ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1613/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 17 iunie 2004, reclamantul C.T. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru refuzul de rezolvare a cererii sale prin care a solicitat recunoașterea drepturilor conform Legii nr. 309/2002. Prin sentința civilă nr. 2200 din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității acțiunii și a admis acțiunea formulată de reclamantul C.T., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea reclamantului, în temeiul art. 7, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 309/2002.

A obligat pârâta să analizeze cererea reclamantului, în sensul dovezilor depuse în susținerea acesteia și în raport cu art. 7, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 309/2002. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că hotărârea nr. 686/2002, a Casei de Pensii a municipiului București, nu a fost comunicată reclamantului, care nu putea contesta un act de a cărei existență nu avea cunoștință. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în esență, că din partea pârâtei nu a existat un refuz nejustificat de a verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor legii, ci o imposibilitate de a stabili data acordării drepturilor, având în vedere că adeverința nu a fost depusă cu o cerere și un număr de înregistrare, comisia nefiind învestită în mod legal cu o astfel de cerere.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 309/2002, Casele teritoriale de pensii și ale municipiului București, atunci când sunt sesizate sau din proprie inițiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor legii, iar potrivit alin. (2), în cazul în care constată încălcări ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire. Astfel, în mod întemeiat a reținut instanța de fond, că pârâta refuză nejustificat să soluționeze cererea reclamantului, în temeiul art. 7, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 309/2002 și a dispus admiterea acțiunii acestuia. Față de cele ce preced, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2200 din 19 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2005.