ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2603/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2603/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 8 decembrie 2020
Asupra cauzei de față, constată următoarele;
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea pronunțată de Curtea de apel
Prin încheierea de ședință din data de 12 martie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul disp. art. 527 și urm. din C. proc. civ., în cadrul procedurii necontencioase, s-a fixat onorariul curatorului special, avocat A., în cuantum de 1.567 RON, în sarcina de plată a apelanților B., C. și D..
S-au emis adrese către curatorul special desemnat, avocat A. din Baroul Prahova și către apelanții B., C. și D., spre a li se aduce la cunoștință măsurile dispuse de către instanță.
II. Calea de atac formulată în cauză
Se susține de către recurenți că această hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură menite a li se asigura dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, fiind incident motivul reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.
Pe de o parte, se apreciază că în cauză nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 527 C. proc. civ., pentru a se utiliza procedura necontencioasă. Astfel, petentul avocat A., în calitate de curator al intimatului E., a învestit instanța Curții de Apel Ploiești cu o cerere prin care solicita obligarea apelanților la plata unei sume de bani în beneficiul procesual al intimatului - cerere eminamente contencioasă și cu caracter patrimonial, în legătură cu care se impunea citarea apelanților.
De altfel, chiar prevederile art. 532 C. proc. civ. sunt în acest sens: "{1) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului și a persoanelor arătate în cerere, dacă legea o impune, în caz contrar, judecata se face cu sau fără citare, la aprecierea instanței. (2) Instanța poate dispune, chiar din oficiu, orice măsuri utile cauzei. Ea are dreptul să asculte orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum si pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre."
Pe de altă parte, se arată că încheierea este nelegală și prin faptul că instanța de apel a făcut în mod nejustificat aplicarea prevederilor 58 C. proc. civ., în condițiile în care numirea unui curator special se realizează în mod excepțional, o dată cu citarea părții prin publicitate, atunci când instanța consideră necesară această procedură.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, numirea petentului avocat A. în calitate de curator special al intimatului pârât E. s-a realizat de către instanța de fond, în condițiile art. 167 alin. (4) C. proc. civ., ca urmare a citării părții prin publicitate. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a procedat, în prealabil, la citarea părții la adresele cunoscute, astfel cum rezultă acestea din actele dosarului.
În cazul de față, încheierea atacată ignoră principiile nemijlocirii, oralității și contradictorialității (deși, potrivit art. 20 C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea de a respecta principiile fundamentale ale procesului civil), impunând uneia dintre părți un curator special, în lipsa unei citații prealabile adresate respectivei părți, prin care acesteia să i se ofere posibilitatea de a ieși din pasivitate în aceasta etapă distinctă a procesului civil.
II. 1. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., pot fi incluse mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc.
În partea generală a C. proc. civ., dispozițiile art. 58 C. proc. civ. prevăd că posibilitatea desemnării unui curator special atât în cazul persoanei total lipsite de capacitate de exercițiu, cât și în cazul celei având o capacitate de exercițiu restrânsă. Desemnarea curatorului special se poate dispune numai în condițiile determinate de lege.
Textul are în vedere două circumstanțe în care se poate proceda la numirea unui curator special: în caz de urgență și în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat. Prima ipoteză de numire a curatorului special are ca obiect situația în care persoana fizică este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate restrânsă de exercițiu și nu are un reprezentant legal.
Pe de altă parte, există și anumite aplicări particulare a instituției procesuale a curatorului special, precum este cea reglementată de art. 167 alin. (3) C. proc. civ., normă care prevede că, odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.
În aceste condiții, pentru numirea curatorului special, în contextul aplicării art. 167 din C. proc. civ., este necesar a se face aplicarea regulilor instituite prin norma generală de la art. 58.
Astfel, art. 58 alin. (3) și (4) stabilesc: "(3) Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.
(4) Remunerația provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanță prin încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată."
Așa fiind, rezultă că în cazul în care instanța de apel în pricina de față considera necesar a se recurge la numirea unui curator special și pentru apel pentru îndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul E., în aplicarea art. 167 alin. (3) din C. proc. civ., după parcurgerea măsurilor reglementate de alin. (2) și (3) din aceeași normă, era necesar ca desemnarea curatorului special să fie o măsură dispusă nemijlocit de curtea de apel, astfel cum prevede art. 58 alin. (3), dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru Curtea de Apel Ploiești, iar nu să valorifice măsura dispusă de prima instanță, anume de Tribunalul Prahova, fără a dispune cel puțin reînvestirea explicită a acestui curator special și pentru etapa procesuală a apelului.
Consecutiv, după desemnarea curatorului special potrivit celor menționate, fixarea remunerației provizorii a curatorului special urma a fi stabilită printr-o încheiere, astfel cum prevede art. 58 alin. (4) din C. proc. civ.
Având în vedere că textul anterior invocat nu prevede că încheierea se pronunță fără citarea părților și, în plus, nu face nicio trimitere la procedura necontencioasă, rezultă că este aplicabilă regula soluționării acestui incident procedural cu citarea părților, cu deplina respectarea a principiului contradictorialității, în sensul celor prevăzute de art. 14 și 153 din C. proc. civ., întrucât soluționarea unei cereri fără citarea părților constituie o excepție, astfel încât este necesară o dispoziție expresă a legii în acest sens.
Or, instanța de apel, prin încheierea de ședință din data de 12 martie 2020, a apreciat necesară fixarea onorariului pentru curatorul special, constatând că prin încheierea de ședință din data de 18.07.2019 a Tribunalului Prahova a fost desemnat în calitate de curator special al intimatului-pârât E., avocat A., dar și cererea acestuia, formulată la 04.03.2020, înregistrată sub nr. x, privind stabilirea onorariului cuvenit în apel.
Aceste măsuri au fost dispuse în contextul aplicării dispozițiilor procedurii necontencioase (art. 527 și urm. din C. proc. civ.), fără a se proceda la citarea prealabilă a pârâtului E. în conformitate cu art. 167 alin. (1) - (2) din același Cod, astfel că sunt justificate susținerile recurenților cu privire la încălcarea regulilor procedurale anterior menționate, constatări ce se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.
Procedându-se în această modalitate, se constată că încheierea pronunțată de instanța de apel este de natură să producă recurenților o vătămare în sensul art. 175 C. proc. civ., vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ. .
Instanța de apel era obligată, așadar, să realizeze procedura de citare cu pârâtul intimat E. în conformitate cu prevederile legale invocate, mai înainte de a dispune desemnarea sau confirmarea mandatului curatorului desemnat de instanța de judecată în etapa de soluționare în primă instanță a litigiului și, ulterior, să procedeze la fixarea remunerației provizorii a acestuia, printr-o încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu, în sensul art. 235 din C. proc. civ., dată cu citarea părților.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) și cu aplicarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se va admite recursul declarat de recurenții B., D. și C. împotriva încheierii de ședință din data de 12 martie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, care va fi casată și se va dispune trimiterea cauzei aceleiași curți de apel pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenții B., D. și C. împotriva încheierii de ședință din data de 12 martie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei aceleiași curți de apel pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2020.