ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2012

Ședința publică de la 27 ianuarie 2012 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, reclamanta SC D.I.E. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC G.T. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1021 din 29 mai 2008 de B.N.P. D.M., sub aspectul mențiunii prețului negociat de către părți, respectiv „preț care conține TVA”, mențiune nulă absolut pentru încălcarea ordinii publice, potrivit prevederilor art. 5 C. civ. coroborat cu prevăzută art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc. În motivarea cererii reclamanta a arătat că a înstrăinat prin antecontract încheiat la data de 07 mai 2008, în favoarea pârâtei, imobilul situat în Turda, județul Cluj, înscris în C.F.

10461 Turda, identificat cu nr. top. 3218/2/2 și 3218/2/2/S, compus din teren în suprafață de 1.825 mp și 3 construcții cu profil industrial. Potrivit prevederilor contractuale, prețul stabilit de comun acord de către părți a fost de 1.400.000 lei sau 383.561 EURO. În baza încheierii antecontractului, a fost emisă factura fiscală nr. 03773121 din 29 mai 2008, pentru avansul în sumă de 407.200 lei, cu mențiunea în ceea ce privește rubrica TVA „scutită fără drept de deducere art. 141 C. fisc.”.

În conformitate cu această factură, semnată spre acceptare la plată de către dl. C.G., a fost efectuată plata către cumpărătoare, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică la data de 29 mai 2008. În data de 03 iunie 2008 a fost stornată factura de avans cu factura fiscală nr. 03773123 din 03 iunie 2008 și s-a întocmit factura fiscală nr. 03773125 din 03 iunie 2008 pentru prețul integral de 1.400.000 ROL, ambele facturi fiind semnate spre acceptare și respectiv plată de către reprezentantul legal al cumpărătoarei. Reclamanta arată că ulterior semnării contractului autentic a observat că a fost înscrisă mențiunea că „prețul… conține TVA”, sens în care l-a anunțat pe cumpărător despre această eroare și l-a convocat la B.N.P D.M.

în vederea întocmirii unei încheieri de îndreptare a erorii materiale strecurate în contract. Cu ocazia întâlnirii care a avut loc la data de 15 iulie 2008, toate părțile semnatare au confirmat că persoana care ar fi indicat în cadrul contractului că prețul include TVA a fost reprezentantul băncii care a finanțat cumpărătoarei achiziția imobilului. Cu toate acestea, cumpărătoarea a refuzat semnarea încheierii de îndreptare a erorii din contractul autentic. S-a arătat că înstrăinarea bunului imobil care face obiectul contractului autentic nr. 1021 din 29 mai 2008 este scutită de la plata taxei pe valoarea adăugată așa cum reiese din prevederilor art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc.

Pentru a se fi înstrăinat construcția și terenul aferent indicată în actul autentic cu perceperea de TVA, ar fi trebuit să respecte condițiile de a fi construcție nouă, ori construcțiile vândute de reclamantă nu se încadrează în această definiție a construcției noi, deoarece au fost edificate în etape distincte în anii 1993, 1997, 1999 și 2000 așa cum reiese din autorizațiile de construire nr. 22 din 08 februarie 1993, nr. 169 din 25 august 997, nr. 36 din 18 martie 1999, nr. 27 din 26 ianuarie 2000, precum și din procesul-verbal de constatare din 25 ianuarie 1996 și autorizației de luare în folosință definitivă din 29 aprilie 1993. În plus, așa cum reiese din extrasul C.F. nr. 10461 Turda ultimele înscrieri de construcții în cartea funciară au fost operate în 1993 și 2005. În drept, au fost invocate prevederile art. 5, art. 966, art. 970 și art. 977, art. 982 C. civ., art. 141 alin. (2) lit. f) Titlul VI C. fisc.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 28 septembrie 2009, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea poziției sale procesuale pârâta a arătat că textul art. 5 C. civ. care conține referiri la cazuri de încălcare a ordinii publice nu este aplicabil în speță deoarece Codul fiscal permite încheierea unor contracte de tipul celui în cauză, situație reglementată de dispozițiile art. 141 pct. 3, potrivit căruia orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) și f), în condițiile stabilite prin norme. În mod practic, vânzătorul avea obligația să notifice organul fiscal asupra acestei împrejurări, cu sublinierea că legea nu stabilește vreun termen de depunere și nici dacă aceasta se face înainte sau după încheierea contractului.

