ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 602/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

C.M. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., a solicitat anularea hotărârii

din data de 15 decembrie 2010, pronunțată de pârâtă în Dosarul nr. 305/2010 și

obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

a arătat că prin hotărârea din 15 decembrie 2010 C.N.C.D. a hotărât, cu unanimitate

de voturi, că aspectele sesizate de petenta R.C. constituie fapte de discriminare

potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) coroborat cu cele ale art. 15 din O.G.

nr. 137/2000, republicată, și a dispus sancționarea reclamantei cu amendă în cuantum

de 600 RON, conform art. 26 din O.G. nr. 137/2000.

Pentru a decide în acest

sens, C.N.C.D. a apreciat că expresiile folosite de reclamată în cuprinsul articolului

intitulat „România, țara nimănui! Peste 100 de rromi au fost expatriați din Franța

cu 4.000 de euro în buzunar. S-au urcat în avion cu găini în bagaje și hainele și

acareturile în pungi”, publicat în data de 10 iulie 2010 în ziarul X., ofensează

în mod gratuit o comunitate de persoane, prin crearea unei atmosfere ofensatoare,

bazată pe criteriul de etnie, fiind utilizate într-un articol de presă destinat

publicului. Expresiile incriminate sunt de genul „țigan/țigani”, „rrom/rromi”, „puradel”

sau „piranda”.

Prin adresa din 21

septembrie 2010, reclamanta a comunicat punctul sau de vedere referitor la acuzațiile

formulate de petenta R.C., arătând ca nu a intenționat sa aducă un prejudiciu de

imagine comunității rrome, ci nu a făcut altceva decât sa expună într-un mod plastic

un fapt care s-a petrecut în realitate.

Astfel, expresiile folosite

în cuprinsul articolului defăimat, precum „bărbați cu mustăți bine ascunse sub pălăriile

negre”, „înjurături în țigăneasca”, „pirande”, „puradei”, nu sunt folosite pentru

a crea o atmosferă degradantă, ci pentru a relata cât mai concret un fapt de viață,

un eveniment la care autorul articolului a asistat personal.

De altfel, așa cum corect

a reținut și C.N.C.D., potrivit jurisprudenței C.E.D.O., relevată cu titlu de principiu

în cauza Handyside contra Regatului Unit al Marii Britanii, prima hotărâre pronunțata

de Curte în aceasta materie, reper în practica judiciara ulterioara, „libertatea

de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice,

una din condițiile primordiale ale progresului sau ale împlinirii individuale a

membrilor săi”.

Pârâtul C.N.C.D. a depus

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea

hotărârii C.N.C.D. din 15 decembrie 2010 emisă în dosarul C.N.C.D. din 2010 ca fiind

temeinică și legală.

Prin sentința nr. 2795

din data de 27 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.M. SRL, în

contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. și petenta R.C. și a anulat hotărârea din 15

decembrie 2010 emisă de pârâtă în Dosarul nr. 305/2010.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că expresiile folosite de reclamantă nu au caracter

xenofob sau rasist și nici nu au fost utilizate cu aceasta intenție. Termenii „rrom”,

„piranda”, „puradel” au fost folosite cu înțelesul propriu, descris în Dicționarul

Explicativ al Limbii Române.

De altfel, așa cum corect

a reținut și C.N.C.D., potrivit jurisprudenței C.E.D.O., relevată cu titlu de principiu

în cauza Handyside contra Regatului Unit al Marii Britanii, prima hotărâre pronunțata

de Curte în aceasta materie, reper în practica judiciara ulterioara, „libertatea

de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice,

una din condițiile primordiale ale progresului sau ale împlinirii individuale a

membrilor săi” și acoperă nu numai informațiile sau ideile care sunt primite favorabil

sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci și pe acelea care ofensează,

șochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populației. Acestea sunt

cerințele pluralismului, toleranței și spiritului deschis, în absența cărora nu

exista societate democratica.

Potrivit jurisprudenței

Curții, autoritățile naționale trebuie să aplice standardele conforme principiilor

consfințite de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, grefate pe

o apreciere acceptabilă a faptelor relevante, Jersild c. Denmark, hotărâre din 23

septembrie 1994.

Prevederile art. 10 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului în alin. (2), reglementează, în egală măsură,

„îndatoriri și responsabilități” ori „formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni

prevăzute de lege” aferente exercitării dreptului la libertatea de exprimare, recunoscute

în contextul protejării unor alte drepturi sau valori, de asemenea, esențiale, fundamentale,

respectiv securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică,

protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora.

Prin urmare, libertatea

de exprimare poate fi supusă unor ingerințe, în condițiile alin. (2) al art. 10

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ingerințe care trebuie să îndeplinească

mai multe cerințe, respectiv: sa fie prevăzute de lege, sa urmărească un scop legitim

[dintre cele enumerate limitativ în alin. (2) precizat], măsura luată să fie necesară

într-o societate democratică, fiind determinantă asigurarea unei proporționalități

a ingerinței cu scopul legitim urmărit.

