ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1466/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1466/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 18824 din 24

octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în

Dosarul nr. 28314/3/2010 s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de

reclamanta S.I.F.T. SA în contradictoriu cu pârâta SC C.H. SA.

Pentru a hotărî

astfel s-a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei

de 22.706.702,72 RON reprezentând contravaloarea pachetului de 2.729.171 de

acțiuni emise de pârâtă și deținute de reclamantă până la data exercitării

dreptului de retragere, precum și la plata de dobânzi legale aferente. Pentru

aceasta s-a avut în vedere Hotărârea Adunării Generale Extraordinare SC C.H. SA

din 15 septembrie 2009 privind aprobarea fuziunii prin absorbție a SC C.I.M. SA

de către pârâtă.

S-a mai reținut că

prin declarația din 12 octombrie 2009 reclamanta S.I.F.T. și-a manifestat

dorința de a se retrage din societatea pârâtă în conformitate cu prevederile

art. 134 din Legea nr. 31/1990.

Prin decizia

consiliului de administrație al SC C.H. SA din 27 octombrie 2009 s-a dispus

sesizarea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă

Tribunalul București în vederea numirii unui expert care să evalueze acțiunile

deținute în societate de S.I.F.T. și B.I.L.T.D.

Prin rezoluția

persoanei desemnate conform O.U.G. nr. 116/2009, nr. 28295/2010 a fost admisă

cererea formulată de SC C.H. SA de numire a unui expert în contabilitate.

La data de 20 mai

2010 expertul desemnat a comunicat însă societății reclamante S.I.F.T. că nu

are abilitarea de a răspunde obiectivului de stabilire a prețului acțiunilor

deținute de S.I.F.T. la C.H., determinarea prețului acțiunilor unei societăți

comerciale fiind de competența unui expert evaluator.

Prin Hotărârea

Adunării Generale Extraordinare a SC C.H. SA din 17 decembrie 2009 s-a decis

revocarea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare din 15 septembrie 2009 prin

care s-a aprobat fuziunea prin absorbție SC C.I.M. SA de către SC C.H. SA.

Hotărârea Adunării

Generale Extraordinare a SC C.H. SA din 17 decembrie 2009 a fost înscrisă la

registrul comerțului în baza Rezoluției persoanei desemnate din data de 21

iulie 2010.

În cauză, tribunalul

a constatat că procedura prevăzută de lege nu a fost parcursă în integralitate:

Adunarea Generală a Acționarilor societății pârâte a aprobat fuziunea, iar

reclamanta a votat împotrivă (pasul 1), reclamanta și-a exercitat opțiunea de a

se retrage din societate în termenul prevăzut de lege (pasul 2), consiliul de

administrație al societății a solicitat numirea unui expert (pasul 3).

Valoarea medie a

acțiunilor deținute de societatea reclamantă nu a fost însă determinată, astfel

încât prețul, element esențial al contractului de cesiune, nu a putut fi

stabilit, ceea ce a dus la imposibilitatea încheierii contractului de cesiune

în forma prevăzută de lege pentru transferul dreptului de proprietate. Pașii 4

și 5 nu au fost, prin urmare, parcurși.

A concluzionat prima

instanță, că pentru ca procedura prevăzută de art. 134 din legea societăților

comerciale să fie încheiată, era necesar ca pârâta să își execute obligațiile

prevăzute de lege: mai întâi, să solicite și să obțină o valoare a acțiunilor

deținute de societatea reclamantă, iar apoi, să își exprime voința în forma

cerută de lege pentru realizarea transferului proprietății asupra acțiunilor.

Însă, în cauză,

reclamanta nu a cerut obligarea pârâtei la parcurgerea pașilor 4 și 5 ai

procedurii, ci a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani

"reprezentând contravaloarea pachetului de 2.729.171 de acțiuni emise de

pârâtă și deținute de reclamantă până la data exercitării dreptului de

retragere".

