ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1970/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1970/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică
de la 19 mai 2011
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
La data de 24 ianuarie contestatorul
T.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 22 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 11 ianuarie 2011.
În susținerea contestației în
anulare a făcut critici privind încălcarea dreptului la apărare în recursul său
care privește motive de ordine publică și de nulitate relativă, învederând
instanței că în recurs a fost invocată din oficiu excepția tardivității
recursului, excepție soluționată la primul termen de judecată, în lipsa
recurentului și a apărătorului acestuia, fiind încălcate astfel regulile de
procedură privind excepțiile.
A mai învederat că instanța a greșit
atunci când nu s-a pronunțat pe cererea sa de amânare formulată la primul
termen de judecată, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.
Prin cel de-al treilea motiv al
contestației în anulare, contestatorul a criticat soluția instanței de recurs
în sensul că aceasta din urmă a greșit calcularea termenului de recurs,
întrucât recurentul nu a primit hotărârea de la Curtea de Apel Bacău și că
instanța nici nu a citit motivele de recurs, pentru că altfel ar fi observat că
a invocat motive de ordine publică în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Invocând hotărârea Curții de la
Strasbourg din 29 iunie 2008 dată în dosarul M. vs. România, contestatorul a
argumentat în această cale extraordinară de atac că instanța de recurs s-a
comportat cu aroganță și a soluționat arbitrar cauza încălcând legislația
europeană și practica judiciară C.E.D.O.
Contestatorul și-a întemeiat
contestația în anulare pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.
Contestația în anulare este
nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Art. 317 C. proc. civ.,
reglementează contestația în anulare obișnuită, cale extraordinară de atacat de
retractare care poate fi utilizată numai când procedura de chemare a părții,
pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu
cerințele legii și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor
de ordine publică privitoare la competență.
Analizând dovada de îndeplinire a
procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2011,
când a fost pronunțată hotărârea atacată, Curtea constată că aceasta
îndeplinește condițiile prevăzute de art. 85 și urm. C. proc. civ., astfel că
nu se poate reține prima teză a art. 317 C. proc. civ., în argumentarea
contestației în anulare de față.
În ceea ce privește cea de-a doua
teză prevăzută de art. 317 C. proc. civ., în sensul că hotărârea s-ar fi dat de
judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la
competență Curtea constată că față de dispozițiile art. 159 C. proc. civ., care
reglementează ipotezele în care necompetența este de ordine publică și anume
când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești sau când pricina
este de competența unei instanțe de alt grad sau când pricina este de
competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura,
fiind vorba de încălcarea dispozițiilor legale privitoare la competența
generală materială și competența teritorială exclusivă, contestația în anulare
nu îndeplinește condițiile cerute de cea de-a doua teză, întrucât în recurs nu
au fost invocate excepții referitoare la competența instanței de judecată.
Art. 318 C. proc. civ.,
reglementează contestația în anulare specială, cale de atac care poate fi
utilizată numai în situația în care dezlegarea dată în recurs este rezultatul
unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând sau admițând recursul în
parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare
sau de casare.
Noțiunea de greșeală materială
vizează greșeli de fapt, involuntare realizate prin confundarea unor elemente
importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, greșeala materială
nedeterminând o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ea
referindu-se la aspectele formale ale judecării recursului, dispozițiile
acestui articol având un câmp limitat de aplicare, interpretarea fiind
restrictivă, în sensul de a nu se deschide calea unui recurs la recurs.
Este de reținut că pentru altfel de
greșeli decât greșelile materiale, contestația în anulare nu poate fi
utilizată.
Cea de-a doua teză a art. 318 C.
proc. civ., se referă la omisiunea, din greșeală, de a cerceta vreunul din
motivele de modificare sau de casare, fiind în discuție, fie neanalizarea
fiecărui motiv în parte, separat, fie inexistența răspunsului la motivele de
recurs printr-un considerent comun.
Raportând motivele contestației în
anulare la ipotezele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., Curtea constată că
niciunul dintre motivele invocate nu se încadrează în situațiile prevăzute de
lege pentru exercitarea căii de atac a contestației în anulare specială.
Motivele formulate conform acestui
temei de drept, în susținerea anulării deciziei instanței de apel nu pot fi
reținute întrucât, pe de-o parte, greșita calculare a termenului în care a fost
introdus recursul care ar fi determinat pronunțarea unei soluții eronate, nu se
justifică, din verificările efectuate rezultând că instanța a calculat corect
introducerea în termen a recursului, iar pe de altă parte, încălcarea
principiului dreptului la apărare precum și cel al dreptului la un proces
echitabil, așa cum a fost motivat de către recurentă presupune analiza unor
greșeli de judecată și nu a unei erori materiale, situație nepermisă de art. 318
C. proc. civ., context în care nefiind dovedite nici ipotezele prevăzute de art.
318 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatorul T.I. împotriva deciziei nr. 22 din 11 ianuarie 2011
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 19 mai 2011.