În mod cert, dacă părțile contractante doreau să insereze în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare provizoriu că prețul nu conține TVA, în sensul că cumpărătorul nu-l poate recupera iar vânzătorul nu-l va datora bugetului statului, nimic nu i-ar fi oprit să o facă, însă o astfel de mențiune nu este înscrisă. Pe de altă parte, nici în fața notarului nu s-a discutat o altă variantă decât aceea potrivit căreia prețul de 1.400.000 lei conține TVA. Inserarea mențiunii potrivit căreia prețul conține TVA s-a făcut pe primele două pagini ale contractului. Pârâta arată că nu este vorba despre nici o eroare materială în redactarea contractului autentic și că, conținutul acestuia respectă în mod fidel înțelegerea părților cu privire la modul de stabilire și achitare a prețului.

De altfel, notarul public a refuzat să îndrepte eroarea semnalată de reclamantă, amintindu-i că nu a avut absolut nici o obiecție de făcut la momentul în care a fost întocmit. Pârâta susține că adevăratul scop al reclamantei este de a nu plăti penalitățile datorate statului pentru TVA-ul neachitat la timp și blocarea pârâtei de a recupera cei 266.000 lei reprezentând TVA deductibil. Referitor la susținerile reclamantei în sensul că, construcțiile vândute nu sunt noi, pârâta invocă conținutul procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 28 din 12 mai 2008, antecontractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat la data de 7 mai 2008, iar procesul-verbal la cinci zile după aceea. Din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor rezultă că lucrările efectuate și apoi recepționate de o comisie a Primăriei Turda se referă la construirea unui magazin alimentar, mansardare și extindere construcție.

Prin urmare, momentul întocmirii acestui proces-verbal stabilește vechimea construcției înstrăinate sau, în cel mai rău caz, a unei părți din aceasta, perspectiva din care este imposibil de admis că construcția nu era nouă sau măcar o parte din ea. Prin sentința comercială nr. 2580 din 16 iunie 2010, Tribunalul Comercial Cluj, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC D.I.E. SRL și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.785 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că este întemeiată apărarea paratei in sensul că dacă părțile contractante doreau să insereze în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare provizoriu că prețul nu conține TVA, respectiv că societatea cumpărătoare nu-l poate recupera, iar vânzătorul nu-l va datora bugetului statului, însă o astfel de mențiune nu este înscrisă . Părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică la data de 29 mai 2008, iar cu privire la preț s-a inserat mențiunea că acesta conține TVA. Ambele societăți sunt plătitoare de TVA, astfel că includerea în prețul de 1.400.000 lei a TVA-ului era posibila. Prețul vânzării a fost plătit în două tranșe, la data de 29 mai 2008 și 3 iunie 2008, suma totală menționată în ultima dintre ele fiind 1.400.000 lei.

Facturile au fost emise de reclamantă abia la data de 18 iunie 2008, fiind înregistrate imediat în contabilitatea pârâtei. Din conținutul procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 28 din 12 mai 2008 rezultă că lucrările efectuate și momentul întocmirii acestui proces-verbal stabilește vechimea construcției înstrăinate, astfel ca sunt dovedite a fi nefondate susținerile reclamantei în sensul că, construcțiile vândute nu sunt noi. Reclamanta nu a avut nici o obiecție de făcut la momentul la care a fost întocmit contractul autentic. Codul fiscal permite încheierea unor contracte de tipul celui în cauză, situație reglementată de dispozițiile art. 141 pct. 3, sens in care se poate doar concluziona ca acest conținut al contractului autentic reflecta înțelegerea părților cu privire la modul de stabilire și achitare a prețului.

