ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1884/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1884/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta
SC P. SA Galați prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția
a VI-a comercială, a solicitat obligarea pârâtului M.F.P. împreună cu A.F.P. Galați
să procedeze la scăderea debitelor din evidența analitică în sumă de 1.916.424
lei ce reprezintă contravaloarea bunurilor sechestrate cu procesele verbale de
sechestru nr. 19596 din 31 octombrie 2003 pentru suprafața de teren de 2805 mp
situat în str. Smârdan - Filești în valoare de 201.960 lei, procesul verbal de
sechestru din 11 noiembrie 2003 pentru suprafața de 12.000 mp teren situat în
str. Smârdan - Filești Galați în valoare de 864.000 lei, procesul verbal de
sechestru din 22 februarie 1999 în suprafață de 11.812 mp situat în str.
Smârdan - Filești în valoare de 850.464 lei, conform dispozițiilor art. 131 și art.
134 C. proc. fisc. și art. 1075 și urm. C. civ., cât și să radieze de la O.C.P.I.
aceste procese verbale de sechestru.
Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, prin sentința comercială nr. 7295 din 13 mai 2009 a anulat cererea
reclamantei ca netimbrată, reținând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada
îndeplinirii obligației de achitare a taxei de timbru până la termenul de
judecată din 13 mai 2009 făcându-se astfel aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea
nr. 146/1997 și art. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Apelul declarat de reclamanta SC P. SA
împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 370 din 5
octombrie 2009.
Răspunzând singurei critici a
apelantei conform căruia procedura de citare nu a fost legal îndeplinită,
instanța de apel a constatat că citația a fost comunicată reclamantei în
condițiile art. 92 alin. (4) și art. 92
1
teza finală C. proc. civ.
respectiv aceasta a fost afișată pe ușa principală a locuinței destinatarului
la adresa indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC
P. SA a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea deciziei
recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța inferioară.
În motivarea recursului său reclamanta
susține că nu a primit citația de la Tribunalul București, deși la sediul societății se găsește mereu o persoană care să primească corespondența, acesta
fiind motivul pentru care nu s-a conformat obligației de timbrare. În acest
sens recurenta susține că societatea se află într-o zonă periferică a
Municipiului Galați unde oficiantul poștal nu de puține ori alege calea
completării dovezii de primire a citației cu mențiunea „afișat”.
Recursul este nefondat.
Potrivit
dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se
motivează prin
însăși cererea de recurs sau înăuntrul acestui termen, iar
potrivit art. 302
1
C. proc.
civ., cererea de recurs trebuie să
cuprindă,
sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se
întemeiază
recursul și dezvoltarea lor. Rezultă din aceste prevederi legale, coroborate cu
cele ale art. 304 C. proc. civ. privitoare la
sfera
motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs
trebuie
să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură
juridică pentru care recurentul înțelege să critice decizia atacată.
Înalta Curte
constată că cererea de recurs, în cauză, nu întrunește în
totalitate
cerințele legale mai sus amintite întrucât criticile aduse deciziei
pronunțată de Curtea de Apel nu au
fost argumentate în drept, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art.
304 pct. 1-9 C. proc. civ. Neavând caracter devolutiv, calea de atac a
recursului extraordinar trebuie să respecte întocmai condițiile de promovare și
susținere așa încât nu-i revine instanței de recurs obligația să se substituie
părții pentru a examina eventuale aspecte de nelegalitate neindicate în
cuprinsul recursului.
Cu toate acestea răspunzând susținerilor
recurentei privitor la neîndeplinirea procedurii de citare pentru judecata
fondului se constată că această problemă a fost în mod judicios analizată de
instanța de apel reținând în mod corect că simpla afirmație a reclamantei în
sensul că nu a primit nicio citație de la Tribunalul București, nu este de natură a înlătura dovada de îndeplinire a procedurii de
citare, mai ales în condițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc obligația
procedurală pentru părți de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului.
Așa fiind, potrivit art. 312 C. proc.
civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC P. SA Galați împotriva deciziei comerciale nr. 370 din 5
octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21
mai 2010.