ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6636/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 938 din 15 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3142/2003, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul I.T. A fost obligat condamnatul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, la data de 1 iunie 2004 sub nr. 3142/2004, condamnatul I.T.

a formulat contestație a executare împotriva sentinței penale nr. 1125 din 21 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1678 din 25 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invederând faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Prin sentința penală nr. 1125 din 21 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1678 din 25 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, I.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., contestația contra executării poate fi exercitată numai în cazurile expres prevăzute de acest text de lege. Câtă vreme printre cazurile stabilite nu figurează aspecte legate de fondul cauzei, respectiv stabilirea vinovăției ori nevinovăției unei persoane, o contestație la executare prin care se tinde la aceasta este inadmisibilă. A admite contrariul, ar însemna ca pe o cale procesuală de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării, să se antameze puterea de lucru judecat a unei hotărâri definitive. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 461 și următoarele C. proc. pen., Tribunalul a respins contestația la executare formulată de condamnatul I.T.

Împotriva acestei sentințe în termen legal, a declarat apel contestatorul I.T., care a criticat-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri de către instanța de fond a contestației la executare formulată. S-a arătat, în motivarea orală a apelului, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 461 lit. c) și d) C. proc. pen., motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacată și pe fond, admiterea contestației la executare. Prin decizia penală nr. 742 din 7 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul I.T. A fost obligat apelantul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei onorariu avocat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestația contra executării unei hotărâri penale se poate face numai în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de acest text de lege și numai pentru incidente ivite în cursul executării. Având în vedere că motivele invocate de contestator în susținerea cererii sale nu se încadrează între cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen., în care se poate face contestație la executare, Curtea a apreciat că, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins contestația formulată, ca inadmisibilă. Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs condamnatul, contestator I.T., care a reiterat motivele invocate în cererea inițială.

Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele: Contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, legea a prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare. Potrivit dispozițiilor art. 461 C. proc.

pen., contestația contra executării unei hotărâri penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Într-adevăr, din examinarea conținutului cererii, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 461 C. proc.

pen., care limitează cazurile în care o sentință penală definitivă poate fi contestată, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege. Nici în apel contestatorul nu a invocat incidența vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia și legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac. Vinovăția ori nevinovăția făptuitorului, încadrarea juridică a faptei, cuantumul sancțiunii aplicate la judecata în fond a unei cauze, nu pot forma obiectul contestației la executare, deoarece, nu sunt expres prevăzute în dispozițiile art. 461 C. proc. pen. și pentru că s-ar creea astfel un paralelism între căile ordinare de atac și aspecte vizând executarea hotărârilor penale.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat I.T., împotriva deciziei penale nr. 742/A din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe contestatorul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, condamnat I.T., împotriva deciziei penale nr. 742/ A din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. DEFINITIVĂ. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2004.