ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 448/A/2016

Deliberând asupra apelului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 816/A din 31 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A., în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva Deciziei penale nr. 798/A din 20 iulie 2016 a Curții de Apel Galați.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/44/2016 contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 798/A din 20 iulie 2016 a Curții de Apel Galați, invocând cazul prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

În motivarea contestației a arătat, în esență, că a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. A mai susținut că nu a comis infracțiunea de omor deosebit de grav, că este nevinovat.

Examinând actele și lucrările dosarului s-a constatat că prin sentința penală nr. 241 din 09 mai 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/121/2016, Tribunalul Galați, în temeiul art. 259 alin. (5) Cod proc. penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de către revizuentul A. cu privire la sentința penală nr. 538 din 10 decembrie 2002 pronunțată în Dosarul penal nr. x/P/2002 al Tribunalului Galați.

Pentru a se pronunța în acest sens, Tribunalul Galați a reținut că revizuentul A. a solicitat revizuirea Dosarului penal nr. x/P/2002 al Tribunalului Galați.

În cererea de revizuire formulată, revizuentul a arătat că a fost condamnat pe nedrept, multe dintre probe au fost fabricate, procurorii de caz au fost corupți.

În vederea soluționării cererii formulate de revizuentul A., instanța a dispus atașarea Dosarului nr. x/P/2002 al Tribunalului Galați, dosar în care a fost pronunțată sentința penală nr. 538 din 10 decembrie 2002.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul A., prin prisma motivelor invocate, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 538 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Galați, definitivă la data de 13 mai 2003 prin nerecurare, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969.

Prin Decizia penală nr. 248/A din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați a fost respins apelul declarat de inculpat.

Sentința a rămas definitivă la data de 13 mai 2003 prin nerecurare.

A fost emis mandatul nr. 708/2002 din 21 mai 2003, inculpatul executând pedeapsa în perioada 23 martie 2002-22 decembrie 2016.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de petentul A. instanța a constatat că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurarea care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Potrivit dispozițiilor art. 456 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în prima instanță.

(2) Cererea se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

(4) În cazul în care cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (2) și (3), instanța pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanță, sub sancțiunea prevăzută la art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

S-a arătat că, potrivit art. 459 alin. (3) lit. d) C. proc. pen. Instanța examinează dacă: faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.

Instanța a observat că prin sentința penală nr. 263 din 12 iunie 2015 Tribunalul Galați a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul A. iar anterior, alte două cereri de revizuire au fost respinse prin sentințele penale nr. 28 din 20 ianuarie 2009 (definitivă la data de 03 martie 2009 prin neapelare), respectiv nr. 38 din 15 aprilie 2011 ale Tribunalului Galați. De asemenea, la data de 14 iulie 2015 a mai fost pronunțată și sentința penală nr. 296/2015 (Dosar nr. x/121/2015) prin care s-a dispus aceeași soluție (respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulate de petentul A.).

Instanța a observat că prezenta cerere de revizuire se întemeiază, în mod esențial, pe aceleași considerente învederate de petent în conținutul cererilor anterioare.

S-a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (5) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Prin Decizia penală nr. 798/A din 20 iulie 2016 a Curții de Apel Galați, împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, s-a respins ca nefondat apelul revizuentului A. împotriva sentinței penale nr. 241 din 09 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Galați.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că în mod corect Tribunalul Galați a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. în ceea ce privește sentința penală nr. 538 din 10 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Galați întrucât acesta a mai formulat patru cereri de revizuire a sentinței penale nr. 538/2002, invocând aceleași motive, toate cele patru cereri fiind respinse, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. d) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Conform art. 431 alin. (1) C. proc. pen. „Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilității în principiu“.

Alin. (2) al art. 431 C. proc. pen. prevede că „Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate“.

Interpretând per a contrario art. 431 alin. (2) C. proc. pen. rezultă că în situația în care se constată că cererea de contestație în anulare nu este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația nu este dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației nu se depun ori nu se invocă dovezi care sunt la dosar, contestația nu poate fi admisă în principiu.

