ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1081/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă:

Prin încheierea din data de 25 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins cererile petiționarului A., având ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru achitate în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2019 ale Curții de Apel Cluj, cereri formulate în dosarele nr. x/2020 și nr. y/2020 ale Curții de Apel Cluj, conexate la termenul de judecată din data de 25 iunie 2020.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii din 25 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a declarat recurs petentul A..

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-petent a solicitat admiterea căii de atac, rejudecarea cauzei și restituirea taxelor judiciare de timbru.

A făcut referiri la prevederile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și la art. 2 și 3 din Carta drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, apreciind că se impune a fi îndreptate neregularitățile săvârșite de către instanțele de judecată.

I.3. Apărările formulate în cauză:

Intimații OCPI Cluj, B. și C. nu au formulat întâmpinări.

I.4. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 13 august 2020 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2.

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reținut că urmează a se aprecia asupra calificării prezentei căi de atac și a admisibilității acesteia, având în vedere că încheierea prin care s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru este supusă numai apelului, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu soluționează apeluri.

În condițiile în care calea de atac promovată în cauza de față ar fi calificată ca fiind recurs, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că prezenta cerere îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., este legal timbrată, iar criticile formulate de către recurentul-petent nu pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. totodată, raportorul a apreciat că recursul este declarat și motivat în termen legal.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au formulat puncte de vedere.

Recurentul-petent A. a depus la dosar mai multe cereri informe, niciuna dintre acestea neputând fi apreciată a fi punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din data de 7 aprilie 2021, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 18 mai 2021, în vederea analizei admisibilității în principiu a recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Prioritar, în ceea ce privește calificarea și admisibilitatea prezentei căi de atac, Înalta Curte reține următoarele:

Procedura de soluționare a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru este reglementată de art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Astfel, dispozițiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru stabilesc situațiile în care, la cererea petiționarului, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie - integral, parțial sau proporțional.

Potrivit alin. (4) teza I din dispoziția legală menționată:

"cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea", iar alin. (5) prevede:

"cererea de restituire soluționată de instanța de judecată va fi depusă în vederea restituirii la unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată.".

Conform prevederilor art. 527 C. proc. civ.:

"Cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană [...] sunt supuse dispozițiilor prezentei cărți."

Ca atare, având în vedere că prin soluționarea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, rezultă că aceasta se soluționează potrivit regulilor procedurii necontencioase, reglementate în cuprinsul Cărții a III-a C. proc. civ.

În ceea ce privește calea de atac, dispozițiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe) stabilesc că încheierea prin care se soluționează cererea este supusă numai apelului, cu excepția celei pronunțate de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este definitivă.

Cum textul de lege prevede că doar hotărârea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este definitivă, rezultă că încheierile pronunțate cu privire la o atare cerere de către judecătorii, tribunale și curți de apel sunt supuse căii de atac a apelului.

Or, potrivit art. 97 C. proc. civ.:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Ca atare, cum legea stabilește că doar hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în această materie este definitivă și, prin urmare, recunoaște posibilitatea exercitării căii de atac împotriva celei pronunțate de către curtea de apel și, având în vedere că instanța supremă nu soluționează apeluri, ci recursuri, declarate împotriva hotărârilor date de curțile de apel, Înalta Curte constată că, în cauză, partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii atacate.

Totodată, reține că, având în vedere că, potrivit art. 457 alin. (2) C. proc. civ., mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, împrejurarea că în dispozitivul încheierii recurate se indică faptul că aceasta este definitivă nu este de natură a atrage inadmisibilitatea prezentului recurs.

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurentul-petent nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de lege și nici nu a formulat susțineri care să poate fi încadrate în cazurile reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, a făcut trimitere la săvârșirea mai multor erori de către instanțele de judecată care au soluționat dosarele în care a fost parte, la dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013, precum și la cele reglementate de 2 și 3 din Carta drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, cu privire la care a apreciat că au fost încălcate de către intimați și de către instanțe.

Însă, recurentul-petent nu a arătat în concret care este eroarea instanței care a pronunțat încheierea prin care au fost respinse cererile sale de restituire a taxelor judiciare de timbru și în cea a constat încălcarea săvârșită de către aceasta, simpla exprimare a nemulțumirii părții cu privire la soluționarea litigiilor sale neputând fi convertită în vreunul dintre motivele de casare reglementate de lege, nerespectând rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurentul-petent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 25 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2021.