ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1667/2020

HOTĂRÂRE

23.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1667/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin la data de 20.06.2018 sub nr. x/2018 contestatoarea Banca Comercială A. România S.A. a formulat în contradictoriu cu intimații B. și C. contestație privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii privind darea în plată inițiată de aceștia prin intermediul Cabinetului de avocat D., înregistrată la bancă sub nr. x/08.06.2018.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 77/2016.

Prin sentința civilă nr. 1112 din 08 noiembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Huedin s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de intimați și s-a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Judecătoriei Constanța.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că între contestatoare și intimați s-a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca - EURO nr. 34/07.10.2011, iar împrumutul a fost garantat prin ipotecă imobiliară constituită asupra unor imobile aflate pe raza comunei Agigea, județul Constanța, proprietatea codebitoarei C..

S-a arătat că împotriva debitorilor a fost inițiată procedura de executare silită pentru recuperarea creanței rezultate din contractul de credit, fiind deschis dosarul de executare nr. 401/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc "E." din raza Curții de Apel Constanța.

A reținut Judecătoria Huedin că în speță este vorba de doi consumatori în sensul prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, care au domicilii pe raza unor județe diferite, respectiv în aria de competență a Judecătoriei Huedin debitorul B. și aria de competență a Judecătoriei Constanța debitoarea C..

Instanța a arătat că în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța competentă să soluționeze contestația formulată de creditor în baza Legii nr. 77/2016 în caz de pluralitate de debitori (consumatori) cu domicilii sau sedii diferite, devin aplicabile prin analogie, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de lege cu situația din speța de față, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia". Acest text de lege reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

A mai reținut instanța, că luând în considerare și teza finală a art. 5 alin. (3) C. proc. civ., ținând seama de cerințele echității și raportat la împrejurarea că debitoarea C. își are domiciliul pe raza de competență a Judecătoriei Constanța, imobilele constituie drept garanții pentru care a fost notificată creditoarea în temeiul art. 5 din Legea nr. 77/2016 se află situate în raza de competență a Judecătoriei Constanța și dosarul de executare silită este înregistrat pe rolul unui executor judecătoresc din raza Curții de Apel Constanța, Judecătoria Constanța devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația.

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 4297 din 19 iunie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de intimați și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite "În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege", iar conform prevederilor alin. (2) "Cererea se judecă în procedură de urgență, cu citarea părților, de judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul".

Textul de lege stabilește o competență teritorială exclusivă a instanței în circumscripția căreia domiciliază consumatorul, competență pe care părțile nu o pot înlătura.

Instanța a apreciat că, în absența unor prevederi speciale în Legea nr. 77/2016 care să reglementeze modalitatea prin care se determină instanța competentă în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite în situația contestației introduse de creditor, sunt aplicabile, prin analogie, prevederile art. 112 și art. 116 din C. proc. civ.

S-a constatat că în cauza dedusă judecății, contestatoarea a ales între cele două instanțe deopotrivă competente în raport de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 și art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., stabilind prin cererea de chemare în judecată competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul debitorului B., respectiv Judecătoria Huedin.

Ca atare, această instanță a fost legal învestită prin manifestarea de voință a contestatoarei exprimată în acord cu prevederile art. 116 din C. proc. civ., astfel încât nu mai avea posibilitatea de a admite excepția necompetenței teritoriale invocată de intimați prin întâmpinare.

Totodată, instanța a reținut că împrejurarea că imobilele constituie drept garanții pentru care a fost notificată creditoarea în temeiul art. 5 din Legea nr. 77/2016 se află situate în raza de competență a Judecătoriei Constanța și dosarul de executare silită este înregistrat pe rolul unui executor judecătoresc din raza Curții de Apel Constanța, nu pot constitui motive întemeiate pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței, în condițiile în care acestea nu sunt criterii avute în vedere de legiuitor.

În egală măsură, s-a apreciat că nu se poate vorbi nici de cerințele echității în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., cât timp există dispoziții legale care reglementează criteriile în funcție de care se stabilește competența teritorială a instanței în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite în situația contestației introduse de creditor în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, iar prevederile art. 116 din C. proc. civ. dau dreptul reclamantului de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Pentru aceleași motive, instanța a reținut nici argumentele aduse de contestatoare prin notele scrise depuse la data de 27.05.2019 în sensul respingerii excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța.

Chiar dacă prin invocarea excepției intimații săvârșesc un abuz de drept procesual, în condițiile în care chiar ei au invocat anterior necompetența acestei instanțe în fața Judecătoriei Huedin, acest fapt nu este un motiv pentru respingerea excepției și reținerea cauzei spre judecare.

Având în vedere considerentele expuse, Judecătoria Constanța a apreciat că Judecătoria Huedin este instanța competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație formulată de Banca Comercială A. România S.A. privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii privind darea în plată inițiată de intimații B. (împrumutat-titular credit) și C. (codebitor), înregistrată la bancă sub nr. x/08.06.2018.

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia domiciliază consumatorul.

De asemenea, s-a constatat că, în absența unor prevederi speciale în Legea nr. 77/2016 care să reglementeze modalitatea prin care se determină instanța competentă în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite în situația contestației introduse de creditor, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

În speță, contestatoarea Banca Comercială A. România S.A. a ales să sesizeze Judecătoria Huedin, ca instanță de la domiciliul debitorului B., titular al contractului de credit și, în consecință, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Huedin cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

În acest context, nu pot fi reținute aspectele invocate de Judecătoria Huedin referitoare la faptul că împrumutul a fost garantat prin ipotecă imobiliară constituită asupra unor imobile aflate pe raza comunei Agigea, județul Constanța, proprietatea codebitoarei C. și nici faptul că împotriva debitorilor a fost inițiată procedura de executare silită pentru recuperarea creanței rezultate din contractul de credit, fiind deschis dosarul de executare nr. 401/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc "E." din raza Curții de Apel Constanța.

Prin urmare, odată sesizată în mod legal de către reclamantă instanța competentă de la domiciliul unuia dintre consumatori, în temeiul dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., nici pârâții din cauză, nici instanța de judecată nu pot contesta opțiunea acesteia și nu pot invoca competența teritorială alternativă drept temei pentru declinarea competenței de soluționare a cauzei, cu consecința încălcării voinței reclamantei.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.