Contestatorul a invocat cazul prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen., respectiv că a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

S-a arătat că pentru a putea fi invocat acest motiv de contestație în anulare este necesar ca hotărârea definitivă, împotriva căreia se exercită calea extraordinară de atac a contestației în anulare, să fie o hotărâre condamnare, adică o hotărâre prin care să se fi soluționat cauza în fond, în primă instanță sau în apel.

Analizând condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea în principiu s-a constatat că este îndeplinită doar prima cerință, referitoare la introducerea contestației în termenul prev. de art. 428 alin. (2) C. proc. pen., nefiind îndeplinite celelalte condiții, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, în prezenta cauză, contestația în anulare promovată de condamnatul A. nu este îndreptată împotriva unei hotărâri de condamnare ci împotriva Deciziei penale nr. 798/A din 20 iulie 2016 a Curții de Apel Galați prin care s-a respins ca nefondat apelul acestuia împotriva sentinței penale nr. 241 din 09 mai 2016 a Tribunalului Galați, prin care i se respinsese, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 538/2002 a Tribunalului Galați, hotărâre care nu soluționează în fond cauza, nu pronunță o soluție de condamnare ci respinge o cerere de revizuire.

De asemenea, cazul prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a justifica omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei alte cauze de împiedicare a exercitării acțiunii penale, cum ar fi existența unui caz de achitare dintre cele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., invocate de condamnat în apărarea sa.

Acest caz poate fi invocat numai în situația în care la dosar existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen.

S-a apreciat că, în prezenta cauză, susținerile contestatarului A. că nu este vinovat, că nu a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, nu se circumscriu motivului prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen. deoarece nu conduc la încetarea procesului penal ci la achitare.

Din cele prezentate mai sus rezultă că Decizia penală nr. 798/A din 20 iulie 2016 a Curții de Apel Galați nu este o hotărâre care poate fi atacată cu contestație în anulare, iar motivele invocate de contestatorul A. nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de lege în care se poate face contestație în anulare.

Împotriva Deciziei penale nr. 816/A din 31 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat apel contestatorul A. solicitând admiterea apelului.

Examinând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte contată că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă.

Contestația în anulare este o cale extraordinara de atac, cu o natura juridică mixtă - de anulare și de retractare - ce poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive. Aceasta poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual-penale.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora ”instanța (…) dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare” cu dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. în conformitate cu care ”sentința dată în contestație în anulare este supusa apelului, iar decizia data în apel este definitivă”, rezultă în mod indubitabil faptul că cererea de contestație în anulare îndreptata împotriva unei hotărâri judecătorești care, potrivit legii, nu pot fi atacata cu apel, fiind fără cale de atac, este inadmisibilă.

Astfel, se reține că hotărârea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a contestației în anulare, ca inadmisibilă, este definitivă.

Or, în cauza de față, contestația în anulare formulată de contestatorul A. este îndreptata împotriva unei hotărâri judecătorești ce nu poate fi atacată cu contestație în anulare, nefiind îndreptată împotriva unei hotărâri de condamnare ci împotriva Deciziei penale nr. 798/A din 20 iulie 2016 a Curții de Apel Galați prin care s-a respins ca nefondat apelul acestuia împotriva sentinței penale nr. 241 din 09 mai 2016 a Tribunalului Galați, prin care i se respinsese, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 538/2002 a Tribunalului Galați, hotărâre care nu soluționează în fond cauza, nu pronunță o soluție de condamnare ci respinge o cerere de revizuire, hotărâre care, potrivit legii, nu este supusa niciunei căi de atac, ceea ce face ca prezenta contestație în anulare sa fie inadmisibilă.

Înalta Curte constată că împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Galați nu se mai poate formula cale de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, contestatorului A. nu îi este recunoscută de lege calea de atac împotriva Deciziei penale nr. 816/A din 31 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, drept pentru care Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarant de condamnatul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 816/A din 31 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260

lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2016.