ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6636/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6636/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 938 din 15

iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 3142/2003, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la

executare formulată de condamnatul I.T.

A fost obligat condamnatul la

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a II-a penală, la data de 1 iunie 2004 sub nr.

3142/2004, condamnatul I.T. a formulat contestație a executare împotriva

sentinței penale nr. 1125 din 21 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1678 din 25

martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invederând faptul că nu se

face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Prin sentința penală nr. 1125 din 21

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

definitivă prin decizia penală nr. 1678 din 25 martie 2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, I.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Prima instanță a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., contestația contra executării

poate fi exercitată numai în cazurile expres prevăzute de acest text de lege.

Câtă vreme printre cazurile stabilite nu figurează aspecte legate de fondul

cauzei, respectiv stabilirea vinovăției ori nevinovăției unei persoane, o

contestație la executare prin care se tinde la aceasta este inadmisibilă.

A admite contrariul, ar însemna ca

pe o cale procesuală de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării,

să se antameze puterea de lucru judecat a unei hotărâri definitive.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 461 și următoarele C. proc. pen., Tribunalul a respins contestația

la executare formulată de condamnatul I.T.

Împotriva acestei sentințe în termen

legal, a declarat apel contestatorul I.T., care a criticat-o pe motive de

nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri de către

instanța de fond a contestației la executare formulată. S-a arătat, în

motivarea orală a apelului, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 461

lit. c) și d) C. proc. pen., motiv pentru care s-a solicitat admiterea

apelului, desființarea sentinței atacată și pe fond, admiterea contestației la

executare.

Prin decizia penală nr. 742 din 7

octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul I.T.

A fost obligat apelantul la 800.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei onorariu

avocat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 461 alin. (1) C. proc.

pen., contestația contra executării unei hotărâri penale se poate face numai în

anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de acest text de lege și numai

pentru incidente ivite în cursul executării.

Având în vedere că motivele invocate

de contestator în susținerea cererii sale nu se încadrează între cazurile

expres și limitativ prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen., în care se

poate face contestație la executare, Curtea a apreciat că, în mod legal și

temeinic instanța de fond a respins contestația formulată, ca inadmisibilă.

Împotriva ambelor hotărâri, în

termen legal a declarat recurs condamnatul, contestator I.T., care a reiterat

motivele invocate în cererea inițială.

Înalta Curte examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) C. proc.

pen., constată următoarele:

Contestația la executare este un procedeu

jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea

în executare a hotărârilor penale.

Fiind un mijloc procesual prin care

se rezolvă incidentele privind executarea, legea a prevăzut expres cazurile în

care poate fi folosită contestația la executare.

Potrivit dispozițiilor art. 461 C.

proc. pen., contestația contra executării unei hotărâri penale se poate face în

următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o

hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată

împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu

privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia,

prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a

pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Într-adevăr, din examinarea

conținutului cererii, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a

apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 461 C. proc. pen.,

care limitează cazurile în care o sentință penală definitivă poate fi

contestată, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.

Nici în apel contestatorul nu a

invocat incidența vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul

mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia și legalitatea

hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile

ordinare de atac.

Vinovăția ori nevinovăția

făptuitorului, încadrarea juridică a faptei, cuantumul sancțiunii aplicate la

judecata în fond a unei cauze, nu pot forma obiectul contestației la executare,

deoarece, nu sunt expres prevăzute în dispozițiile art. 461 C. proc. pen. și

pentru că s-ar creea astfel un paralelism între căile ordinare de atac și

aspecte vizând executarea hotărârilor penale.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

contestatorul condamnat I.T., împotriva deciziei penale nr. 742/A din 7

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga pe contestatorul condamnat la plata sumei de 800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de contestatorul, condamnat I.T., împotriva

deciziei penale nr. 742/ A din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală.

Obligă contestatorul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2004.