ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 602/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.M. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., a solicitat anularea hotărârii din data de 15 decembrie 2010, pronunțată de pârâtă în Dosarul nr. 305/2010 și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, a arătat că prin hotărârea din 15 decembrie 2010 C.N.C.D. a hotărât, cu unanimitate de voturi, că aspectele sesizate de petenta R.C. constituie fapte de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) coroborat cu cele ale art. 15 din O.G.

nr. 137/2000, republicată, și a dispus sancționarea reclamantei cu amendă în cuantum de 600 RON, conform art. 26 din O.G. nr. 137/2000. Pentru a decide în acest sens, C.N.C.D. a apreciat că expresiile folosite de reclamată în cuprinsul articolului intitulat „România, țara nimănui! Peste 100 de rromi au fost expatriați din Franța cu 4.000 de euro în buzunar. S-au urcat în avion cu găini în bagaje și hainele și acareturile în pungi”, publicat în data de 10 iulie 2010 în ziarul X., ofensează în mod gratuit o comunitate de persoane, prin crearea unei atmosfere ofensatoare, bazată pe criteriul de etnie, fiind utilizate într-un articol de presă destinat publicului. Expresiile incriminate sunt de genul „țigan/țigani”, „rrom/rromi”, „puradel” sau „piranda”.

Prin adresa din 21 septembrie 2010, reclamanta a comunicat punctul sau de vedere referitor la acuzațiile formulate de petenta R.C., arătând ca nu a intenționat sa aducă un prejudiciu de imagine comunității rrome, ci nu a făcut altceva decât sa expună într-un mod plastic un fapt care s-a petrecut în realitate. Astfel, expresiile folosite în cuprinsul articolului defăimat, precum „bărbați cu mustăți bine ascunse sub pălăriile negre”, „înjurături în țigăneasca”, „pirande”, „puradei”, nu sunt folosite pentru a crea o atmosferă degradantă, ci pentru a relata cât mai concret un fapt de viață, un eveniment la care autorul articolului a asistat personal.

De altfel, așa cum corect a reținut și C.N.C.D., potrivit jurisprudenței C.E.D.O., relevată cu titlu de principiu în cauza Handyside contra Regatului Unit al Marii Britanii, prima hotărâre pronunțata de Curte în aceasta materie, reper în practica judiciara ulterioara, „libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una din condițiile primordiale ale progresului sau ale împlinirii individuale a membrilor săi”. Pârâtul C.N.C.D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea hotărârii C.N.C.D. din 15 decembrie 2010 emisă în dosarul C.N.C.D. din 2010 ca fiind temeinică și legală. Prin sentința nr. 2795 din data de 27 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.M.

SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. și petenta R.C. și a anulat hotărârea din 15 decembrie 2010 emisă de pârâtă în Dosarul nr. 305/2010. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că expresiile folosite de reclamantă nu au caracter xenofob sau rasist și nici nu au fost utilizate cu aceasta intenție. Termenii „rrom”, „piranda”, „puradel” au fost folosite cu înțelesul propriu, descris în Dicționarul Explicativ al Limbii Române.

De altfel, așa cum corect a reținut și C.N.C.D., potrivit jurisprudenței C.E.D.O., relevată cu titlu de principiu în cauza Handyside contra Regatului Unit al Marii Britanii, prima hotărâre pronunțata de Curte în aceasta materie, reper în practica judiciara ulterioara, „libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una din condițiile primordiale ale progresului sau ale împlinirii individuale a membrilor săi” și acoperă nu numai informațiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci și pe acelea care ofensează, șochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populației. Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței și spiritului deschis, în absența cărora nu exista societate democratica.

Potrivit jurisprudenței Curții, autoritățile naționale trebuie să aplice standardele conforme principiilor consfințite de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, grefate pe o apreciere acceptabilă a faptelor relevante, Jersild c. Denmark, hotărâre din 23 septembrie 1994. Prevederile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în alin. (2), reglementează, în egală măsură, „îndatoriri și responsabilități” ori „formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege” aferente exercitării dreptului la libertatea de exprimare, recunoscute în contextul protejării unor alte drepturi sau valori, de asemenea, esențiale, fundamentale, respectiv securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora.

Prin urmare, libertatea de exprimare poate fi supusă unor ingerințe, în condițiile alin. (2) al art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ingerințe care trebuie să îndeplinească mai multe cerințe, respectiv: sa fie prevăzute de lege, sa urmărească un scop legitim [dintre cele enumerate limitativ în alin. (2) precizat], măsura luată să fie necesară într-o societate democratică, fiind determinantă asigurarea unei proporționalități a ingerinței cu scopul legitim urmărit. În conformitate cu prevederile pct. 3 din Rezoluția nr. 1003/1993 emisa de Consiliul Europei cu privire la etica ziaristica: „Principiul de baza al eticii jurnalismului este diferențierea dintre noutăți și opinii, astfel încât acestea să nu fie confundate.