Împotriva acestei

sentințe și a încheierii de ședință din data de 17 octombrie 2011 - prin care

s-a respins cererea părților de efectuare a unei expertize - a formulat apel

reclamanta care a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate și

pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului

s-a arătat că prin încheierea din 16 octombrie 2011, act premergător al

hotărârii apelate, instanța a reținut, în parag. 6 al acestui document, că

ambele părți susțin necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă, cu

obiectivele propuse de ambele părți, obiective care sunt identice.

Modalitatea de

soluționare a cererii apelantei a fost menită să înfrângă dispozițiile art. 13

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, raportate la dispozițiile art. 134 din Legea societăților

comerciale nr. 31/1990, republicată în 2004, cu modificările și completările

ulterioare, în contextul cărora societatea apelantă avea dreptul de a-și

valorifica dreptul de retragere ce face obiectul acestui dosar prin executarea

de bună-voie a obligațiilor de către pârâtă, iar în cazul în care aceasta

refuză, cum este și cazul în speță, prin intermediul unei hotărâri

judecătorești.

În continuare, s-a

susținut că dreptul reclamat de societate prin acțiunea, ce face obiectul

acestui dosar își are izvorul, astfel cum s-a arătat pe întreg parcursul

acestui litigiu, în Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a pârâtei din

data de 15 septembrie 2009.

Pentru dezlegarea

corectă și legală a cererii reclamantei instanța de fond ar fi trebuit să

observe că "pașii" 4 și 5 trebuiau parcurși de bună-voie, de către

pârâtă, iar în cazul refuzului, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor

art. 143 din Legea societăților comerciale, raportat la art. 13 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, "sancționarea" cu numirea unui expert

și pronunțarea unei hotărâri care să oblige intimata-pârâtă la plata unei sume

prin raportare la concluziile expertizei administrate în fața instanței.

A considerat apelanta

că o eventuală hotărâre judecătorească de anulare a Hotărârii Adunării Generale

Extraordinare din decembrie 2009 s-ar fi putut pronunța la cererea unui

acționar dar, cum ea de la data exercitării dreptului de retragere a devenit

creditor al intimatei pârâte, nu mai avea calitatea de a cere anularea

respectivei hotărâri. Mai mult, exercitarea dreptului de retragere ca act

unilateral de voință care reprezintă manifestarea de voință prin care a fost

acceptată oferta de a contracta, a fost înregistrată la data de 13 octombrie

2009, dată de la care contractul de cesiune de acțiuni s-a perfectat în mod

valabil.

Prin Decizia civilă

nr. 231 din 8 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, a fost respins, ca nefondat apelul reclamantei.

S-a reținut, în

esență, că acționarul se poate retrage nu mai în condițiile strict prevăzute de

lege, iar Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților din 15 septembrie

2009 privind aprobarea fuziunii prin absorbție de către pârâtă a SC C.I.M. SA,

care s-a aflat la baza deciziei reclamantei-acționar de a se retrage din SC

C.H. SA, potrivit cu art. 134 alin. (1) lit. d) din legea societăților

comerciale, a fost revocată prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a

Asociaților SC C.H. SA din 17 decembrie 2009 - în momentul în care se afla în

curs de soluționare la Registrul comerțului.

Cererea Consiliului

de Administrație al pârâtei de numire a unui expert autorizat pentru stabilirea

prețului acțiunilor societății [art. 134 alin. (4) din legea societăților

comerciale] - și cererea de chemare în judecată se întemeiază pe ideea

perfectării unui contract comercial de cesiune de acțiuni începând cu data de

12 octombrie 2009 - dată la care s-a înregistrat declarația reclamantei de

retragere din societate, - și nu pe dezacordul exprimat cu privire la

funcționarea organismului social.

S-a apreciat că prin

demersul judiciar întreprins, reclamanta tinde la obținerea unui acord al

pârâtei cu privire la prețul acțiunilor cu nesocotirea procedurii legale de

retragere din societate, procedură care presupune numirea evaluatorului

desemnat de judecătorul delegat la registrul comerțului, fără a avea în vedere

existența în continuare a unei decizii a SC C.H. SA de natură a afecta anumite

drepturi ale acționarului [art. 134 alin. (1) și (4) din legea societăților

comerciale - Legea nr. 31/1990 republicată].

