ÎCCJ, Decizia nr. 426/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 426/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 31 octombrie 2011

Asupra

recursurilor de față;

Din

actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 894

din 25 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

a fost admisă plângerea formulată de petentul R.G.D.

împotriva ordonanței

nr. 127/P/2007 din 25 iunie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Corupției.

Au fost desființate ordonanța

nr. 127/P/2007 din 25 iunie 2009 și rezoluția nr. 431/II/2/2009 din 24 august

2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția

Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Corupției, iar în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., trimisă cauza la procuror în vederea începerii

urmăririi penale față de intimații M.B., V.P., G.T., D.P., H.P., N.V., E.G., P.M.D.,

R.I.A., G.D.M., V.G., R.G., M.V., M.S. și L.N. sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 248, art. 249, art. 263 și art. 264 C. pen.

raportat la Legea nr. 78/2000.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin

plângerea în baza art.

278

1

adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7

septembrie 2009, petentul R.G.D. având funcția de Director al Direcției

Contencios și Executare Silită din cadrul Casei Naționale de Pensii și alte

Drepturi de Asigurări Sociale (C.N.P.A.S.), a solicitat desființarea ordonanței

de neîncepere a urmăririi penale din 25 iunie 2009 și a rezoluției nr. 431/II/2/2009

din 24 august 2009 dispuse în dosarul nr. 127/P/2009 al Secției de Combatere a

Corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și „trimiterea cauzei la D.N.A. în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 246 – art. 248, art.

249, art. 263 și art. 264 C. pen. raportat la prevederile Legii nr. 78/2000”.

În motivarea

plângerii amintite, astfel cum a fost precizată, petentul a arătat că

„plângerile formulate la D.N.A. au fost îndreptate (...) împotriva numiților M.S.

fost Ministru al Muncii și M.B., fost Inspector General de Stat pentru a nu

intra sub incidența art. 263 C. pen. (...) întrucât a luat cunoștință de

săvârșirea infracțiunilor în calitatea sa de funcționar public” iar în ceea ce

privește pe numitul M.S. „este vorba nu numai de o cheltuire ilegală a banului

public ci de un jaf al banului public sub oblăduirea sa (...) încălcându-se în

mod grav legislația privind achizițiile publice, fapt constatat, atât de Curtea

de Conturi a României, cât și de Departamentul de Control al Guvernului

României” – critica esențială de nelegalitate și netemeinicie fiind aceea că

actele premergătoare efectuate de procurorul cauzei sunt incomplete și

neconcludente pentru justificarea soluției actuale de neîncepere a urmăririi

penale pe temeiul inexistenței faptelor ilicite de corupție sesizate. Cu

privire la numita M.B., inspector general de stat în perioada 2000-2004, s-a

solicitat desființarea ordonanței nr. 127/P/2009 din 25 iunie 2009 a D.N.A. în

considerarea acelorași critici de nelegalitate.

Prima instanță,

verificând admisibilitatea și temeinicia ordonanței procurorului de neîncepere

a urmăririi penale, în raport cu motivele de nelegalitate/netemeinicie invocate

de petent a reținut că, în speță, anterior, Curtea de Conturi a României și

Departamentului de Control al Guvernului României au verificat respectarea

prevederilor legale privind achizițiile publice în legătură cu imobilele în

care își desfășoară activitatea, formarea, administrarea și utilizarea fondurilor

publice în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse în

perioada 2000-2004, solicitând oficial in conformitate cu dispozițiile art. 214

C. proc. pen. - urmare neregulilor constatate - efectuarea de cercetări penale

inclusiv sub aspectul săvârșirii unor fapte de corupție și conexe

infracțiunilor de corupție, în activitatea funcționarilor de conducere din

cadrul M.M.F.E.S., potrivit sesizărilor înregistrate în acest sens la D.N.A., I.G.P.R. și Direcția de Investigare a Fraudelor (fila 292, adresa 196 din 19 martie 2008).

Concluziile

verificărilor organelor de control centrale amintite, devenite publice prin

mass-media, la care s-au adăugat date/informații interne ori din alte surse, au

condus la înregistrarea la D.N.A. – Secția de Combatere a Corupției și a altor

sesizări în condițiile art.221, art. 222 și art. 227 C. proc. pen. arătate în

continuare.

Prin procesul -

verbal din data de 12 iulie 2007 procurorii din cadrul D.N.A. – Secția de Combatere

a Corupției s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 248 C. pen., art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 și art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, având

în vedere existența unor date și indicii privind săvârșirea unor fapte de corupție

ori asimilate infracțiunilor de corupție în activitatea de achiziții publice

administrare si utilizare a fondurilor publice în cadrul Ministerului Muncii, Familiei

și Egalității de Șanse în perioada 2002-2004 în legătură cu următoarele aspecte

pretins ilicite:

