ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 571/2012

Ședința publică de la 9 februarie 2012

Asupra

recursului de față:

Prin acțiunea introductivă, reclamanta SC U.B.W.

SA

a chemat în judecată pe pârâta SC H.V. SRL, solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de

491.867,57

lei

reprezentând contravaloarea ambalajelor nereturnate în

temeiul de 30 de zile prevăzut în contractul de distribuție nr. 533 din 11

martie 2004, iar, prin cererea reconvențională, pârâta SC H.V. SRL a solicitat

obligarea reclamantei SC U.B.W. SA la plata sumei de 144.800,8 lei reprezentând

contravaloare garanții nerestituite de reclamantă pentru ambalajele predate

precum și obligarea reclamantei la plata sumei de 300.510,60 lei -

contravaloare garanții nerestituite pentru ambalajele recuperate din piață de

noii săi distribuitori.

Tribunalul

București, prin sentința comercială nr. 5983 din

15 aprilie 2009, a admis cererea principală formulată de

reclamanta-pârâtă

SC U.B.W. SA, a obligat pârâta SC H.V. SRL la plata

sumei de 491.867,57

lei

reprezentând contravaloare ambalaje nereturnate, a admis în

parte cererea reconvențională și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma

de 144.800,8 lei reprezentând contravaloare garanții nerestituite pentru

ambalajele predate,

compensând totodată

cheltuielile de judecată ale părților, cu motivarea

că, pentru a obține

valoarea de înlocuire a ambalajelor nereturnate de pârâtă, reclamanta are

dreptul de a solicita obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferența

dintre valoarea de înlocuire a

ambalajelor

și valoarea lor de garanție (valoare ce a fost deja plătită de

pârâtă),

iar, cu privire la cererea reconvențională, reclamanta avea obligația de a

restitui pârâtei contravaloarea garanțiilor pentru ambalajele restituite, din

raportul de expertiză contabilă reieșind că reclamanta datorează pârâtei suma

de 145.238,47 lei reprezentând valoare garanții pentru ambalajele restituite de

pârâtă.

Curtea

de Apel București, secția a

V

a

comercială, prin decizia nr. 189 de la 21 aprilie 2011, a admis apelul declarat

de apelanta pârâtă reclamantă SC H.V. SRL, a schimbat în parte hotărârea

atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei și a

menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate cu privire la cererea

reconvențională, reținând că raportul de expertiză întocmit în apel pleacă de

la premisa corectă, determinând întinderea obligației apelantei-pârâte numai în

funcție de contravaloarea ambalajelor aflate în posesia sa la încetarea

contractului, din comparația

evidențelor

contabile rezultând nu numai că nu datorează nimic

intimatei-reclamante,

dar a și plătit în plus suma de 139.596, 20 lei.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC U.B.W.

SA

a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, desființarea în tot a

deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă și

menținerea sentinței comerciale pronunțate de Tribunalul București ca fiind

legală și temeinică. In argumentarea motivelor de recurs,

reclamanta a arătat că instanța de apel și-a

întemeiat întreaga motivare

de admitere a apelului H.V. pe o expertiză

judiciară ale cărei

obiective vizează în

exclusivitate cererea reconvențională a pârâtei, în

mod greșit a

înlăturat expertiza judiciară efectuată în dosarul de fond

și a considerat neaplicabilitatea în cauză a

prevederilor art. 13.2.5. din

contractul

de distribuție, în mod neîntemeiat fiind respinse susținerile

U. de

reținere a raportului judiciar întocmit de către expertul desemnat de instanța

de fond și reținute concluziile raportului de expertiză efectuat în faza

apelului, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 punctele

8 și 9 C. proc. civ.

Pârâta

SC H.V. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate, admiterea integrală

a

apelului în sensul admiterii și a celui de-al doilea capăt de cerere din

cererea

reconvențională și obligării SC U.B.W. SA la plata sumei de 300.510,60 lei reprezentând

contravaloarea garanțiilor nerestituite pentru ambalajele plătite și recuperate

de noii distribuitori de la clienții en-detail. în motivare, pârâta a învederat

că instanța de

apel a interpretat greșit

corespondența formată din șase scrisori trimise

de șase societăți

comerciale, acestea reprezentând corespondență comercială în sensul art. 46 C.

com., constituind mijloc de probă recunoscut de acesta, invocând drept motive

de nelegalitate dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ.

Analizând excepția nulității și recursurile formulate prin

prisma

motivelor invocate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta

Curte reține următoarele :

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului,

menționarea motivelor de nelegalitate.

Pentru

a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate

limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării

motivelor presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitative

prevăzute de art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ.

În

speță, din observarea criticilor formulate de reclamantă, înalta Curte

apreciază că argumentele expuse de SC U.B.W. SA pot fi încadrate în cazurile

prevăzute de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., astfel încât va dispune

respingerea excepției nulității recursului.

Referitor

la recursul formulat de reclamanta SC U.B.W. SA, Înalta Curte va dispune

respingerea acestuia ca nefondat având în vedere următoarele considerente :

Situația

de fapt stabilită de instanțele de fond în baza probatoriului administrat,

respectiv înscrisuri și expertiză, nu poate fi supusă cenzurii instanței de

recurs în cadrul controlului de nelegalitate, neputând fi contestată în această

fază procesuală.

In examinarea relațiilor contractuale dintre părți,

instanța de apel

a reținut incidența în

cauză a prevederilor art. 13.2.5. din contractul de

distribuție, astfel

încât acest motiv de recurs nu poate constitui o critică la adresa hotărârii

recurate, ci doar o achiesare la ceea ce a stabilit instanța de apel.

Motivul de recurs privind incidența în cauză a

dispozițiilor art. 304 punct 9 C. proc. civ. nu este fondat, deoarece instanța

a cărei hotărâre este recurată a analizat, în mod corect, raporturile dintre

părți și a expus motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția;

reclamanta nu a indicat, în cuprinsul motivelor de recurs, ce dispoziții de

drept material sau procesual au fost încălcate, limitându-se la a arăta că

instanța de fond a făcut o analiză greșită a materialului probator aflat la

dosarul cauzei, susținere ce nu atrage incidența în cauză a motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 punct 9 C. proc. civ.

Recursul formulat de pârâta SC H.V. SRL este, de

asemenea, nefondat, întrucât interpretarea dată probelor constituie o

chestiune de fapt, care nu justifică invocarea

motivului de recurs bazat

pe denaturarea actului juridic dedus

judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 punct 8 C.

proc. civ.

Nici al doilea motiv de recurs privind incidența în

cauză a dispozițiilor art. 304 punct 9 C. proc. civ. nu este fondat, deoarece

criticile formulate antamează situația de fapt determinată de instanța devolutivă

pe baza probelor administrate, or, față de limitele

de legalitate de care este ținută instanța de recurs în verificarea sa

prin

art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, Înalta Curte nu le

poate examina, întrucât argumentele invocate în susținerea cererii de recurs

privesc temeinicia hotărârii atacate și nu legalitatea acesteia ; interpretarea

dată probelor, respectiv a corespondenței, constituie o chestiune de fapt,

instanțele de fond reținând în mod corect faptul că aceasta reprezintă o probă

extrajudiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de

pârâta SC H.V. SRL. Respinge recursurile declarate de reclamanta SC U.B.W. SA

București și pârâta SC H.V. SRL Chisoda împotriva deciziei comerciale nr. 189

de la 21 aprilie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondate.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 9 februarie 2012.