Prin urmare, a

conchis instanța de apel că reclamanta urmărește obligarea pârâtei la plata

unei sume de bani, reprezentând preț al acțiunilor sale, fără a avea în vedere

că cererea Consiliului de Administrație a SC C.H. SA de numire a unui evaluator

pentru stabilirea prețului acțiunilor a rămas fără obiect.

De asemenea, au fost

înlăturate, ca nefondate, criticile apelantei sub aspectul nelegalității

încheierii tribunalului din 17 octombrie 2011 prin care s-a respins cererea

părților de administrare a probei cu expertiză pentru determinarea valorii

acțiunilor deținute de reclamantă, față de considerentele expuse mai sus.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a tuturor încheierilor.

1.1. - Referitor la

motivul de recurs întemeiat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta supune

atenției instanței de recurs dispozițiile art. 295 C. proc. civ., aplicabile în

speță, având în vedere obiectul cauzei dedus judecății, raportate la art. 134

din Legea nr. 31/1990, republicată, drept pentru care trebuia judecat prin

raportare la data de referință, stabilită conform art. 123 din aceeași lege,

pentru Adunarea Generală Extraordinară a Asociaților pârâtei din data de 15

septembrie 2009, și nu prin raportare la adunarea generală organizată la 17 decembrie

în care a respins probatoriul solicitat de societatea reclamantă.

Recurenta critică, în

continuare, încheierea din 30 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, - în apel - potrivit căreia s-a respins proba

privind efectuarea unei expertize contabile, motivat "prin raportare la

teza probatorie, respectiv determinarea pretențiilor acțiunii pentru care art.

134 din Legea nr. 31/1990, republicată, prevede o anumită procedură". În

opinia recurentei, în mod greșit i s-a respins această probă, mai ales că prin

încheierea din 17 octombrie 2011 dată de Tribunalul București, act premergător

al sentinței tribunalului, s-a reținut că ambele părți susțin necesitatea

administrării probei cu expertiză contabilă, cu obiectivele propuse de ambele

părți, obiective care sunt identice. Deși s-a menționat acest aspect, totuși,

în deliberare, prima instanță a respins cererea privind administrarea probei cu

expertiză contabilă cu o motivare nelegală, în opinia recurentei. Astfel, prin

neefectuarea expertizei reglementată de art. 134 din Legea nr. 31/1990,

republicată, se datorează în exclusivitate părții adverse, care a tergiversat

învestirea Oficiului Registrului Comerțului de numire a expertului, atitudinea

pasivă la celeritatea efectuării lucrării de specialitate, precum și revocarea

Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaților din 15 septembrie 2009.

Față de aceste împrejurări și afirmația cuprinsă în încheierea instanței de

apel din 30 martie 2012 este îndreptățită să afirme că instanța nu și-a motivat

opțiunea respingerii administrării acestei probe.

Referitor la aceste

critici, recurenta susține că instanțele aveau obligația să motiveze soluțiile

de respingere a cererii de probatoriu propus de societatea reclamantă de

efectuarea a expertizei contabile și să prezinte de ce au fost înlăturate

susținerile sale privind efectele datei de referință, în cazul fiecărei adunări

generale extraordinare organizate de pârâtă, respectiv cea din 15 septembrie

2009 și 17 decembrie 2009. În opinia recurentei, motivarea instanței de apel

sub aspectul criticat este lapidară, fără a analiza în concret necesitatea

probei în finalitatea cererii, care conduce la încălcarea dreptului la un

proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

1.2. - O altă critică

a recurentei vizează, în esență, nemotivarea în fapt și în drept a hotărârilor

atacate, conform exigențelor înscrise în art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., neîndeplinirea acestor exigențe referitoare la efectele produse de

hotărârile adunărilor generale ale pârâtei în patrimoniul acționarilor

înregistrați în registrele acesteia la "data de referință" stabilită

cu respectarea dispozițiilor art. 123 din legea societăților comerciale, pentru

fiecare adunare în parte, respectiv pentru cea din 15 septembrie 2009 și cea

din 17 decembrie 2009. De asemenea, recurenta reiterează critica cu privire la

nelegala respingere a probei solicitate, motivarea fiind neexplicită.