- achiziționarea

sediului Inspecției Muncii din municipiul București cu nerespectarea normelor

proprii și a condițiilor prevăzute în caietul de sarcini, (aspect reținut și de

Raportul de control încheiat în 2002, de către Curtea de Conturi, pentru

perioada exercițiului financiar 2001). În actul de sesizare internă amintit se

arată că la achiziționarea imobilului destinat sediului Inspecției Muncii, au

fost încălcate condițiile impuse în caietul de sarcini, s-a achiziționat un

imobil cu o suprafață mică, insuficientă desfășurării normale a activității,

iar prețul unitar pe metru pătrat s-a situat peste valoarea maximă stabilită de

Camera Notarilor Publici pentru zona Matei Voievod sector 2 București, precum

și că evaluatorul a primit pentru întocmirea raportului de evaluare o sumă

foarte mare, respectiv 17.000 dolari SUA și că „terenul de sub imobilul în

cauză a fost supraevaluat la un preț de 3 (trei) ori mai mare decât prețul

pieței în zona sector 2, care la timpul respectiv un mp costa cca. 80-100 dolari

SUA", iar fostul ministru M.S. „ar fi impus și ar fi promis, verbal,

comisiei de selecție a ofertelor să declare ca ofertă câștigătoare imobilul în

cauză,în schimbul unui comision de 5 % din valoarea tranzacției, precum și alte

avantaje financiare, constând în acordarea, pe termen nelimitat, de stimulente,

la nivel de 3 salarii pe lună și, de asemenea, acesta ar fi primit de la

vânzător un comision de 30% din prețul imobilului”.

- achiziționarea a

două programe inutile pentru Inspecția Muncii de semnătura electronică cu

compania E.S. ROMÂNIA și circuitul electronic al documentelor PAPYRUS ® MODUS

SOFTWARE S, care nu au fost puse niciodată în aplicare și pentru care conducerea

Inspecției Muncii ar fi încasat un comision de cca. 25% din prețul contractelor

încheiate, inspectorul șef P.D. ar fi pretins și ar fi primit diverse sume de

bani de la funcționarii publici subordonați

lui

, iar

M.B., R.G., P.V., M.V. și V.N. au

folosit autoturismele I.T.M. în interes personal [formându-se astfel dosarul nr.

127/P/2007 al Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției].

La data de 11

decembrie 2007 M.C., R.N. și C.I. au sesizat Comisia de Abuzuri din cadrul

Parlamentului României cu privire la faptul că s-au încălcat prevederile legale

în materia achizițiilor publice, cu ocazia cumpărării unor sedii pentru

Inspectoratele Teritoriale de Muncă Vrancea, Dâmbovița, Gorj, Dolj și

București.

Parlamentul României

- Camera Deputaților, a remis Direcției - Naționale Anticorupție memoriul

petiționarilor M.C., R.N. și C.I., iar la 09 aprilie 2008, s-a format la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București dosarul penal nr. 83/P/2008

care, la 14 octombrie 2008, a fost conexat la dosarul nr. 127/P/2007 al Secției

de Combatere a Corupției.

Aspectele de corupție

sus-menționate au fost sesizate în mod separat la data de 07 martie 2008 în

conformitate cu dispozițiile art. 227 C. proc. pen. și de către petentul G.D.R.

în calitatea acestuia de director al Direcției Contencios și Executare Silită

din cadrul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Direcția Națională

Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției prin procesul-verbal din 23

octombrie 2008 s-a autosesizat din nou cu privire la săvârșirea altor fapte de

corupție ori asimilate infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 254 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către B.M., P.V., G.T. și respectiv

art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către R.I.A., G.D.M.

și V.G., avându-se în vedere datele și indiciile cu caracter intern

în legătură cu următoarele

aspecte pretins ilicite înregistrate în activitatea Ministerului Muncii în

perioada 2001-2004:

- primirea, în

schimbul încheierii, în 2004, a contractului pentru furnizarea serviciilor de

certificare calificată bazată pe semnătura electronică, de către M.B. și V.P. a

sumei de 200.000 Euro de la reprezentanții firmei E.S. ROMÂNIA S.A.;

- primirea în anul

2001, de către M.B. și V.P. a sumei de 2.000.000 lei de la R.I.A., câștigătorul

licitației organizate în vederea achiziționării de către Inspectoratul

Teritorial de Muncă București a imobilului destinat sediului central;

- primirea de către M.B.

și V.P., în anul 2000, în schimbul încheierii contractului de vânzare-cumpărare

a imobilului destinat sediului Inspectoratului Teritorial de Muncă Vrancea, a

90.000 dolari SUA de la G.D.M. și primirea în anul 2001, de către B.M., V.P. și

G.T. a câte 150.000 lei de la V.G., în schimbul încheierii contractului de

vânzare - cumpărare a imobilului destinat sediului Inspectoratului Teritorial

de Muncă Gorj.

S-a reținut, de

asemenea, că la data de 26 martie 2008, numitul G.R.D., în calitatea acestuia

de director al Direcției Contencios și Executare Silită din cadrul Casei

Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, în temeiul art. 227

raportat la art. 222 C. proc. pen. a sesizat din nou Direcția de Investigare a

Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române cu privire la

faptul că, în cursul anului 2004, inspectorul general de stat din cadrul

Inspecției Muncii, B.M., împreună cu P.V., director economic în cadrul

aceleiași instituții, au încheiat, cu încălcarea dispozițiilor legale, cu SC

E.S. ROMÂNIA SA, contractul de achiziție publică nr. 525/MB, având ca obiect

furnizarea de servicii de certificare calificată a semnăturii electronice.

