

ianuarie 2011, emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a

județului Constanța.

Prin Sentința nr.

95/CA din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a

litigiului, privind excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie

2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului

Constanța, invocată de reclamanta C.E.M., în favoarea Tribunalului Constanța,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit

conflict negativ de competență, această instanță a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut, în esență, că actul a cărui

nelegalitate s-a invocat, a fost emis de Curtea de Camera de Conturi a

Județului Constanța, structură fără personalitate juridică ce exercită,

potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 94/1992, funcțiile Curții de Conturi în

unitatea administrativ -teritorială a județului Constanța.

Cu alte cuvinte,

actul administrativ supus cenzurii instanței este, în fapt, decizia emisă de

Camera de Conturi a Județului Constanța, prin care au fost stabilite anumite

măsuri în sarcina entității publice controlate, măsuri a căror legalitate este

analizată de către instanță.

Ca atare, competența

materială este stabilită potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004,

în funcție de rangul autorității emitente a actului administrativ.

Împrejurarea că prin

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții

de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități s-a

prevăzut dreptul conducătorului entității verificate de a sesiza instanța de

contencios administrativ doar împotriva încheierii emise de comisia de

soluționare a contestațiilor nu este în măsură să determine o altă competență.

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea conflictului în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale

aplicabile, constată că instanța competentă să soluționeze litigiul dedus

judecății este Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și

fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În cauză, obiectul

dedus judecății îl constituie excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 7 din 14

ianuarie 2011, emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a

Județului Constanța.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act

administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe

cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz,

instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului

pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ

competentă, suspendând cauza".

În vederea stabilirii

instanței de contencios administrativ competente, în prezenta cauză, Înalta

Curte va avea în vedere prevederile art. art. 1 alin. (5) din Legea nr.

94/1992, art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 și art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

În conformitate cu

prevederile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, "În unitățile administrativ-teritoriale, funcțiile Curții de

Conturi se exercită prin camerele de conturi județene și a municipiului

București, structuri fără personalitate juridică". În aceste condiții,

acte administrative, în cadrul activității per ansamblu a Curții de Conturi a

României reglementate de Legea nr. 92/1992, emite nu numai Curtea de Conturi,

ca autoritate publică centrală, ci și subdiviziunile sale constituite la

nivelul unităților administrativ teritoriale, anume camerele de conturi

județene sau a municipiului București, neavând relevanță personalitatea

juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, care

constă în aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative

de putere publică.

De asemenea, art. 1

alin. (4) din Legea nr. 94/1992 stipulează că "Litigiile rezultate din

activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești

specializate".

În materia

contenciosului administrativ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de

fond: - în funcție de obiectul litigiului, criteriul poziționării în cadrul

sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a

autorității publice emitente a actului atacat; - criteriul valoric, stabilit pe

baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat. Cu alte cuvinte, numai atunci când

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența nu se

stabilește în funcție de poziționarea autorității emitente, ci în funcție de

valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea

competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

Prin urmare, în

raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, competența de soluționare, în primă instanță, a acțiunilor

formulate împotriva actelor administrative (astfel cum sunt definite acestea

prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ) emise de

structurile din cadrul Curții de Conturi poate aparține, după caz, prin

raportare la nivelul central sau local a structurii emitente, fie tribunalelor

administrativ-fiscale (până la constituirea acestora, secțiilor de contencios

administrativ și fiscal ale tribunalelor), fie secțiilor de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel.

Cum obiectul cauzei

îl constituie excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011

emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului

Constanța, prin care au fost stabilite anumite măsuri în sarcina entității

publice controlate, competența de soluționare aparține tribunalului, actul

administrativ fiind emis de o autoritate administrativă locală.

Totodată, Înalta

Curte reține că nu sunt aplicabile dispozițiile pct. 228 din Regulamentul

aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, întrucât sunt

contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă

dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce

privește competența instanțelor de contencios administrativ.

În consecință, în

baza art. 20 și urm. C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a

prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a litigiului

privind pe C.E.M., Primarul municipiului Mangalia și Curtea de Conturi a

României în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-31
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2738/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Hotărârile instanțelor aflate în conflict. 1. Hotărârea Tribunalului Constanța. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
ÎCCJ 2011-12-13
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6037/2011
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2011 pe rolul Tribunalului Constanța, rec
ÎCCJ 2012-06-21
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3152/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2011 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal,
ÎCCJ 2012-06-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3168/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2011 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal,
ÎCCJ 2012-11-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4858/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 septembrie 2011 pe rolul Tribunalului C
Sursă