1.3. - Aceeași

critică vizând respingerea cererii de probatoriu este reiterată sub aspectul

modalității de soluționare ceea ce a condus la încălcarea art. 13 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale raportat la

art. 134 din legea societăților comerciale, în contextul cărora societatea

reclamantă are dreptul să-și valorifice dreptul de retragere ce face obiectul

prezentului dosar prin executarea de bună-voie a obligațiilor de către

societatea pârâtă, iar în cazul refuzului acesteia, cum este cazul în speță,

prin intermediul unei hotărâri judecătorești. în același context, recurenta

arată că i-a fost îngrădit dreptul reclamat a instanței de apel, care nu a

observat efectele hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Asociaților

produse în patrimoniul acționarilor înregistrați în evidențele societății la

"data de referință" astfel că s-a dat o interpretare eronată când s-a

apreciat că: "numirea unui evaluator pentru stabilirea prețului acțiunilor

a rămas fără obiect", urmare a revocării Hotărârii Adunării Generale

Extraordinare a Asociaților din 15 septembrie 2009.

1.4. - Față de cele

solicitate, recurenta solicită să se constate că decizia atacată este lovită de

nulitate absolută în condițiile art. 105 alin. (2) teza I C. proc. civ., ceea

ce atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ.

privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta

arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii privind

considerentele de la pagina 7 raportat la condițiile de retragere din societate

în condițiile art. 134 din legea societăților comerciale și implicit cererea de

valorificare a acestui drept în temeiul de drept invocat. Astfel, în opinia

recurentei, concluzia instanței referitor la îndepărtarea normelor legale

invocate motivat de faptul că hotărârea din 15 septembrie 2009 a fost revocată,

este nelegală, întrucât nu a analizat dacă nu cumva această revocare este o

fraudă la lege. Mai mult, arată recurenta că îndepărtarea de la normele legale

invocate nu derivă din acțiunea reclamantei, ci în activitatea pârâtei care,

prin actele emise, a încercat să zădărnicească, în primă fază, și ulterior să

blocheze dreptul legitim al acționarului de a se retrage din cadrul societății,

drept solicitat cu respectarea condițiilor legale, respectiv în temeiul

hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaților, ipoteză ce se

încadrează în dispozițiile art. 134 din Legea nr. 134/1990, republicată.

2.1. - Recurenta

susține că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, în

motivarea căreia arată că instanța a reținut eronat obiectul cauzei dedus

judecății, întrucât dreptul reclamat își are izvorul în Hotărârea Adunării

Generale Extraordinare a Asociaților a pârâtei din 15 septembrie 2009 prin care

s-a aprobat fuziunea cu o terță societate. Sub acest aspect recurenta mai arată

că interpretarea celor arătate trebuia în spiritul art. 977 C. civ.

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta

arată că instanța a dat o interpretare greșită a actului juridic dedus

judecății, respectiv hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților de

aprobare a fuziunii și a declarației de retragere. Astfel, acestea trebuiau

interpretate prin prisma art. 132 raportat la art. 123 din Legea nr. 31/1990,

republicată, respectiv cererea de retragere din societate și de valorificare

acestui drept, după cum se poate observa societatea reclamantă a devenit

creditor al pârâtei, iar Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a

Asociaților din 15 septembrie 2009 a produs efecte juridice în patrimoniul

pârâtei în dubla sa calitate de emitent al hotărârii și de proprietar al

propriilor acțiuni.

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că

hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii în sensul că în

soluționarea cererii sale, instanța de apel a aplicat greșit efectele

hotărârilor adunărilor generale ale pârâtei cererii reclamantei de retragere.

