ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2277/2020

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

Analizând recursul, constată următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 11 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de către petenta A. în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei încheieri, petenta A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 8 iulie 2020 și repartizat completului nr. 5.

Având în vedere data înregistrării cererii introductive (5 septembrie 2019), procedura aplicabilă cauzei este cea reglementată de dispozițiile Legii nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Astfel, în aplicarea art. 490 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., s-a stabilit termen în vederea soluționării recursului.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri, care potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

În speță, petenta A. supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru într-un dosar având ca obiect soluționarea unui recurs.

În conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă.

Drept urmare, cum în speță, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei încheieri definitive (pronunțate în soluționarea unei cereri de reexaminare), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la o hotărâre definitivă.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii civile nr. 11 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.