Astfel, s-a format

dosarul nr. 5189/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2

București în care la data de 19 mai 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Sector 2 și-a declinat competența de soluționare în favoarea Direcției

Naționale Anticorupție, cu motivația că prejudiciul estimat cauzat prin

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice este mai

mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 Euro. La data de 15 iunie 2009, s-a

dispus conexarea dosarului nr. 5189/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sector 2 București la dosarul nr. 127/P/2007 al Direcției Naționale

Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției.

Prin ordonanța

procurorului de caz din 25 iunie 2009 dată în dosarul nr. 127/P/2007 al Secției

de Combatere a Corupției s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul

art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de toți

intimații în cauză și cu privire la toate pretinsele fapte de corupție sesizate

respectiv :

- față de inspector

general de stat M.B. și director general în Inspecția Muncii P.V. sub aspectul

săvârșirii a câte cinci infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 C.

pen. raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000, având ca obiect material sumele

de 2.000.000 lei, 90.000 dolari SUA, câte 150.000 lei și 200.000 Euro

stimulente de plată în perioada ianuarie 2001 – decembrie 2003;

- față de directorul

general al Direcției Economice din M.M.F.E.S. G.T. sub aspectul săvârșirii a

două infracțiuni de luare de mită și o infracțiune de primire de foloase

necuvenite prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000

și art. 256 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, având ca obiect

material stimulente la nivelul a trei salarii pe lună în perioada ianuarie 2001

– decembrie 2003; suma de 150.000 lei;

- față de inspectorul

general D.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de

art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 având ca obiect

material „diverse sume de bani de la funcționarii publici subordonați”;

- față de fostul

ministru M.M.F.E.S. în perioada 2000 - 2003 M.S. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de trafic de influență și dare de mită prevăzute de art. 257 C.

pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 și art.255 C. pen. raportat la

art.6 din Legea nr.78/2000, având ca obiect material comisionul de 30%,

respectiv 5% din valoarea tranzacției de 81,025 mild. lei (ROL);

-

față de membrii comisiei de evaluare a ofertelor la achiziționarea sediului

Inspecției Muncii din București H.P., L.N., N.V. și E.G. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/2000, având ca obiect material stimulente la nivelul

a trei salarii pe lună pe perioada ianuarie 2001 – decembrie 2003;

-

față de furnizorii serviciilor și vânzătorii imobilelor achiziționate de M.M.F.E.S.

R.I.A., G.D.M., V.G. și P.M.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de

mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

având ca obiect material comisionul de 35% din suma de 81,025 mld lei (ROL);

90.000 dolari SUA; 450.000 lei (ROL); 200.000 Euro;

-

față de inspectorul general M.B. și directorii în cadrul Inspecției Muncii, R.G.,

V.P., M.V. și V.N. sub aspectul folosirii în interes personal a autoturismelor

I.T.M. București, infracțiune asimilată acelora de corupție prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Prin

aceeași ordonanță, față de celelalte infracțiuni în legătură directă cu

infracțiunile de corupție sus-menționate s-a dispus disjungerea cauzei și

continuarea cercetărilor de către Secția de Combatere a Corupției sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 248

1

C. pen., cu privire

la nerespectarea dispozițiilor legale cu prilejul încheierii contractelor de

achiziții publice de către I.T.M. București și Inspecția Muncii, respectiv

contractele nr. 525/MB din 7 septembrie 2004, 408 din 17 decembrie 2001, 1592

din 24 decembrie 2002 și cel încheiat la 14 decembrie 2000, respectiv

declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetelor de pe lângă

Judecătoria Focșani, Judecătoria Târgu Jiu, Judecătoria Târgoviște, Judecătoria

Craiova, Judecătoria Timișoara și Judecătoria Sector 2 București sub aspectul

infracțiunii prevăzute de art. 248

1

C. pen. cu privire la

respectarea dispozițiilor legale cu prilejul încheierii contractelor de

achiziție publică a sediilor I.T.M. respective.

Prin

rezoluția nr. 431/II/2/2009 din 24 august 2009 a procurorului-șef al Secției de

Combatere a Corupției din cadrul D.N.A. a fost respinsă, ca neîntemeiată

plângerea în baza art. 278 C. proc. pen. formulată de petentul R.G.D. împotriva

ordonanței procurorului de caz nr. 127/P/2007 din 25 iunie 2009.

Referitor

la excepția lipsei calității procesuale a petiționarului s-a menționat că prin

raportare la dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. și la

cele ale art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale este evident că sfera persoanelor „ale căror interese legitime au

fost vătămate” este foarte largă urmând a fi delimitată în concret prin

exercitarea atribuțiilor jurisdicționale de către judecătorul investit cu

soluționarea plângerii și că din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că

petentul R.G.D. în calitatea sa oficială de Director al Direcției Contencios și

Executare Silită din cadrul C.N.P.A.S. aparținând Ministerului Muncii Familiei

și Egalității de Șanse a formulat sesizare penală în temeiul art. 227 C. proc.

pen. la 7 martie 2008. Ulterior s-a înregistrat și plângerea în baza art. 278 C.

proc. pen. împotriva ordonanței procurorului de caz ce a fost respinsă în fond

ca neîntemeiată prin rezoluția procurorului șef al Secției de Combatere a

Corupției din cadrul D.N.A, iar în final a solicitat și declanșarea controlului

judecătoresc actual în condițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Așadar,

s-a concluzionat că interesul legitim al petentului este necontestat în cauză

și rezultă din solicitarea oficială și declanșarea efectivă a cercetărilor

penale care și în prezent se află în derulare.