În dezvoltarea

acestui motiv invocat, recurenta arată că dreptul său de creanță este actual și

nu "rămas fără obiect ca efect al revocării hotărârii" Adunării

Generale Extraordinare a Asociaților din 15 septembrie 2009 și motivat de

faptul că exercitarea dreptului de retragere ca efect al adoptării hotărârii

Adunării Generale Extraordinare a Asociaților de aprobare a unei fuziuni sau

divizări, conform alin. (2) teza finală a art. 134 din Legea nr. 31/1990,

republicată, va fi exercitat în termen de 30 zile de la data adoptării

respectivei hotărâri, ceea ce a și făcut. Cu privire la dreptul de creanță,

recurenta susține că acesta nu este condiționat de niciun alt fapt exterior iar

înainte de a convoca adunarea generală a acționarilor care ar putea hotărî

fuziunea pârâtei, atât administratorii cât și acționarii care reprezintă

majoritatea drepturilor de vot care au impus prin votul lor fuziunea pârâtei,

ar fi trebuit să cunoască și să-și asume efectele unei astfel de hotărâri.

De asemenea,

recurenta susține că în mod greșit instanța de apel a constatat că dreptul său

s-a stins prin revocarea hotărârii din 15 septembrie 2009, în opinia sa,

această hotărâre produce o serie de efecte în patrimoniul pârâtei și în

patrimoniul acționarilor, efecte care se consolidează în patrimoniul

acționarilor îndreptățiți odată cu depunerea cererii de retragere.

În continuare,

recurenta dezvoltă pe larg, hotărârea Adunării Generale Extraordinare a

Asociaților ca act unilateral de voință și care reprezintă o ofertă de a

contracta, acceptarea ofertei, momentul juridic al încheierii contractului de

cesiune de acțiuni prin intermediul căruia se transferă dreptul de proprietate

al acțiunilor, exercitarea dreptului de retragere și efectele Hotărârii

Adunării Generale Extraordinare a Asociaților din 15 septembrie 2009 raportate

la datele de referință pe care le menționează expres; în concluzie recurenta

precizează că data de referință pentru Adunarea Generală Extraordinară a

Asociaților din 17 decembrie 2009 este 2 decembrie 2009, proprietarul

pachetului de acțiuni care a fost deținut de societatea recurentă până la data

depunerii declarației de retragere era pârâta ca urmare a dobândirii propriilor

acțiuni, așa încât această hotărâre produce efecte în patrimoniul pârâtei în

dubla sa calitate de emitent al actului juridic - hotărârea Adunării Generale

Extraordinare a Asociaților - și proprietar al propriilor acțiuni. Revocarea

Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaților din 15 septembrie 2009

urmată de refuzul nejustificat de a achita valoarea creanței societății

recurente se circumscrie, în opinia recurentei, în aria abuzului de poziție

majoritară a acționarului majoritar al pârâtei.

În consecință, cu

privire la acest motiv de nelegalitate, recurenta solicită, față de argumentele

aduse, să se constate că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a

legii.

Recursul este

nefondat conform următoarelor considerente:

Prealabil, Înalta

Curte urmează să analizeze recursul astfel cum a fost structurat pe motivele de

nelegalitate.

1.1. - Referitor la

criticile recurentei privind motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate, întrucât respingerea

de către ambele instanțe prin încheierile invocate a cererii de efectuare a

unei expertize având ca obiect evaluarea acțiunilor recurentei au fost motivate

în fapt și în drept, în sensul că art. 134 alin. (4) din legea societăților

comerciale prevede că "prețul acțiunilor celui ce exercită dreptul de

retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent numit de

judecătorul delegat de la oficiul registrului comerțului".

Atât încheierea din

apel criticată de recurentă, cât și decizia atacată au fost pronunțate în

virtutea principiului devolutiv al apelului, fiind motivate în fapt și în

drept, așa cum rezultă din examinarea conținutului acestora.

De subliniat faptul

că, propunerea de probe nu este obligatorie, judecătorul are dreptul să refuze

facerea unei expertize. De altfel, în cauză, în mod corect i-a fost respinsă

cererea de încuviințare a unei expertize contabile, tocmai în temeiul tezei

probatorii, respectiv determinarea pretențiilor acțiunii pentru care art. 134

din legea societăților comerciale prevede o anumită procedură. Prin urmare, sub

acest aspect, având în vedere procedura specială prevăzută de textul de lege

menționat, excludea efectuarea unei expertize contabile, ceea ce înseamnă că

criticile recurentei asupra acestui aspect tind spre netemeinicia hotărârii

atacate și a încheierii recurate.

