ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2716/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1.652 din 5 mai 2017, a stabilit competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta B. SA Galați în favoarea Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiilor Legii nr. 101/2016, în raport cu obiectul cauzei, care vizează anularea documentației de atribuire întocmită de autoritatea contractantă SC B. SA Galați, referitoare la achiziții publice, dispoziții cu caracter de normă specială în raport de norma generală prevăzută de Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esență, că decizia atacată încalcă puterea de lucru judecat față de Decizia nr. 845 din 3 martie 2017, prin care Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C. SRL și pe pârâtul Ministerul Sănătății - Sanatoriul D. Techirghiol, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că sunt aplicabile regulile de competență generală instituite prin Legea nr. 554/2004, atât în ceea ce privește competența materială, cât și în ceea ce privește competența teritorială, în temeiul art. 10 alin. (3) din această lege reclamata optând pentru Tribunalul Buzău, instanță în a cărei rază teritorială se află sediul său.

Revizuenta a susținut că face parte dintr-un grup asociat de firme cu sediul în Buzău și ambele societăți au contestat proceduri de achiziții publice în baza Legii nr. 554/2004, iar prin hotărârea potrivnică instanța a decis, în mod definitiv, că în litigiile întemeiate pe legea contenciosului administrativ competența este alternativă, reclamantul având dreptul să aleagă.

Astfel, această hotărâre are autoritate și putere de lucru judecat asupra Hotărârii nr. 1.652 din 5 mai 2017 a cărei revizuire o solicită.

În concluzie, a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea celei din urmă hotărâri, respectiv nr. 1.652/2017.

Totodată, revizuenta a solicitat și suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire o solicită, în temeiul art. 512 din C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata SC B. SA Galați a solicitat respingerea cererii de revizuire, cerând înlăturarea criticilor privind încălcarea autorității și puterii lucrului judecat, întrucât prin hotărârea atacată s-a stabilit doar competența de soluționare a litigiului, fără a se judeca și pronunța o soluție privind fondul cauzei,.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că demersul revizuentei nu este fondat.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 din C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, adică atunci când se examinează raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.

Dispozițiile art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. au înlăturat, pentru cererile de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8, condiția ca hotărârea supusă revizuirii să evoce fondul.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cazul de revizuire menționat vizează situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în temeiul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat.

În practica judiciară s-a reținut că instanța învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuția să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conține soluția corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Principiul autorității de lucru judecat, ce rezultă din dispozițiile art. 1201 din C. civ., este un principiu de interes general, care corespunde necesității de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicție se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată, fiind un principiu diriguitor deopotrivă, pentru părțile litigante și judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu.

Autoritatea de lucru judecat pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părțile au uzat deja de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege.

Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) și impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În speță, revizuenta invocă existența unei contrarietăți, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., între hotărârile pronunțate în regulator de competență.

Hotărârile în discuție sunt pronunțate în cauze diferite, între părți diferite, prin care s-a stabilit doar instanța competentă să soluționeze respectivele cauze, fiind irelevant faptul că ar exista similarități între situația de fapt, temeiul de drept sau obiectul acestora.

Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în speță nu există identitate de părți, obiect și cauză, ca elemente ale puterii de lucru judecat.

Totodată, Înalta Curte va respinge și cererea de suspendare a hotărârii supusă revizuirii, nefiind susceptibilă de executare, astfel încât prevederile art. 512 din C. proc. civ. nu sunt incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1.672 din 5 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2017.

Procesat de ED