ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3839/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Ploiești, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, anularea Ordinelor nr. 331/22.07.2013 și nr. 400/28.08.2013 emise de Președintele Autorității pârâte; anularea Deciziilor nr. 61/24.07.2013 și nr. 67/31.07.2013 emise de Președintele Autorității pârâte; rezilierea contractului de garanție în numerar nr. 1216/7.09.2005, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 180 din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență teritorială și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 71 din 18.01.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția tardivității formulării acțiunii și a fost respinsă, ca tardiv formulată, acțiunea reclamantului. Instanța a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtă, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., fiind invocate, în susținerea căii de atac formulate, motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanța de fond nu a motivat în cuprinsul hotărârii considerentele pentru care actele atacate sunt acte administrative cu caracter individual și nu acte normative, deși reclamantul a adus argumente în sprijinul apărărilor sale. S-a susținut că în mod greșit instanța a calificat actele în cauză ca fiind acte administrative cu caracter individual, deși din interpretarea lor rezultă că acestea sunt acte administrative cu caracter normativ.

Recurentul a precizat că prin încadrarea actelor contestate în categoria actelor individuale instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, reținându-se că acțiunea promovată de reclamant este tardiv formulată, în raport de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 2 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată a recursului la data de 9 noiembrie 2011.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul, va casa hotărârea instanței de fond și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii.

Astfel, prima instanță nu a analizat dacă actele atacate se încadrează în categoria actelor administrative individuale sau actelor administrative normative. Această chestiune este esențială, dat fiind că în raport cu dispozițiile art. 11 din Legea contenciosului administrativ, soluționarea excepției tardivității acțiunii depinde de caracterul individual sau normativ al actelor atacate.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, aspect în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

Având în vedere principiul respectării dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea instanței de fond și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 71 din 18.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2018.

GGC - GV