ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7511/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7511/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta S.C. M.D.

S.R.L. în contradictoriu cu pârâții ANAF - Direcția Generală de Administrare a

Marilor Contribuabili și ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș -

Activitatea de Inspecție Fiscală a solicitat obligarea pârâtelor la plata către

reclamantă a dobânzii cuvenite pentru sumele restituite în baza deconturilor

negative de TVA aferente lunilor martie 2009 și august 2008, cu depășirea

termenului legal, dobândă în cuantum total de 1.108.950 RON, cu cheltuieli de

judecată.

Pârâtele au depus la

dosarul cauzei întâmpinări, prin care au solicitat respingerea cererii,

susținând, în esență, că depășirea termenului de soluționare a cererilor de

rambursare nu le este imputabil, acestea neputând fi soluționate decât în urma

unei inspecții fiscale anticipate.

De asemenea, pârâta

Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii, derivând din împrejurarea că reclamanta nu a înțeles să urmeze calea

administrativă specială prin intermediul căreia avea posibilitatea de a

contesta refuzul, apreciat nejustificat, de a i se soluționa cererea de

acordare a dobânzilor.

Prin Sentința civilă

nr. 645 din 5 octombrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și, în

consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. M.D. S.R.L. în

contradictoriu cu pârâții ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili și ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș -

Activitatea de Inspecție Fiscală, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că din moment ce toate actele emise

în cadrul acestei proceduri, prin care se soluționează favorabil cererea de

acordare a dobânzilor, sunt calificate ca reprezentând acte

administrative-fiscale, deci reclamanta se găsește în ipoteza prevăzută de art.

205 alin. (2) teza finală din O.G. nr. 92/2003, în sensul în care invocă

vătămarea care i s-a produs, urmare a inexistenței unui act administrativ

fiscal, care să fi fost emis ca răspuns la cererea de acordare a dobânzilor.

Or, în prezenta

cauză, reclamanta nu a înțeles să formuleze contestație împotriva pretinsului

refuz nejustificat de soluționare a cererii de acordare a dobânzilor,

adresându-se direct instanței de contencios administrativ.

În atare condiții,

acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze este inadmisibila atâta vreme cât

reclamanta nu a formulat contestația administrativă la care era îndreptățită,

soluția pronunțată într-o astfel de procedură fiind singura care poate fi

atacată la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor art. 218

alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, reclamanta S.C. "M.D." S.R.L. a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului recurenta se arată că instanța de fond nu a indicat care este

organul concret căruia trebuia să se adreseze cu contestația la refuzul

nejustificat de soluționare a cererii, astfel încât această procedură să se

poată aplica efectiv în situația de fapt dedusă judecății.

Se susține, pe de o

parte că nu era necesară formularea contestației administrative la refuzul

nejustificat de soluționare a cererii, iar pe de altă parte, chiar dacă prin

absurd o astfel de procedură ar fi aplicabilă, aceasta nu putea fi exercitată

în mod obiectiv, singura posibilitate concretă de exercitare a dreptului la

dobânda legală fiind formularea unei acțiuni în contencios administrativ.

Așadar, procedura

instituită de către OMFP nr. 1899/2004 este o procedură distinctă procedurii de

drept comun, iar depunerea cererii reprezintă în realitate procedura prealabilă

obligatorie care trebuie parcursă în vederea sesizării ulterioare a instanței

de contencios administrativ.

Recurenta consideră

ca fiind pe deplin justificată sesizarea instanței de contencios administrativ

cu acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, dat fiind faptul că acesta era

singurul demers legal la care putea apela în această situație.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin acțiunea

formulată, reclamanta a solicitat plata dobânzii cuvenite pentru sumele

restituite cu depășirea termenului legal.

Înalta Curte constată

că instanța de fond în mod greșit a admis excepția inadmisibilității acțiunii

și, pe cale de consecință, a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

În cauza de față,

procedura de soluționare a cererilor de acordare a dobânzilor, așa cum chiar

pârâta arată în cuprinsul întâmpinării formulate, este reglementată de OMFP nr.

1899/2004. De asemenea, pârâta arată în mod expres faptul că reclamanta a

parcurs această procedură specială, în sensul formulării unei cereri în baza acestor

prevederi.

În lumina Ordinului

anterior menționat, se instituie o procedură specială care trebuie urmată în

vederea obținerii restituirii efective a dobânzilor.

Încă de la început

trebuie menționat faptul că acest ordin nu reglementează situațiile în care

aceste dobânzi sunt într-adevăr datorate în favoarea contribuabilului, ci

reglementează doar o procedură specială aplicabilă în vederea restituirii

efective a acestora.

Cu alte cuvinte, în

domeniul acordării de dobânzi în favoarea contribuabilului, își regăsesc

aplicabilitatea două acte normative: C. proc. fisc., prin art. 124, în ceea ce

privește dreptul material, și OMFP nr. 1899/2004, în ceea ce privește normele

procedurale aplicabile.

Potrivit prevederilor

OMFP nr. 1899/2004, plata dobânzii cuvenite contribuabilului se face în baza

cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent, cu indicarea

elementelor care trebuie să le conțină această cerere.