Referitor

la temeinicia plângerii în raport cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen. s-a arătat că potrivit art. 278

1

alin. (8)

C. proc. pen. judecătorul, soluționând plângerea, este obligat să verifice

„rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate”, pronunțând soluțiile

prevăzute de art. 278

1

alin. (8) lit. a)-d) C. proc. pen.

De

asemenea, potrivit art. 200 C. proc. pen. fază a procesului penal în care se

includ și actele premergătoare, reglementate prin art. 224 C. proc. pen. urmărirea

penală are ca obiect „ strângerea probelor necesare cu privire la existenta

infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii

acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în

judecată”.

Din

interpretarea dispozițiilor legale precitate prin coroborare cu dispozițiile art.228

C. proc. pen. s-a concluzionat că în faza actelor premergătoare dată fiind

contribuția acestora la realizarea scopului procesului penal trebuie culese în

mod obligatoriu acel minim necesar de date și informații care să poată forma

convingerea organului de urmărire penală că poate începe ori nu urmărirea

penală în cauza respectivă.

S-a

argumentat că sub aspectele anterior arătate rezoluția atacată și soluția de

neîncepere a urmăririi penale adoptate de procurorul de caz în temeiul art. 228

alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. evidențiază temeinicia

criticilor sub aspect procedural formulate de petent, având în vedere că actele

de verificare și control încheiate de Curtea de Conturi și Departamentul de

Control al Guvernului constată și sesizează - în conformitate cu dispozițiile

art. 214 C. proc. pen. - inclusiv D.N.A. - încălcări ale dispozițiilor legale

în activitatea de investiții și achiziții publice derulate de instituția

bugetară centrală a M.M.F.E.S. în perioada 2001-2004, că aceleași aspecte de încălcare

a legii sunt sesizate și de către petentul R.G.D. în temeiul art. 227 C. proc.

pen. în calitatea acestuia de funcționar public, director al Direcției

Contencios și Executare silită din cadrul C.N.P.A.S. aparținând Ministerului Muncii

și că în considerarea datelor interne existente, săvârșirea unor fapte de corupție

ori asimilate acestora este afirmată oficial prin cele două sesizări interne

formulate în cauză inclusiv de către D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției. S-a

menționat, totodată, că din expunerea sesizărilor amintite rezultă că acestea

se referă la pretinse fapte de corupție/fapte asimilate acelora de corupție/alte

fapte ilicite ordinare aflate în conexitate etiologică-legătură de conexitate

mixtă-privind aceleași persoane aflate în funcții de conducere în structura

administrativă a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, sesizările

din oficiu privind săvârșirea unor fapte de corupție în activitatea de

achiziții publice în legătură cu imobilele în care își desfășoară activitatea

și utilizarea fondurilor publice de către intimații-făptuitori în cauză fiind

formulate avându-se în vedere „datele deținute de Direcția Națională

Anticorupție”, fără ca aceste date să mai fie indicate si valorificate ulterior

prin ordonanța atacată astfel că fără alte verificări în concret - cu excepția

ascultării doar a pretinșilor mituitori/traficanți de influență-soluția actuală

de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu

motivarea generală că „probatoriul administrat (...) nu a evidențiat faptul că M.S.

(M.B., V.P., G.T., D.P., H.P., L.N., N.V., E.G., P.M.D., R.I.A., G.D.M. și V.G.)

ar fi primit vreo sumă de bani”; astfel, prima instanță a reținut că ordonanța a

fost adoptată de procuror pe baza unor acte premergătoare incomplete și

neconcludente pentru a putea constitui temeiuri justificative și necesare în

fundamentarea concluziei privind inexistența faptelor de corupție ce formează

obiectul procedurii penale pendinte și deși la dosar exista dovada că a fost

sesizată Agenția Națională de Integritate pentru intimatul M.S. de către

petentul R.G.D., soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost adoptată de

procuror fără a se verifica și modul de soluționare al demersului judiciar

arătat și a se valorifica ulterior datele necesare obținute în procedura

separată amintită sub aspectul constatării existenței/inexistenței învinuirilor

de corupție în cauză.

În

consecință, reținând cvasi-inexistența actelor premergătoare sub aspectul

faptelor ilicite de corupție ce au format obiectul sesizărilor interne și

externe în cauză, prima instanță, în temeiul art. 278

1

alin. (8)

lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea petentului, desființând rezoluția

atacată și dispunând trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale față de intimații M.B., V.P., G.T., D.P., H.P., N.V., E.G., P.M.D.,

R.I.A., G.D.M., V.G., R.G., M.V., M.S. și L.N., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art.246, art. 248, art. 249, art. 263 și art. 264 C.

pen. raportat la Legea nr. 78/2000.