Noutatea este o informație referitor la fapte și date, în timp ce opiniile includ gânduri, idei sau păreri ale agențiilor de presă, editorilor și jurnaliștilor”. În acord cu prevederile art. 1 din Codul Deontologic al Ziaristului, constituind în fapt, un cod etic al ziariștilor, adoptat de Clubul Român de Presa: „Ziaristul are datoria primordială de a relata adevărul, indiferent de consecințele ce le-ar putea avea asupra sa, obligație ce decurge din dreptul constituțional al publicului de a fi corect informat”, această dispoziție reprezentând o reflectare a prevederilor art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce reglementează libertatea de exprimare, transpusă în plan juridic intern, în cadrul unui cod etic al ziariștilor și consacrata cu titlu de drept, libertate fundamentala de Constituția României în art. 30. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul C.N.C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât C.N.C.D. a susținut în esență că în mod eronat instanța de fond și-a fundamentat întreaga hotărâre pe aplicarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, coroborate cu prevederile art. 1 din Codul Deontologic al Ziaristului. Susține recurentul că prevederile art. 10 din Convenție nu garantează o libertate de exprimare nelimitată chiar și în ceea ce privește relatările presei cu privire la chestiuni de interes deosebit, exercitarea acestei libertăți presupunând „obligații și responsabilități” care se aplică și presei, jurnaliștii având obligația de a acționa cu bună credință și de a oferi informații corecte și credibile, în conformitate cu etica jurnalistică.

Consideră recurentul că în mod eronat instanța de fond a reținut că reclamantul se poate prevala de prevederile art. 30 din Constituția României privind libertatea de exprimare ca justificare obiectivă pentru publicarea art. respectiv, întrucât prin modalitatea tendențioasă de prezentare a situației, au fost depășite limitele libertății de exprimare și au fost lezate drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Recurentul a criticat sentința instanței de fond, considerând că în mod greșit s-a reținut în considerente faptul că expresiile folosite în articolul respectiv nu ar avea un caracter xenofob sau rasist apreciind că întregul articol a fost prezentat publicului într-o formă tendențioasă, plică de expresii jignitoare la adresa populației de etnie rromă.

Examinând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. Potrivit art. 1 din Codul Deontologic al Ziaristului „Ziaristul are datoria primordială de a relata adevărul, indiferent de consecințele ce le-ar putea avea asupra sa, obligație ce decurge din dreptul constituțional al publicului de a fi corect informat, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului „Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și de a primi sau comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.

Prezentul articol nu împiedică statele să impună societăților de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune un regim de autorizare”. Conform alin. (2) al aceluiași articol „exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, integritate teritorială sau siguranță publică, apărarea ordinii și prevenirii infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei, a reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești”.

Într-adevăr, dispozițiile art. 10 din Convenție nu garantează o libertate de exprimare nelimitată chiar și în ceea ce privește relatările presei cu privire la chestiuni de interes public deosebit iar conform termenelor din parag. 2 al articolului, exercitarea acestei libertăți presupune „obligații și responsabilități” care în cazul jurnaliștilor impun condiția acționării cu bună credință, pentru a oferi informații corecte și credibile, în conformitate cu etica jurnalistică. Analizând hotărârea din 15 decembrie 2010 a C.N.C.D. prin care s-a decis ca aspectele sesizate de petenta R.C. constituie discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G.

nr. 137/2000 republicată, din perspectiva dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și prin raportare la prevederile Codului Deontologic al Ziaristului, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 15 din O.G. nr. 137/2000 republicată pentru a se reține existența unei fapte de discriminare.

În fapt, expresiile folosite în cuprinsul art. defăimat, precum „bărbați cu mustăți bine ascunse sub pălăriile negre”, „înjurături în țigănească”, „pirande” sau „puradei” nu au fost utilizate pentru a crea o atmosferă degradantă ci pentru a relata în mod concret un eveniment la care autorul a asistat personal, confirmat prin fișierul video inserat în cuprinsul variantei electronice a articolului publicat în data de 16 august 2010. Pe de altă parte, nu se poate reține că expresiile folosite ar avea un caracter xenofob sau rasist, termenii de „rrom”, „piranda”, „puradel” fiind folosiți cu înțelesul propriu descris în Dicționarul Explicativ al Limbii Române. Având în vedere toate aceste considerente Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.C.D. împotriva sentinței nr. 2795 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2014.