Organul fiscal căruia

i se adresează aceasta cerere nu va proceda la vreo apreciere asupra faptului

că aceste sume sunt sau nu justificate, ci va aprecia direct asupra necesitații

executării obligației care îi revine de drept, în baza normelor materiale

prevăzute de C. proc. fisc. și va analiza dacă cererea de restituire sau

rambursare a fost sau nu soluționata în termenul legal, acesta reprezentând

singurul aspect asupra căruia organul fiscal este ținut în acest caz să se

pronunțe.

Deci, normele

prevăzute de OMFP nr. 1899/2004, așa cum arată și instanța de fond în sentința

recurată, au caracter derogatoriu de la dreptul comun instituit de C. proc.

fisc. iar depunerea cererii de plată a dobânzilor echivalează cu parcurgerea

procedurii prealabile, nefiind necesară formularea unei contestații împotriva

refuzului nejustificat de soluționare a cererii.

Potrivit art. 117 C.

proc. fisc.:

alin. (1) - Se

restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

lit. d) - cele

plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.

alin. (6) - Dacă

debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin.

(1) și (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit

prezentului cod.

alin. (9) - Procedura

de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de

acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al

ministrului economiei și finanțelor.

Art. 124 alin. (1) -

Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au

dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117

alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea

contribuabililor.

Alin. (2) - Nivelul

dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același

buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de

plătitori.

Art. 122 alin. (1) -

În cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare, majorările de întârziere,

(dobânzile) se datorează până la data stingerii inclusiv, astfel:

lit. c) - pentru

compensările efectuate a urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a

sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de

rambursare sau de restituire.

Potrivit OMFP nr.

1899/2004:

Cap. I pct. 1 -

Sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 din

O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată (art. 117

ulterior).

Pct. 2 - Restituirea

se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data

depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine

competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33

din O.G. nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal

competent.

Cap.II pct. 2 -

Dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului

prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la Cap. I pct. 4 alin. (3), după caz,

până în ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de compensare și/sau a

operațiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferențe rămase după

efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepția

impozitului pe venit.

Pct. 3 - Dobânda se

calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată

a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește

cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute

la art. 115 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, republicată.

Pct. 4 - plata

dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese

depuse de acesta la organul fiscal competent.

Pct. 9 - Dacă

contribuabilul nu are obligații fiscale restante și nu a solicitat compensarea

cu obligații fiscale viitoare, organul fiscal competent restituie acestuia suma

reprezentând dobânda cuvenită.

Având în vedere

prevederile legale expuse mai sus se constată că în cazul în care un

contribuabil a plătit eronat sume către bugetul de stat, acesta poate cere

restituirea sumelor respective.

Așadar, cererea

debitorului este cea care declanșează procedura restituirii de sume plătite

eronat la buget de către contribuabil.

Dacă debitorul

înregistrează obligații fiscale restante sumele se restituie numai după

efectuarea compensării (art. 117 alin. (6) C. proc. fisc.).

Pentru situația în

care compensarea se efectuează ca urmare a unei cereri de restituire sau

rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii

cererii de rambursare sau de restituire (art. 122 alin. (1) lit. c) C. proc.

fisc. forma în vigoare în anul 2009).

Potrivit art. 122

alin. (1) C. proc. fisc., în cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare,

majorările de întârziere (dobânzile) se datorează până la data stingerii

inclusiv.

Legiuitorul a

prevăzut în art. 117 alin. (9) C. proc. fisc. că procedura de restituire a

sumelor de la buget, se aprobă prin Ordin al ministrului economiei și

finanțelor.

Prin Ordinul nr.

1899/2004 s-a aprobat procedura de restituire și de acordare a dobânzilor

cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite cu depășirea termenului

legal.

Dobânda se plătește

potrivit art. 124 alin. (1) C. proc. fisc. și Cap. II pct. 4 din Ordinul nr.

1899/2004, la cererea contribuabilului, constituind un drept al acestuia de a

cere dobânda.

Potrivit art. 122

alin. (1) C. proc. fisc., dobânzile se datorează până la data stingerii

obligației, inclusiv.

În cadrul procedurii

de restituire reglementate în Ordinul nr. 1899/2004, Cap. II pct. 2 se arată că

dobânda se datorează până în ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de

compensare sau restituire.

Pe de altă parte,

Înalta Curte are în vedere și practica judiciară în materie în sensul că o

astfel de contestație nu este necesară anterior sesizării instanței de

contencios administrativ.

În aceste cazuri nu

sunt aplicabile prevederile art. 205 și următoarele C. proc. fisc., dat fiind

faptul că procedura prealabilă în acest caz o constituie depunerea cererii de

restituire a sumelor. De altfel, fiind vorba despre refuzul organului fiscal de

a emite un act, în acest caz în mod cert nu este necesară o nouă cerere pentru

că autoritatea publică nu a emis un act pe care să îl poată eventual revoca.

Practic, refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie

sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut

ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea

unui act, a dreptului de acces la justiție care ar putea fi îngrădit

nejustificat prin impunerea unei proceduri prealabile împovărătoare.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca

inadmisibilă pentru lipsa contestației administrative, motiv pentru care va

admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Soluționând cauza pe

o excepție, instanța de fond nu s-a pronunțat pe fondul cauzei.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de fond urmează a analiza situația factuală existentă în

cauză, în raport de probele ce vor fi administrate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta S.C. "M.D." S.R.L. împotriva Sentinței civile

nr. 645 din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AM