Mai mult, în atare

situație, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 295 C. proc. civ., și, de

asemenea, vor fi înlăturate susținerile recurentei cu privire la incidența art.

134 din Legea nr. 31/1990, prin raportare la data de referință, stabilită

conform art. 123 din aceeași lege, pentru Adunarea Generală Extraordinară a

Asociaților pârâtei din data de 15 septembrie 2009, și nu prin raportare la

adunarea generală organizată la 17 decembrie 2009, întrucât acestea vizează

reaprecierea situației de fapt, ceea ce nu se poate în calea de atac a

recursului, care se raportează doar la motivele de nelegalitate prevăzute

expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Așa fiind, în mod

corect a analizat pricina în limitele învestirii sale.

Referitor la

criticile recurentei privind soluția primei instanțe acestea nu pot fi supuse

controlului judiciar al recursului, ci numai din perspectiva motivelor

formulate împotriva soluției pronunțate în apel.

De asemenea,

criticile recurentei privind respingerea probei la termenul din 30 martie 2012,

Înalta Curte urmează să le înlăture, întrucât acestea arată nemulțumirea

soluției date, ceea ce nu echivalează cu nesocotirea dispozițiilor legale

incidente de către instanța de apel, dimpotrivă se constată că instanța de apel

a avut în vedere toate aspectele invocate de părți din perspectiva principiului

devolutiv al apelului.

Astfel, instanța de

apel a nesocotit rolul activ al instanței, prin modul în care a respins probatoriul

solicitat de societatea reclamantă, ceea ce nu poate însemna o nemotivare a

instanței de apel, în realitate criticile recurentei sub acest aspect vizează

aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 304

pct. 1 - 9 C. proc. civ. Că este așa rezultă, din însăși modul de exprimare în

dezvoltarea motivului de recurs subsumat la pct. 1.1. Mai mult, dispozițiile

art. 134 din Legea societăților comerciale prevăd imperativ că "prețul

acțiunilor celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert

autorizat independent numit de judecătorul delegat de la oficiul registrului

comerțului".

În concluzie, în mod

corect instanța de apel a analizat pricina din perspectiva presupuselor

nelegalități invocate de recurentă, cu respectarea dreptului la un proces

echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale. Pentru aceleași considerente, se vor respinge

ca nefondate criticile recurentei cu privire la cele două hotărâri ale adunării

generale; de menționat că dreptul de retragere din societatea pe acțiuni poate

fi exercitat numai atunci când adunarea extraordinară ia hotărâri esențiale

privind activitatea societății, or hotărârea de fuziune pe care s-a întemeiat

acțiunea reclamantei de retragere din societate, a fost revocată, fiind

restabilită situația patrimoniului și structura acționariatului societății.

Așa încât, nu se

poate vorbi de o îngrădire a dreptului recurentei de a se adresa efectiv unei

instanțe pentru apărarea drepturilor sale în demersul judiciar inițiat.

1.2. - De asemenea,

critica recurentei referitoare nemotivarea în fapt și în drept a hotărârilor

atacate, conform exigențelor înscrise în art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., nu pot fi primite, întrucât hotărârea atacată a fost motivată în fapt și

în drept în lumina exigențelor impuse de textul de lege evocat și în spiritul

principiului devolutiv al apelului.

În recurs nu pot fi

primite criticile recurentei privind "neîndeplinirea exigențelor referitoare

la efectele produse de hotărârile adunărilor generale ale pârâtei în

patrimoniul acționarilor înregistrați în registrele acesteia la data de

referință stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 123 din legea

societăților comerciale, pentru fiecare adunare în parte, respectiv pentru cea

din 15 septembrie 2009 și cea din 17 decembrie 2009", întrucât, după cum

se poate observa, acestea tind spre o reapreciere a situației de fapt, și nu

constituie un motiv de nelegalitate în sensul controlului exercitat în limitele

prevăzute de pct. 1 - 9 al art. 304 C. proc. civ.

