ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2220/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin decizia nr. 52/A

din 26 aprilie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă

și asigurări sociale, minori și de familie, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâții Primăria mun. Pitești și mun. Pitești împotriva sentinței

civile nr. 86 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001. Reclamantul nu a beneficiat de

reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, acestuia

fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Din coroborarea art.

8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, precum și din dispozițiile Normelor metodologice

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 rezultă că domeniul de reglementare al

acestui act normativ acoperă și acele terenuri situate în intravilanul

localităților care, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu au

fost integral restituite persoanelor îndreptățite, cu condiția, pentru

restituirea în natură, ca acestea să fie disponibile, în sensul de a nu fi

ocupate de construcții ale terților sau să constituie obiect al punerii în

posesie în favoarea altor persoane.

În

lipsa posibilității

de restituire în natură, cu atât mai mult se impune acordarea de despăgubiri,

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, întemeiat pe caracterul de

complinire al Legii nr. 10/2001 în raport cu celelalte acte normative cu scop

reparatoriu din domeniul imobiliar, în al cărui domeniu de reglementare trebuie

inclus și terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea.

2.1. Motive

Pârâții Primăria mun.

Pitești și mun. Pitești au declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:

Instanța de apel a

ignorat în totalitate prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

potrivit căruia nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în

extravilanul localității la data preluării abuzive precum și cele al căror

regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Din probele

administrate în cauză, respectiv din conținutul adresei de la dosar fond

rezultă că la data preluării în patrimoniul GAC terenul avea categoria de

folosință agricolă.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

La data depunerii

notificării nr. 1043 din 14 februarie 2002, art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 prevedea că nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror

regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin

Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Așadar, dacă

notificarea ar fi fost soluționată până la intrarea în vigoare a Legii nr.

247/2005, care a modificat art. 8 alin. (1) enunțat, în sensul că nu intră sub

incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților la

data preluării abuzive sau la data notificării, pârâții nu ar fi putut deduce

judecății critici privitoare la faptul că terenul în litigiu ar fi fost situat

în extravilan la data preluării, cu consecința inaplicabilității prevederilor

Legii nr. 10/2001.

În

raport de conținutul

legii sub imperiul căreia a formulat notificarea reclamantul avea o speranță

legitimă că poate beneficia de măsurile reparatorii instituite prin Legea nr.

10/2001, astfel încât critica vizând nesocotirea primei teze a art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 nu este întemeiată.

Instanțele de fond au

interpretat corect și cea de-a doua teză a textului întrucât terenul ce

formează obiectul litigiului nu este unul agricol în sensul art. 2 lit. a) din

Legea nr. 18/1991 conform cu care, terenurile cu destinație agricolă sunt

terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele

viticole, pomicole, plantațiile de hamei și duzi, pășunile, fanețele, serele,

solariile, răsadnițele și altele asemenea -, cele cu vegetație forestieră, dacă

nu fac parte din amenajamentele silvice, pășunile împădurite, cele ocupate cu

construcții și instalații agrozootehnice, amenajările piscicole și de

îmbunătățiri funciare, drumurile tehnologice și de exploatare agricolă,

platformele și spațiile de depozitare care servesc nevoilor producției agricole

și terenurile neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția

agricolă.

Expertiza efectuată

în fond după casare a evidențiat că terenul, care este situat în intravilanul mun.

Pitești este ocupat, parțial, de blocuri, alei pietonale, spații verzi, spații

deservire blocuri, rețele edilitare aferente blocurilor. Prin urmare, nu are o

destinație agricolă.

Având în vedere cele

mai sus reținute, Înalta Curte a apreciat că ambele instanțe de fond au făcut

aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în

cauză, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În

temeiul art. 312

alin. (1) C proc. civ. recursul a fost respins, cu consecința rămânerii

irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâții Primăria mun. Pitești și mun. Pitești împotriva

deciziei nr. 52/A din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă,

conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2011.