În conformitate cu prevederile

pct. 3 din Rezoluția nr. 1003/1993 emisa de Consiliul Europei cu privire la etica

ziaristica: „Principiul de baza al eticii jurnalismului este diferențierea dintre

noutăți și opinii, astfel încât acestea să nu fie confundate. Noutatea este o informație

referitor la fapte și date, în timp ce opiniile includ gânduri, idei sau păreri

ale agențiilor de presă, editorilor și jurnaliștilor”.

În acord cu prevederile

art. 1 din Codul Deontologic al Ziaristului, constituind în fapt, un cod etic al

ziariștilor, adoptat de Clubul Român de Presa: „Ziaristul are datoria primordială

de a relata adevărul, indiferent de consecințele ce le-ar putea avea asupra sa,

obligație ce decurge din dreptul constituțional al publicului de a fi corect informat”,

această dispoziție reprezentând o reflectare a prevederilor art. 10 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, ce reglementează libertatea de exprimare, transpusă

în plan juridic intern, în cadrul unui cod etic al ziariștilor și consacrata cu

titlu de drept, libertate fundamentala de Constituția României în art. 30.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâtul C.N.C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor

de recurs invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât

C.N.C.D. a susținut în esență că în mod eronat instanța de fond și-a fundamentat

întreaga hotărâre pe aplicarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, coroborate cu prevederile art. 1 din Codul Deontologic al Ziaristului.

Susține recurentul că

prevederile art. 10 din Convenție nu garantează o libertate de exprimare nelimitată

chiar și în ceea ce privește relatările presei cu privire la chestiuni de interes

deosebit, exercitarea acestei libertăți presupunând „obligații și responsabilități”

care se aplică și presei, jurnaliștii având obligația de a acționa cu bună credință

și de a oferi informații corecte și credibile, în conformitate cu etica jurnalistică.

Consideră recurentul că

în mod eronat instanța de fond a reținut că reclamantul se poate prevala de prevederile

art. 30 din Constituția României privind libertatea de exprimare ca justificare

obiectivă pentru publicarea art. respectiv, întrucât prin modalitatea tendențioasă

de prezentare a situației, au fost depășite limitele libertății de exprimare și

au fost lezate drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul a criticat

sentința instanței de fond, considerând că în mod greșit s-a reținut în considerente

faptul că expresiile folosite în articolul respectiv nu ar avea un caracter xenofob

sau rasist apreciind că întregul articol a fost prezentat publicului într-o formă

tendențioasă, plică de expresii jignitoare la adresa populației de etnie rromă.

Examinând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat.

Potrivit art. 1 din Codul

Deontologic al Ziaristului „Ziaristul are datoria primordială de a relata adevărul,

indiferent de consecințele ce le-ar putea avea asupra sa, obligație ce decurge din

dreptul constituțional al publicului de a fi corect informat, iar potrivit dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului „Orice persoană are

dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și de

a primi sau comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și

fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să impună

societăților de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune un regim de autorizare”.

Conform alin. (2) al aceluiași articol „exercitarea acestor libertăți ce comportă

îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri

sau sancțiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri

necesare pentru securitatea națională, integritate teritorială sau siguranță publică,

apărarea ordinii și prevenirii infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei, a

reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor

confidențiale sau a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești”.

Într-adevăr, dispozițiile

art. 10 din Convenție nu garantează o libertate de exprimare nelimitată chiar și

în ceea ce privește relatările presei cu privire la chestiuni de interes public

deosebit iar conform termenelor din parag. 2 al articolului, exercitarea acestei

libertăți presupune „obligații și responsabilități” care în cazul jurnaliștilor

impun condiția acționării cu bună credință, pentru a oferi informații corecte și

credibile, în conformitate cu etica jurnalistică.

Analizând hotărârea

din 15 decembrie 2010 a C.N.C.D. prin care s-a decis ca aspectele sesizate de petenta

R.C. constituie discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) coroborat cu

art. 15 din O.G. nr. 137/2000 republicată, din perspectiva dispozițiilor art. 10

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și prin raportare la prevederile

Codului Deontologic al Ziaristului, instanța de control judiciar constată că în

mod corect s-a reținut prin sentința atacată că în cauză nu sunt întrunite condițiile

legale prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1), coroborate cu prevederile

art. 15 din O.G. nr. 137/2000 republicată pentru a se reține existența unei fapte

de discriminare.

În fapt, expresiile folosite

în cuprinsul art. defăimat, precum „bărbați cu mustăți bine ascunse sub pălăriile

negre”, „înjurături în țigănească”, „pirande” sau „puradei” nu au fost utilizate

pentru a crea o atmosferă degradantă ci pentru a relata în mod concret un eveniment

la care autorul a asistat personal, confirmat prin fișierul video inserat în cuprinsul

variantei electronice a articolului publicat în data de 16 august 2010.

Pe de altă parte, nu se

poate reține că expresiile folosite ar avea un caracter xenofob sau rasist, termenii

de „rrom”, „piranda”, „puradel” fiind folosiți cu înțelesul propriu descris în Dicționarul

Explicativ al Limbii Române.

Având în vedere toate

aceste considerente Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată de instanța de

fond este legală și temeinică, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.N.C.D. împotriva sentinței nr. 2795 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 februarie 2014.