De remarcat că

recurenta în dezvoltarea motivelor de recurs astfel cum sunt subsumate, vizează

nemulțumirea sa cu privire la neîncuviințarea probei solicitate, care de

altfel, așa cum s-a arătat mai sus, a fost examinată și respinsă tocmai în

raport de dispozițiile art. 134 din legea societăților comerciale, care exclude

expertiza dat fiind procedura specială prevăzută pentru determinarea valorii

acțiunilor. Într-o asemenea ipoteză, expertiza nu se impune, nefiind

concludentă, pertinentă și utilă, legiuitorul prevăzând pentru societățile

comerciale o prevedere expresă care nu mai atrage efectuarea unei expertize

clasice contabile, ci una specială pusă la îndemâna asociaților societăților

comerciale.

1.3. - Desigur,

urmează să se respingă, ca nefondată, și critica subsumată pct. 1.3 din recurs,

întrucât recurenta reiterează aceeași critică vizând respingerea cererii de

probatoriu, sub aspectul modalității de soluționare, care așa cum s-a arătat

mai sus, a fost soluționată în rigorile dispozițiilor legale incidente în cauză

în raport cu principiul devolutiv al apelului.

De aceea nu se poate

vorbi de o încălcare a art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale raportat la art. 134 din legea societăților

comerciale, instanța de apel având în vedere obiectul cauzei dedus judecății.

Referitor la efectele

hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Asociaților produse în

patrimoniul acționarilor înregistrați în evidențele societății la "data de

referință", în opinia recurentei concluzia instanței de apel s-a întemeiat

pe o interpretare eronată, când s-a apreciat că: "numirea unui evaluator

pentru stabilirea prețului acțiunilor a rămas fără obiect", urmare a

revocării Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaților din 15

septembrie 2009, Înalta Curte observă că aceste afirmații ale recurentei nu fac

decât să tindă spre o reapreciere a probelor în contextul situației de fapt al

derulării revocării evocatei hotărâri a adunării generale a asociaților, ceea

ce nu constituie un motiv de nelegalitate de cenzurare în controlul judiciar

exercitat.

1.4. - Prin urmare,

în raport de considerentele anterior expuse privind pct. 1 din recurs, Înalta

Curte constată că decizia atacată nu este lovită de nulitate absolută în

condițiile art. 105 alin. (2) teza I C. proc. civ., neatrăgând incidența

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța

de apel a motivat în fapt și în drept hotărârea atacată în limitele învestirii

sale. Din alin. (2) teza I C. proc. civ., invocat de recurentă, rezultă că nu

orice act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale sau de un

funcționar necompetent este nul, ci, pentru anularea unui act de procedură se

cer a fi îndeplinite următoarele condiții: actul de procedură să fi fost

întocmit cu neobservarea formelor legale sau de către un funcționar

necompetent, actul de procedură să fi produs părții o vătămare, iar vătămarea

să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Or, în cauză, fără a

mai examina în ce situații este aplicabil acest text de lege, după cum se poate

constata, nu există vătămare - prejudiciul procesual - și nici efectul acesteia

care să conducă la sancțiunea nulității actului de procedură sau nulitatea

hotărârii pronunțate cu încălcarea dispozițiilor art. 105 C. proc. civ.

privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondat, întrucât nu cuprinde motive

contradictorii în hotărârea recurată, în cauză instanța de apel a argumentat în

fapt și în drept că reclamanta prin demersul său judiciar a tins spre obligarea

pârâtei la plata prețului acțiunilor cu eludarea procedurii legale de retragere

din societate, procedură care prevede numirea unui evaluator desemnat de

judecătorul delegat de la registrul comerțului, iar cererea Consiliului de

Administrație a SC C. SA de numire a unui evaluator pentru stabilirea prețului

acțiunilor a rămas fără obiect, prin revocarea evocatei hotărâri.

Prin urmare,

criticile recurentei sub acest aspect urmează să fie înlăturate ca nefondate,

mai ales că instanța de apel a soluționat corect obiectul cauzei dedus

judecății.