Reclamanta SC D.I.E. SRL a formulat apel, prin care a invocat că prin sentința comercială nr. 2580/2010, Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea introductivă, motivând în esență soluția, pe existența la dosar a procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 28 din 12 mai 2008, care ar dovedi faptul că imobilele - construcții înstrăinate de către reclamantă pârâtei, ar fi fost noi și deci, operațiunea de vânzare ar fi fost taxabilă cu TVA, iar facturile emise de către reclamantă, aferente vânzării acestor imobile, ar fi avut data de 18 iunie 2008, deci ulterior semnării actului autentic de vânzare-cumpărare. Consideră soluția instanței de fond ca fiind nefondată, în deplină contradicție cu toate actele depuse în probațiune de către subscrisa reclamantă și chiar cu susțineri și probe ale pârâtei.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate în raport de care se verifică determinarea stării de fapt de către prima instanță și aplicarea dispozițiilor legale potrivit prevederilor art. 296 C. proc. civ., Curtea a reținut următoarele: Prima instanță a reținut în mod corect că apărarea pârâtei în sensul că pentru ipoteza în care s-ar fi dorit stabilirea unei clauze contrare celei contestate, acest aspect ar fi fost menționat în cuprinsul convențiilor încheiate. Compatibilitatea clauzelor contestate cu prevederile art. 141 pct. 3 C. fisc. a fost corect stabilită de către prima instanță care s-a raportat la interpretarea contractului potrivit intenției părților. Acțiunea reclamantei are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1021 din 29 mai 2008 de BNP D.M.

sub aspectul mențiunii prețului negociat de către părți ca fiind preț care conține TVA, mențiune nulă absolut pentru încălcarea ordinii publice potrivit prevederilor art. 5 C. civ. și art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc. Textul de referință respectiv art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc. evidențiază că sunt scutite de taxă între altele livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită iar prin excepție scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil dacă este efectuată de către o persoană impozabilă care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial a taxei pentru achiziția transformarea sau construirea unui astfel de imobil.

Interpretarea dispozițiilor legale enunțate relevă că a fost acordat un beneficiu prin scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată, iar norma cuprinde dispoziții alternative și supletive astfel că nu poate fi calificată ca fiind o dispoziție imperativă a cărei nerespectare să atragă nulitatea absolută a unei convenții ce intră în coliziune cu aceasta. Includerea construcțiilor în categoria celor care se încadrează în construcțiile noi prin raportare la înscrisurile prezentate și susținerile din cuprinsul apelului nu poate primi valența dorită de apelantă întrucât și în această ipoteză dreptul de opțiune aparține vânzătorului și se raportează la posibilitatea acestuia de a își exercita dreptul de deducere total sau parțial a taxei pentru achiziția, transformarea sau construirea unui imobil.

Determinarea regimului fiscal aplicabil unei tranzacții nu poate atrage nulitatea absolută a unei convenții sub acest aspect atâta timp cât așa cum s-a evidențiat anterior norma este una de favoare. Modificarea opțiunii fiscale ulterior încheierii unei convenții, de asemenea nu poate justifica aplicarea sancțiunii nulității, care așa cum este unanim admis vizează un viciu contemporan încheierii convenției ceea ce în speță nu s-a justificat. În consecință, prin decizia civilă nr. 108 din 30 mai 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de reclamanta SC D.I.E. SRL și a obligat apelanta să plătească intimatei S.C. G.T. SRL suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC D.I.E. SRL CLUJ NAPOCA, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacată în sensul admiterii apelului și admiterii acțiunii, și constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1021 din 29 mai 2008 de BNP D.M., sub aspectul mențiunii prețului negociat de către părți, mențiune nulă absolut pentru încălcarea ordinii publice prevăzută de art. 5 C. civ. coroborat cu art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc. Prin criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. C. proc.

civ., recurenta a susținut că mențiunea inclusă în contractul de vânzare cumpărare este nulă absolut, în raport de prevederile art. 5, art. 970 și art. 977, art. 966 și art. 982 C. civ. Solicită ca instanța să analizeze valabilitatea clauzei în raport de regulile de interpretare a contractelor și în raport de nerespectarea legii. În ceea ce privește natura juridică a art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc., recurenta a arătat că aceasta nu reprezintă o normă de favoare, astfel cum a afirmat instanța de apel, ci reprezintă regula în materia operațiunilor de înstrăinare a imobilelor construcții și terenuri, care sunt scutite de TVA. Excepția de la această regulă, o constituie vânzarea construcțiilor noi și cazul în care proprietarul optează totuși să vândă cu TVA bunul, în speță reclamanta.