În

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) teza a II-a

C. proc. pen. s-a dispus ca pentru stabilirea în mod convingător a existenței/inexistenței

faptelor ilicite menționate actele premergătoare actuale urmează a fi

completate prin administrarea și a altor probe utile și necesare în acest sens,

respectiv: audierea intimaților-făptuitori, relații suplimentare / puncte de

vedere de la Curtea de Conturi și Corpul de Control al Guvernului titulare ale

actelor de sesizare inițiale în cauză potrivit art. 214 C. proc. pen.;

verificări financiar-contabile ale societăților comerciale vânzătoare ale

imobilelor în litigiu în conexiune cu declarațiile de venituri/interese ale

persoanelor cercetate și relații oficiale de la Agenția Națională de Integritate cu privire la intimații în cauză precum și indicarea datelor

în acuzare pe baza cărora au fost formulate cele două sesizări interne, nefiind

admisibilă declanșarea unei proceduri penale în condițiile arătate fără

indicarea în concret a datelor și indiciilor invocate ca temeiuri în acest

sens.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs:

-

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția Națională Anticorupție criticând-o, astfel după cum rezultă din

concluziile orale ale procurorului de ședință, prezentate în partea

introductivă a prezentei decizii și motivele de recurs depuse în scris (filele

23-33 dosar recurs) pentru greșita respingere a excepției lipsei calității

procesuale active a petentului de a formula plângere împotriva ordonanței nr.

127/P/2007 (acesta neavând o calitate dintre cele expres prevăzute de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire sesizându-se din oficiu, iar

cu privire la aspectele sesizate de petent soluția de disjungere dispusă

nefiind susceptibilă de a fi contestată potrivit art. 278

1

alin. (1)

C. proc. pen., nemotivarea soluției dispusă asupra excepției menționate,

greșita admitere a plângerii petentului (soluția fiind contradictorie și

nemotivată);

-

recurentul intimat M.S., criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile

orale ale apărătorilor aleși, prezentate în partea introductivă a acestei decizii

și motivele de recurs depuse în scris (filele 123-135 și 152-167 dosar recurs)

pentru greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active a

petentului de a formula plângere împotriva ordonanței nr. 127/P/2007 a D.N.A.,

petentul necircumscriindu-se sferei persoanelor îndrituite să formuleze o atare

plângere, nedovedind că interesele sale legale au fost prejudiciate, cu privire

la faptele reclamate nedispunându-se o soluție de netrimitere în judecată,

greșita admitere a plângerii petentului (cauza fiind trimisă la procuror pentru

începerea urmăririi penale pentru fapte care nu sunt de competența D.N.A.),

nemotivarea soluției, neindicarea în considerentele hotărârii a unor aspecte

noi, necunoscute anterior procurorului;

-

recurenta intimată M.B., criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile

orale ale apărătorului ales, prezentate în partea introductivă a acestei

decizii și motivele de recurs depuse în scris (filele 63-72 dosar recurs)

pentru greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active a

petentului de a formula plângere împotriva ordonanței nr. 127/P/2007 a D.N.A.,

soluția criticată (având corespondent în plângerea petentului)

necircumscriindu-se celor reglementate de art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., greșita admitere a plângerii petentului, neindicarea faptelor și împrejurărilor

ce urmează a fi constatate, indicarea unor probe inutile cauzei;

-

recurentul intimat V.G., criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile

orale ale apărătorului ales, prezentate în partea introductivă a acestei decizii

și motivele de recurs depuse în scris (filele 109-116 dosar recurs) pentru

nelegalitate, netemeinicie, imposibilitatea constatării altor infracțiuni în

afara celor indicate în ordonanța atacată, lipsa calității procesuale active a

petentului, ignorarea împrejurării că petentul nu a formulat plângere în ceea

ce îl privea pe intimat, criticarea unei soluții necircumscrisă celor prevăzute

de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.;

-

recurentul intimat I.H.P. – recursul nu a fost motivat;

-

recurenta intimată R.G., solicitând admiterea recursului și în rejudecare

respingerea plângerii petentului;

-

recurentul intimat N.V. - recursul nu a fost motivat;

-

recurenta intimată L.M.C. (fostă N.), criticând-o, astfel după cum rezultă din

concluziile orale ale apărătorului ales, prezentate în partea introductivă a acestei

decizii pentru greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale

active a petentului de a formula plângere împotriva ordonanței nr. 127/P/2007 a

D.N.A., întrucât nu avea vreuna din calitățile prevăzute de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., neformularea unui denunț împotriva intimatei, greșita

admitere a plângerii petentului, deși soluția procurorului era legală și

temeinică;

-

recurenta intimată V.P. - recursul nu a fost motivat;

-

recurentul intimat G.T., criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile

orale ale apărătorului ales, prezentate în partea introductivă a acestei

decizii și motivele scrise de recurs (fila 62 dosar recurs) pentru greșita

respingere a excepției lipsei calității procesuale active a petentului de a

formula plângere împotriva ordonanței nr. 127/P/2007 a D.N.A., imposibilitate a

contestării soluțiilor de disjungere în procedura prevăzută de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.;

-

recurenta intimată M.V., criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile

orale ale apărătorului ales, prezentate în partea introductivă a acestei decizii

și motivele de recurs depuse în scris (filele 55-61 dosar recurs) pentru

greșita reținere a calității petentului de persoană interesată, deși nu se

dovedise producerea unei vătămări, neaducerea niciunei acuzații intimaților,

necontestarea unei soluții de netrimitere în judecată, nemotivare, neindicarea

faptelor și împrejurărilor ce trebuie constatate de către procuror;

-

recurentul intimat E.C.G., solicitând admiterea recursului formulat.

