ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2554/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea transmisă, prin poștă, la data de 19 martie 2020, la Curtea de Apel Ploiești, pârâta Asociația de Proprietari nr. 303 Târgoviște a declarat recurs împotriva deciziei nr. 121 din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 25 mai 2020 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

În cuprinsul cererii de recurs, neîncadrată în dispozițiile art. 488 alin. (1) procedură civilă, recurenta-pârâtă a prezentat aspecte cu privire la situația de fapt a litigiului, învederând și faptul că asociația nu a beneficiat de aplicarea corectă a Legii nr. 230/2007 și a H.G. nr. 1580/2007, în sensul că nu au fost luate în considerare dispozițiile art. 24 alin. (1), art. 31, art. 35, art. 47 și art. 49 din Legea nr. 230/2007, și nici cele ale art. 34 și 46 din H.G. nr. 1580/2007.

A mai arătat că asociația nu a fost citată la efectuarea expertizei, conform art. 335 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu deține documentele în baza cărora s-a întocmit raportul de expertiză.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei A., care nu a depus întâmpinare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și este tardiv formulat. Totodată, s-a reținut că, în ipoteza în care completul va trece peste excepția tardivității, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului, precum și cu privire la posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la dara de 23 septembrie 2020.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, referitor la excepția tardivității reținută prin raport, Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății este formulată în termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 121 a fost pronunțată la data de 11 martie 2020, dată de la care care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-ar fi împlinit la data de 17 martie 2020 (marți), după instituirea stării de urgență pe teritoriul României prin Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, emis de Președințele României, perioadă în care, potrivit art. 41 din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020:

"prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă se suspendă pe toată durata stării de urgență, instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile".

Prin urmare, constatând că recurenta-pârâtă a transmis cererea de recurs, prin poștă, la data de 19 martie 2020, Înalta Curte reține că recursul dedus judecății este formulat în termenul legal prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând condițiile de formă ale cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 121 din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost admisă excepția perimării, invocată de intimata A., și s-a constatat perimat recursul formulat de pârâta Asociația de Proprietari nr. 3030 Târgoviște împotriva deciziei nr. 37 din 17 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, reținându-se, în esență, că dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 6 luni și că nu poate fi reținut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ci doar a prezentat aspecte cu privire la situația de fapt a litigiului, arătând că nu a fost citată, prin scrisoare recomandată, la efectuarea expertizei.

Întrucât obiectul recursului îl constituie o hotărâre prin care s-a constat perimată calea de atac a recursului, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 6 luni și că termenul de perimare nu a fost suspendat sau întrerupt.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile care susțin nelegalitatea deciziei atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Asociația de Proprietari nr. 303 Târgoviște împotriva deciziei nr. 121 din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Asociația de Proprietari nr. 303 Târgoviște împotriva deciziei nr. 121 din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2020.