ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 571/2012

Ședința publică de la 9 februarie 2012 Asupra recursului de față: Prin acțiunea introductivă, reclamanta SC U.B.W. SA a chemat în judecată pe pârâta SC H.V. SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 491.867,57 lei reprezentând contravaloarea ambalajelor nereturnate în temeiul de 30 de zile prevăzut în contractul de distribuție nr. 533 din 11 martie 2004, iar, prin cererea reconvențională, pârâta SC H.V. SRL a solicitat obligarea reclamantei SC U.B.W. SA la plata sumei de 144.800,8 lei reprezentând contravaloare garanții nerestituite de reclamantă pentru ambalajele predate precum și obligarea reclamantei la plata sumei de 300.510,60 lei - contravaloare garanții nerestituite pentru ambalajele recuperate din piață de noii săi distribuitori.

Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 5983 din 15 aprilie 2009, a admis cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă SC U.B.W. SA, a obligat pârâta SC H.V.

SRL la plata sumei de 491.867,57 lei reprezentând contravaloare ambalaje nereturnate, a admis în parte cererea reconvențională și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 144.800,8 lei reprezentând contravaloare garanții nerestituite pentru ambalajele predate, compensând totodată cheltuielile de judecată ale părților, cu motivarea că, pentru a obține valoarea de înlocuire a ambalajelor nereturnate de pârâtă, reclamanta are dreptul de a solicita obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferența dintre valoarea de înlocuire a ambalajelor și valoarea lor de garanție (valoare ce a fost deja plătită de pârâtă), iar, cu privire la cererea reconvențională, reclamanta avea obligația de a restitui pârâtei contravaloarea garanțiilor pentru ambalajele restituite, din raportul de expertiză contabilă reieșind că reclamanta datorează pârâtei suma de 145.238,47 lei reprezentând valoare garanții pentru ambalajele restituite de pârâtă.

Curtea de Apel București, secția a V a comercială, prin decizia nr. 189 de la 21 aprilie 2011, a admis apelul declarat de apelanta pârâtă reclamantă SC H.V. SRL, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate cu privire la cererea reconvențională, reținând că raportul de expertiză întocmit în apel pleacă de la premisa corectă, determinând întinderea obligației apelantei-pârâte numai în funcție de contravaloarea ambalajelor aflate în posesia sa la încetarea contractului, din comparația evidențelor contabile rezultând nu numai că nu datorează nimic intimatei-reclamante, dar a și plătit în plus suma de 139.596, 20 lei.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC U.B.W. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, desființarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă și menținerea sentinței comerciale pronunțate de Tribunalul București ca fiind legală și temeinică. In argumentarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că instanța de apel și-a întemeiat întreaga motivare de admitere a apelului H.V. pe o expertiză judiciară ale cărei obiective vizează în exclusivitate cererea reconvențională a pârâtei, în mod greșit a înlăturat expertiza judiciară efectuată în dosarul de fond și a considerat neaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 13.2.5.

din contractul de distribuție, în mod neîntemeiat fiind respinse susținerile U. de reținere a raportului judiciar întocmit de către expertul desemnat de instanța de fond și reținute concluziile raportului de expertiză efectuat în faza apelului, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ. Pârâta SC H.V. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea integrală a apelului în sensul admiterii și a celui de-al doilea capăt de cerere din cererea reconvențională și obligării SC U.B.W. SA la plata sumei de 300.510,60 lei reprezentând contravaloarea garanțiilor nerestituite pentru ambalajele plătite și recuperate de noii distribuitori de la clienții en-detail.

în motivare, pârâta a învederat că instanța de apel a interpretat greșit corespondența formată din șase scrisori trimise de șase societăți comerciale, acestea reprezentând corespondență comercială în sensul art. 46 C. com., constituind mijloc de probă recunoscut de acesta, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ. Analizând excepția nulității și recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte reține următoarele : Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. , cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitative prevăzute de art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ. În speță, din observarea criticilor formulate de reclamantă, înalta Curte apreciază că argumentele expuse de SC U.B.W. SA pot fi încadrate în cazurile prevăzute de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., astfel încât va dispune respingerea excepției nulității recursului. Referitor la recursul formulat de reclamanta SC U.B.W. SA, Înalta Curte va dispune respingerea acestuia ca nefondat având în vedere următoarele considerente : Situația de fapt stabilită de instanțele de fond în baza probatoriului administrat, respectiv înscrisuri și expertiză, nu poate fi supusă cenzurii instanței de recurs în cadrul controlului de nelegalitate, neputând fi contestată în această fază procesuală.

In examinarea relațiilor contractuale dintre părți, instanța de apel a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 13.2.5. din contractul de distribuție, astfel încât acest motiv de recurs nu poate constitui o critică la adresa hotărârii recurate, ci doar o achiesare la ceea ce a stabilit instanța de apel. Motivul de recurs privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 punct 9 C. proc. civ. nu este fondat, deoarece instanța a cărei hotărâre este recurată a analizat, în mod corect, raporturile dintre părți și a expus motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția; reclamanta nu a indicat, în cuprinsul motivelor de recurs, ce dispoziții de drept material sau procesual au fost încălcate, limitându-se la a arăta că instanța de fond a făcut o analiză greșită a materialului probator aflat la dosarul cauzei, susținere ce nu atrage incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 punct 9 C. proc.

civ. Recursul formulat de pârâta SC H.V. SRL este, de asemenea, nefondat, întrucât interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 punct 8 C. proc. civ. Nici al doilea motiv de recurs privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 punct 9 C. proc. civ. nu este fondat, deoarece criticile formulate antamează situația de fapt determinată de instanța devolutivă pe baza probelor administrate, or, față de limitele de legalitate de care este ținută instanța de recurs în verificarea sa prin art. 304 C. proc. civ.

partea introductivă, Înalta Curte nu le poate examina, întrucât argumentele invocate în susținerea cererii de recurs privesc temeinicia hotărârii atacate și nu legalitatea acesteia ; interpretarea dată probelor, respectiv a corespondenței, constituie o chestiune de fapt, instanțele de fond reținând în mod corect faptul că aceasta reprezintă o probă extrajudiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de pârâta SC H.V. SRL. Respinge recursurile declarate de reclamanta SC U.B.W. SA București și pârâta SC H.V. SRL Chisoda împotriva deciziei comerciale nr. 189 de la 21 aprilie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondate. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2012.