Analizând

recursurile prin prisma criticilor invocate, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. și cu prioritate în ceea ce

privește admisibilitatea plângerii formulată de petentul R.G.D., se constată că

acestea sunt întemeiate și vor fi admise pentru considerentele ce urmează.

Astfel

după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 275 raportat la art. 278

și art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., orice persoană poate face

plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea

s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, legea procesuală stabilind că

titularii dreptului de a formula plângere împotriva soluțiilor de netrimitere

în judecată dispuse de către procuror sunt persoana vătămată și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

În

ceea ce privește sfera sintagmei generic utilizată de către legiuitor,

„vătămare a intereselor legitime” aceasta se circumscrie, în mod evident,

noțiunii de drept sau interes personal, recunoscut și ocrotit de lege, lezat în

orice mod printr-un act sau conduită a unei persoane fizice sau juridice,

respectiv printr-un act sau măsură a procurorului.

Rezultă,

așadar, că noțiunea anterior menționată nu poate fi extinsă spre a include în

sfera semnificațiilor sale și pe cea a interesului statului în ceea ce privește

bunul mers al activității instituțiilor de stat și a angajaților acestora, în

măsura în care acestea nu s-au dovedit a fi în mod cert prejudiciabile pentru o

anumită persoană.

Astfel

după cum rezultă și din cuprinsul ordonanței contestate, prin procesul-verbal

din data de 12 iulie 2007, procurorii Direcției Naționale Anticorupție, Secția

de Combatere a Corupției s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 și art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

privind, în esență, neregularitățile înregistrate în procedura de achiziționare

a unor imobile și a unor programe informatice de către Ministerul Muncii,

pretinderea și primirea unor sume de bani și folosirea bunurilor ITM în interes

personal, activități pretins comise de M.S., M.B., R.G., P.V., V.M. și V.N.

S-a

reținut, totodată, că la data de 11 decembrie 2007 numiții M.C., R.N. și C.I.

au sesizat Comisia de Abuzuri din cadrul Parlamentului României cu privire la

încălcarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice cu ocazia

cumpărării unor sedii pentru inspectoratele teritoriale de muncă Vrancea, Dâmbovița,

Gorj, Dolj și București, sesizarea fiind trimisă parchetului la 27 decembrie

83/P/2008, conexat la data de 14 octombrie 2008 la dosarul nr. 127/P/2007. S-a

reținut, de asemenea, că aspectele reclamate de persoanele anterior menționate

au format și obiectul sesizării petentului R.G.D. (din data de 7 martie 2008).

Prin

procesul-verbal din data de 23 octombrie 2008 Direcția Națională Anticorupție –

Secția de Combatere a Corupției s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000 de către numiții B.M., P.V. și G.T. și cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către numiții R.I.A.,

G.D.M. și V.G., constând, în esență, în primirea în perioada 2001 – 2004, de

către numitele M.B. și V.P. a unor sume de bani de la numiții R.I.A., G.D.M. și

V.G., precum și de la reprezentanții S.C. E – D. România SA, în schimbul

încheierii unor contracte și finalizării unei licitații.

De

asemenea, prin ordonanța contestată s-a reținut că la 26 martie 2008 petentul a

sesizat Direcția de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General

al Poliției privind încălcarea dispozițiilor legale în exercitarea atribuțiilor

de către numitele M.B. și V.P. Astfel, la nivelul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sector 2 București a fost format dosarul nr. 5189/P/2008,

competența de soluționare a cauzei fiind declinată la data de 19 mai 2009 în

favoarea Direcției Naționale Anticorupție, dosarul a fost conexat la data de 15

iunie 2009, la dosarul nr. 127/P/2007 al Direcției Naționale Anticorupție.

Cu

privire la faptele pretins comise de către intimați s-a reținut că actele premergătoare

efectuate nu au confirmat împrejurarea că numitul S.M. ar fi primit vreo sumă

de bani de la numitul A.R.I. și că ar fi intervenit pe lângă membrii comisiei

de licitație în scopul declarării câștigătoare a ofertei numitului A.R.I.,

neputându-se stabili o legătură între desemnarea drept câștigătoare a ofertei

acestuia din urmă și faptul că membrii comisiei de selecție ar fi beneficiat de

stimulente bănești, astfel că față de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi

penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 257 C. pen. raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, precum și față de membrii comisiei de evaluare, M.B., G.T., I.H.P.,

V.P., L.N., V.N. și E.G.

În

ceea ce privește pretinsa primire de către numitele M.B. și V.P. a unei sume de

bani pentru a declara câștigătoare oferta numitului A.R.I. (fapte ce au făcut

obiectul sesizării din oficiu din 23 octombrie 2008) s-a reținut că actele premergătoare

nu au confirmat acest aspect, dispunându-se, astfel, față de intimatele

indicate neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și față

de A.R.I. art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În vederea

stabilirii prejudiciului pretins determinat cu ocazia achiziționării de către

Inspecția Muncii a imobilului din București, sector 2, cauza a fost disjunsă

pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute

de art. 248

1

C. pen.

Cu

privire la activitățile derulate cu ocazia achiziționării unui imobil pentru

ITM Vrancea s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani pentru efectuarea cercetărilor sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248

1

C. pen.

În

ceea ce privește pretinsa primire de către numitele M.B. și V.P. a unei sume de

bani de la asociatul majoritar al SC E.I.C. SRL, G.D.M. (fapte ce au făcut

obiectul sesizării din oficiu din 23 octombrie 2008) s-a reținut că

respectivele acuzații nu s-au confirmat, dispunându-se neînceperea urmăririi

penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 254 C. pen. raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

De

asemenea, s-a apreciat că în ceea ce privește achiziționarea unui imobil pentru

ITM Gorj nu s-a relevat comiterea vreunei fapte de corupție și că nu s-a

dovedit că numiții G.T., M.B. și V.P. ar fi pretins și primit de la numitul V.G.

vreo sumă de bani în vederea desemnării drept câștigător al licitației și nici

nu au fost recompensați cu bani ulterior încheierii contractului de achiziție

de altfel persoanele anterior menționate nefăcând parte din comisia de evaluare

pentru atribuirea contractului de achiziții.

Astfel,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții T.G., M.B. și V.P. sub

aspectul infracțiunilor de luare de mită și primire de foloase necuvenite și

față de G.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită. În ceea ce

privește eventuala infracțiune de abuz în serviciu comisă în cauză s-a dispus

declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu

Jiu pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute

de art. 248

1

C. pen.

În

ceea ce privește faptele pretins comise cu ocazia achiziționării sediului ITM

Dâmbovița s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Târgoviște pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 248

1

C. pen.

Referitor

la procedura de achiziție a imobilului din București, cauza a fost disjunsă

pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute

de art. 248

1

C. pen. Aceeași soluție a fost dispusă în ceea ce

privește procedura de achiziție a imobilului din București.

Relativ

la pretinsa nelegală desfășurare a procedurii de achiziție a sediului ITM Dolj

și Timiș competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, respectiv Timișoara, pentru

efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.

248

1

C. pen.

În

ceea ce privește faptele pretins comise cu ocazia încheierii contractului de

achiziție nr. 525/MB între SC E.S. România SRL (reprezentată de P.M.D.) și

Inspecția Muncii (reprezentată de M.B. și V.P.) s-a concluzionat că nu există

indicii privind comiterea vreunei fapte de corupție, dispunându-se neînceperea

urmăririi penale față de M.B. și V.P. sub aspectul infracțiunii prevăzută de

art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și față de P.M.D.

sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, iar în vederea stabilirii prejudiciului pretins produs prin

încheierea contractelor de achiziție publică având ca obiect achiziționarea

certificatelor calificate de semnătură electronică, cauza a fost disjunsă

pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută

de art. 248

1

C. pen.

Totodată,

a fost declinată competența de soluționare a cauzei sub aspectul pretinsei

încheieri nelegale a contractului între Inspecția Muncii și SC S.A. SRL în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 București (faptă ce a

forma obiectul sesizării formulată de numiții M.C., R.N. și C.I.).

S-a

dispus, de asemenea, (față de sesizarea din oficiu a organului de urmărire din

12 iulie 2007) neînceperea urmăririi penale față de D.P. sub aspectul

infracțiunii prevăzute de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000, constând în pretinsa pretindere și primire a unor sume de bani de la

funcționarii din subordine. În ceea ce privește pretinsa folosire în interes

personal a unor autoturisme de serviciu de către numiții M.B., V.P., V.N., M.V.,

R.G. (obiect al sesizării din oficiu a organului de urmărire din 12 iulie 2007)

s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faptele neexistând.

Din

verificarea actelor dosarului se constată că petentul R.G.D. (director al Direcției

Contencios și Executare Silită din cadrul Casei Naționale de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări Sociale) a formulat în mod repetat sesizări în ceea ce

privește anumite activități ale unor persoane ce își desfășurau activitatea în

cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, pe care le-a

apreciat în mod negativ, conferindu-le conotații penale.

Astfel,

la datele de 26 februarie 2008 (filele 238, 242-245, vol. VI, dosar parchet) și

5 martie 2008 (filele 240, vol. VI, dosar parchet) petentul s-a adresat

Secretarului de stat din Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, M.A.,

în ceea ce privește anumite nereguli constatate în activitatea numiților G.B.

și M.B. și a unor funcționari publici din cadrul Ministerului Muncii, Familiei

și Egalității de Șanse și a Inspecției Muncii.

La

data de 27 februarie 2008 s-a înregistrat la Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, memoriul adresat de petent ministrului

muncii, familiei și egalității de șanse referitor la activitatea numitei M.B.

și prin care s-a înaintat raportul Departamentului de Control al Guvernului

privind rezultatele controalelor desfășurate de instituțiile din cadrul

Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse privind achizițiile

publice (fila 235, vol. VI, dosar parchet).

La

data de 6 martie 2008 petentul a sesizat pe coordonatorul Compartimentului

Audit Intern și Control din cadrul Inspecției Muncii (filele 251- 252 vol. VI,

dosar parchet), iar la data de 10 martie 2008 (filele 246 – 247 vol. VI, dosar

parchet) pe Inspectorul general de stat M.B., în ceea ce privește neregulile

constatate de petent în activitatea acesteia; la data de 17 martie 2008 (filele

248 – 250 vol. VI, dosar parchet) petentul s-a adresat în același sens și

Direcției Economice din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de

Șanse. Raportul realizat de Departamentului de Control al Guvernului și cel

întocmit de către Curtea de Conturi – Secția de Control Financiar Ulterior, au

fost înaintate de către petent (filele 291, vol. I, dosar parchet) și Direcției

Legislație din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în

memoriul său (înregistrat la data de 18 iunie 2008 și înaintat D.N.A. la 19

iunie 2008 – fila 293 vol. I, dosar parchet), petentul sesizând pretinsele

activități nelegale derulate de către numita M.B.

Se

constată, de asemenea, că petentul a apreciat că prin memoriile formulate

îndeplinește obligația prevăzută de lege în sarcina funcționarilor publici, de

sesizare, de îndată, a organelor judiciare în situația în care ia la cunoștință

de săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își

îndeplinește sarcinile, nereclamând lezarea unui interes personal, ci

exprimându-și profunda nemulțumire față de modalitatea, considerată nelegală și

abuzivă, de desfășurare a atribuțiilor persoanelor încadrate în Ministerul

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

Coroborând,

așadar, soluțiile dispuse prin ordonanța atacată aprecierilor anterior

exprimate în ceea ce privește legitimitatea procesual activă de a sesiza

instanța în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. se

constată că drepturile petentului nu au fost și nici nu puteau fi prejudiciate

prin comiterea faptelor reclamate, sau prin soluția dispusă de procuror, având

în vedere natura faptelor reclamate și relațiile sociale a căror ocrotire s-a

urmărit de către legiuitor prin incriminarea acestora.

Rezultă,

așadar, că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză petentul avea

calitate procesual activă pentru a sesiza instanța, deși, în ceea ce privește

soluția dispusă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția Națională Anticorupție petentul nu avea calitatea de

persoană îndrituită să o conteste, prin formularea plângerii împotriva

respectivei soluții, legea procesuală nerecunoscându-i legitimitate procesuală

activă, deoarece nu justifica o vătămare a unui interes legitim, astfel după

cum prevăd dispozițiile art. 275 și art. 278

1

C. proc. pen.

Împrejurarea

că petentul a sesizat diferite instituții ale statului, astfel după cum s-a arătat

și în cele ce preced, în legătură cu neregulile pretins sesizate în activitatea

Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, nu îi conferă acestuia

calitatea de persoană ale cărei interese au fost vătămate prin soluția dispusă

de procuror. Acceptând teza că petentul, în calitatea deținută, avea obligația

de a sesiza organele judiciare, această împrejurare nu îi conferea calitatea de

persoană îndreptățită să conteste soluția dispusă de procuror, în accepțiunea art.

275 și art. 278

1

C. proc. pen., deoarece incriminarea faptei de

omisiune a sesizării organelor judiciare (art. 263 C. pen.) are ca scop prompta

înfăptuire a justiției, astfel că persoana care a sesizat organul judiciar nu

este subiect al raportului de drept material obiect al sesizării, neputându-se

susține că dispunerea unei anumite soluții sau faptele sesizate o prejudiciază,

în toate situațiile. Se impune, de asemenea, a se constata că în ceea ce

privește faptele ce au făcut obiectul sesizărilor petentului procurorul a

dispus soluții de disjungere, care nu se circumscriau celor expres și limitativ

prevăzute de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., plângerea sa fiind

inadmisibilă și prin prisma obiectului său.

Așa

fiind se reține că petentul nu avea calitatea prevăzută de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., nefiindu-i recunoscut dreptul de a sesiza instanța cu

plângere împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de către

procuror, constatare ce face de prisos analizarea altor apărări ale părților.

Pentru

considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate, casată sentința

recurată, iar în rejudecare, respinsă, ca inadmisibilă plângerea petentului

împotriva ordonanței nr. 127/P/2007 din 25 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție

– Secția de Combatere a Corupției.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecarea în fond a

plângerii.

Având

în vedere culpa procesuală a petentului în formularea plângerii în procedura

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., plângere respinsă, ca

inadmisibilă, astfel după cum s-a reținut în cele ce preced, în temeiul dispozițiilor

art. 193 alin. (6) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 500

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata V.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE

ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și intimații M.S., M.B., V.G., I.H.P.,

R.G., N.V., I.M.C. (fostă N.), V.P., G.T., M.V. și E.C.G. împotriva sentinței

nr. 894 din 25 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 7211/1/2009.

Casează sentința

atacată și, rejudecând:

În temeiul

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respinge,

ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul R.G.D. împotriva ordonanței

nr. 127/P/2007 din 25 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a

Corupției.

Obligă petentul la

plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate

de judecarea în fond a plângerii.

În temeiul

dispozițiilor art. 193 alin. (6) C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei

de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata V.M.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2011.