ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1613/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1613/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 17 iunie 2004, reclamantul C.T. a chemat în judecată pârâta Casa
de Pensii a municipiului București, pentru refuzul de rezolvare a cererii sale
prin care a solicitat recunoașterea drepturilor conform Legii nr. 309/2002.
Prin sentința civilă nr. 2200
din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității acțiunii și a admis
acțiunea formulată de reclamantul C.T., în contradictoriu cu pârâta Casa de
Pensii a municipiului București. A constatat refuzul nejustificat al pârâtei de
a soluționa cererea reclamantului, în temeiul art. 7, coroborat cu art. 1 din
Legea nr. 309/2002. A obligat pârâta să analizeze cererea reclamantului, în
sensul dovezilor depuse în susținerea acesteia și în raport cu art. 7,
coroborat cu art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut că hotărârea nr. 686/2002, a Casei de
Pensii a municipiului București, nu a fost comunicată reclamantului, care nu
putea contesta un act de a cărei existență nu avea cunoștință.
Împotriva sentinței
sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care
a motivat, în esență, că din partea pârâtei nu a existat un refuz nejustificat
de a verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor legii, ci o
imposibilitate de a stabili data acordării drepturilor, având în vedere că adeverința
nu a fost depusă cu o cerere și un număr de înregistrare, comisia nefiind învestită
în mod legal cu o astfel de cerere.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 309/2002, Casele teritoriale de pensii și ale municipiului București,
atunci când sunt sesizate sau din proprie inițiativă, vor verifica legalitatea
drepturilor acordate beneficiarilor legii, iar potrivit alin. (2), în cazul în
care constată încălcări ale prevederilor legale, se va emite decizie de
revizuire.
Astfel, în mod întemeiat a
reținut instanța de fond, că pârâta refuză nejustificat să soluționeze cererea
reclamantului, în temeiul art. 7, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 309/2002 și
a dispus admiterea acțiunii acestuia.
Față de cele ce preced,
recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312
C. proc. civ., menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2200
din 19 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 martie 2005.