Invocarea unei fraude

la lege vizând hotărârea din 15 septembrie 2009 care a fost revocată, nu este

fondată, față de considerentele anterior expuse, iar susținerile recurentei

referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind retragerea din

societate, nu pot fi primite, deoarece și acestea au fost soluționate sub

imperiul legii societăților comerciale, fără să blocheze dreptul legitim al

acționarului de a se retrage din cadrul societății.

A fi soluționat

conform susținerilor recurentei, ar fi însemnat nesocotirea condițiilor legale,

respectiv în temeiul hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaților,

ipoteza susținută de recurentă neîncadrându-se în dispozițiile art. 134 din

Legea nr. 134/1990, republicată, pe care recurenta nu o poate pretinde,

întrucât ar eluda dispozițiile legale exprese și stricte referitoare la

modalitatea retragerii dintr-o societate comercială pe acțiuni.

2.1. - Nici criticile

recurentei conform cărora hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura

pricinii, nu sunt fondate, întrucât instanța de apel a calificat corect obiectul

cauzei dedus judecății, având în vedere argumentele instanței de recurs

subsumate la pct. 1.1. și urm. din prezenta decizie, pe de o parte, iar pe de

altă parte, instanța de apel a interpretat corect actul de justiție.

urmează să se respingă, ca nefondat, motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât în mod corect instanța a interpretat actul

juridic dedus judecății, cu aplicarea dispozițiilor legale incidente privind

procedura de retragere a unui acționar dintr-o societate pe acțiuni.

Astfel, că

afirmațiile recurentei că: "respectiv hotărârea Adunării Generale

Extraordinare a Asociaților de aprobare a fuziunii și a declarației de

retragere trebuiau interpretate prin prisma art. 132 raportat la art. 123 din

Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv cererea de retragere din societate și

de valorificare acestui drept, după cum se poate observa societatea reclamantă

a devenit creditor al pârâtei, iar Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a

Asociaților din 15 septembrie 2009 a produs efecte juridice în patrimoniul

pârâtei în dubla sa calitate de emitent al hotărârii și de proprietar al

propriilor acțiuni, nu își au suportul legal în cauză, recurenta în realitate

este nemulțumită de calificarea juridică a obiectului cauzei dedus judecății și

dezlegarea problemei de drept supusă prezentei judecăți, și nicidecum

interpretarea greșită a vreunui text de lege evocat de recurentă sau o

calificare eronată a obiectului cauzei dedus judecății.

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu privire

la aplicarea greșită a efectelor hotărârilor adunărilor generale ale pârâtei

cererii reclamantei de retragere, Înalta Curte urmează să îl respingă ca

nefondat, deoarece așa cum se poate observa acesta vizează aspecte de

netemeinicie, de o reapreciere a situației de fapt referitor la dreptul său de

creanță.

De asemenea, urmează

să înlăture și criticile recurentei potrivit cărora această hotărâre produce o

serie de efecte în patrimoniul pârâtei și în patrimoniul acționarilor, efecte

care se consolidează în patrimoniul acționarilor îndreptățiți odată cu

depunerea cererii de retragere, întrucât acestea vizează o reapreciere a

probelor administrate în cauză.

De subliniat faptul

că în luna decembrie 2009 hotărârea de fuziune, ce a constituit cauza

declarației de retragere a fost revocată, iar la data introducerii acțiunii, nu

s-a produs efectele fuziunii, dat fiind revocarea adunării generale din 15

septembrie 2009, iar prețul acțiunilor nu a fost stabilit în conformitate cu

dispozițiile art. 134 din Legea societăților comerciale, așa încât în mod legal

s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale de obligare a părții

adverse de a cumpăra acțiunile societății recurente.

Celelalte afirmații

ale recurentei referitoare la hotărârea Adunării Generale Extraordinare a

Asociaților ca act unilateral de voință, după cum se poate observa reiterează

criticile formulate în subpunctele anterioare, însă într-o altă manieră, care

în realitate reprezintă nemulțumirea sa cu privire la modul în care i-a fost

soluționată acțiunea și, implicit apelul.

În consecință, Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca

nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta S.I.F.T. SA împotriva Deciziei civile nr. 231

din 8 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS