ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2170/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea transmisă, prin poștă electronică, la data de 27 ianuarie 2020, la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1324 A din 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 04 februarie 2020 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată, ci și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul în care instanța de apel a soluționat motivele de apel și a administrat mijloacele de probă, arătând că proba cu înregistrările audio, în mod injust, a fost reținută ca inadmisibilă, având în vedere că acestea au fost obținute fără încălcarea legii sau a bunelor moravuri.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-pârât B. la data de 21 februarie 2020.

Intimatul a depus întâmpinare la data de 24 martie 2020, prin care a invocat excepțiile netimbrării, tardivității, inadmisibilității și nulității recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este legal timbrat, este formulat în termen legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a)-c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

În ceea ce privește cerința de formă a încadrării criticilor formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., raportorul a opinat că recurenta nu a formulat critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată și care să poată fi circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., cerință a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Totodată, s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului și va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reținându-se că intimatul-pârât a invocat, prin întâmpinare, excepția netimbrării, excepția tardivității, excepția nulității și inadmisibilității recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 05 iunie 2020, respectiv la 09 iunie 2020.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând excepțiile netimbrării și tardivității recursului,invocate de intimatul-pârât, Înalta Curte urmează să le respingă, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 14 octombrie 2016, reclamanta A., l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 500.000 RON, ca urmare a atingerii dreptului la demnitate al reclamantei prin ofense verbale grave, spuse pe un ton amenințător și jignitor, drept încălcat cu ocazia participării la adunarea proprietarilor din data de 08 august 2016, la Blocul din Str. x, București, precum și obligarea pârâtului la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"acțiunile privind stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice se taxează cu 100 RON.", iar potrivit art. 24 din același act normativ:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin rezoluția de primire s-a stabilit că recurenta-reclamantă datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită potrivit dispozițiilor art. 7 coroborat cu art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În cauză, recurenta-reclamantă a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit chitanței nr. x/1 din data de 25 februarie 2020, aflată la dosar.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția netimbrării recursului declarat de reclamanta A., invocată de intimatul-pârât B..

În ceea ce privește excepția tardivității recursului, Înalta Curte reține că potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Decizia civilă nr. 1324A din 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost comunicată recurentei la domiciliul său la data de 24 decembrie 2019 și la domiciliul procesual ales la data de 30 decembrie 2019 .

În cauză, cererea de recurs formulată de recurentă a fost transmisă, prin poștă, la Curtea de Apel București la data de 27 ianuarie 2020 (plicul la fila x), iar termenul de recurs se împlinea, în considerarea prevederilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., la data de 30 ianuarie 2020.

Prin urmare, recursul declarat de recurenta-reclamantă a fost declarat în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, referitor la excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimatul-pârât, Înalta Curte reține că aceasta nu vizează exercitarea unei căi de atac neprevăzute de lege, deci inadmisibilă, ci se referă la natura și conținutul motivelor de recurs, la modul în care recurenta a înțeles să-și dezvolte motivele de recurs, omițând să declare calea de atac și împotriva încheierii premergătoare prin care s-a dispus respingerea probei cu înregistrările audio, aspect care va fi analizat prin raportare la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 1324A din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondate, apelul și cererea apelantei A. privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulate împotriva sentinței civile nr. 1885 din 14 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B.; a luat act că intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel București, argumentele sale vizând, în principal, modul în care instanța de apel a administrat și a apreciat probele administrate în cauză.

Înalta Curte reține că interpretarea probelor administrate de instanțele de fond este o operațiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate neputându-se cenzura în recurs modalitatea în care instanța de apel a apreciat inadmisibilitatea mijloacelor de probă constând în înregistrările audio și mesajele Whatspp ale grupului de locatari.

Referitor la celelalte susțineri ale recurentei care aduc în discuție respingerea probei cu înregistrările audio, ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că nici acestea nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., aceasta prezentând situația de fapt a litigiului și reproducând considerentele instanței de apel, fără a le combate, sens în care reiese că a indicat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte menționează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Or, în susținerea admisibilității probei menționate, recurenta s-a limitat la a invoca prevederile art. 341 C. proc. civ., respectiv la a susține că înregistrările au fost obținute în condiții de legalitate, fără ca argumentele sale să vizeze considerentele instanței care au justificat respingerea probei menționate, prin încheierea din 15 octombrie 2019, care face corp comun cu decizia recurată.

Așa cum corect a susținut și intimatul, argumentele recurentei nu pot viza măsuri dispuse de instanța de apel prin încheieri premergătoare, neatacate cu recurs, care nu tind la a demonstra nelegalitatea măsurii dispuse de instanța anterioară prin decizia recurată, după cum modalitatea în care instanța de apel a apreciat că se impune sau nu să rețină aplicarea unei prezumții simple pentru a demonstra caracterul legal al înregistrării excede analizei în calea extraordinară de atac a recursului.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept, astfel că cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susține nelegalitatea hotărârii atacate.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1324 A din 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile netimbrării și tardivității recursului, invocate de intimatul-pârât B..

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1324 A din 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2020.