Cele reținute de către instanța de apel cu privire la modificarea opțiunii fiscale ulterior convenției nu corespunde realității, deoarece nu a existat vreo opțiune niciodată, vânzarea fiind perfectă la data emiterii facturii fiscale aferentă avansului, unde se precizează că este scutită de plata TVA. Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente : Prealabil examinării criticilor invocate de către recurentă, Înalta Curte constată că situația de fapt, astfel cum a fost stabilită de către instanțele devolutive, atestă faptul că reclamanta a înstrăinat un imobil compus din teren și construcții industriale, prețul fiind plătit în două tranșe, la data de 29 mai 2008, prin factura de avans și la data de 3 iunie 2008, data încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.

În ceea ce privește chestiunea legată de caracterizarea construcțiilor înstrăinate ca fiind noi, se constată că și sub acest aspect, instanțele devolutive, în temeiul administrării probei cu înscrisuri au demonstrat că a fost stabilită vechimea construcției înstrăinată. Chestiunea de drept supusă judecății este reprezentată de analizarea cauzei de nulitate absolută invocată de către recurentă, în raport de prevederile art. 5 C. civ., raportat la nerespectarea dispozițiilor art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc.

În analiza cauzei de nulitate invocată de către recurentă, trebuie pornit de la prevederile art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc., care reglementează scutirea pentru operațiuni în interiorul țării, astfel ,, Este scutită de taxa pe valoarea adăugată livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren . Nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată conform acestui articol, livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil. ,,. Însă ceea ce este important de reținut este faptul că această excepție de la regula taxării cu TVA este aplicabilă în situația în care proprietarul bunului supus înstrăinării optează pentru plata cu TVA a bunului.

În speța de față, în contractul de vânzare cumpărare, care a fost încheiat fără obiecțiuni din partea reclamantei, în speță vânzătoarea, a fost inserată mențiunea că prețul cuprinde TVA, ceea ce era perfect posibil, ambele societăți fiind plătitoare de TVA. Invocarea de către reclamantă a inexistenței acestei mențiuni în cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare este irelevantă, deoarece, deși părțile s-au înțeles cu privire la lucru și preț, vânzarea nu poate fi considerată încheiată la acel moment. Pe de altă parte, în situația în care părțile ar fi dorit ca prețul să nu cuprindă TVA, acest lucru ar fi trebuit să fie menționat expres. Deci, pentru ca un act juridic să fie săvârșit în frauda legii, este necesar să se demonstreze că legea a fost nesocotită.

Or, în situația în care la data de 3 iunie 2008, reclamanta a emis factura pentru prețul integral, înregistrată în contabilitatea pârâtei, nu se poate afirma că actul încheiat nu poate produce efectele urmărite prin încheierea lui. În ceea ce privește critica recurentei privind analizarea nulității, raportat la interpretarea clauzei contractuale referitoare la plata TVA, care ar fi îndoielnică, Înalta Curte amintește dispozițiile art. 1312 C. civ., care conțin o regulă specială și derogatorie, în materie de vânzare, unde vânzătorul ( în speță reclamanta ) stabilește condițiile contractului, iar dacă clauzele ar fi neclare, se interpretează în contra vânzătorului. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recurenta nu a prezentat, în concret, criticile sale în raport de acest motiv de nelegalitate, astfel încât invocarea acestuia apare ca fiind formală. Trecând însă peste aceste aspecte, se constată că decizia atacată nu este susceptibilă de critică din acest punct de vedere, instanța de apel analizând și argumentând fiecare critică invocată prin cererea de apel. În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat. Constatând culpa procesuală a recurentei în declanșarea litigiului de față, Înalta Curte în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport, în sumă de 2.614 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.I.E. SRL CLUJ NAPOCA împotriva deciziei civile nr. 108 din 30 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta SC D.I.E. SRL CLUJ NAPOCA la plata sumei de 2614 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei

SC G.T. SRL CLUJ NAPOCA.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2012.