ÎCCJ, decizie (scj.ro #175887)

Litigiu având ca obiect cererea formulată de un funcționar public cu statut special (polițist) pensionat, de anulare a actelor prin care i-a fost refuzată acordarea Semnului Onorific  în Serviciul Patriei  pentru 25 de ani de activitate în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, prevăzut de art. 7 din Anexa 1 la Legea nr. 574/2004 și de art. 2 din Ordinul MAI nr. 562/2005. Stabilirea instanței competente material să judece cauza.

Codul de procedură civilă, art. 135

Legea nr. 574/2004, art. 4 alineat 1 litera b)

OUG nr. 57/2019, art. 536

Solicitările reclamantului derivă din calitatea acestuia, de funcționar public cu statut special – polițist, avută la data în care acesta își desfășura activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Buzău, dreptul invocat – acordarea Semnului Onorific în Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate, fiind aferent perioadei în care a fost în activitate.

Faptul că, la momentul  formulării cererii de chemare în judecată reclamantul era pensionar, nemaifiind funcționar public cu statut special, nu prezintă relevanță, în condițiile în care obiectul acțiunii îl constituie acordarea unui însemn onorific ce are legătură cu perioada în care reclamantul a fost polițist,  iar această solicitare nu poate fi apreciată decât prin raportare la modul  și momentul derulării raporturilor de serviciu ale reclamantului, din perioada în care acesta a fost polițist, deținând astfel calitatea de funcționar public cu statut special.

În stabilirea instanței competente sunt, așadar, aplicabile dispozițiile art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în vigoare inclusiv la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, conform cărora „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”. Faptul că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar în cauză unul dintre pârâți a fost o autoritate publică centrală (Ministerul Administrației și Internelor) nu atrage aplicarea normele de competență cuprinse la articolul 10  alineat (1) din Legea nr.554/2004, în considerarea caracterului general al acestora în raport cu cele speciale ale art. 536 din Codul administrativ.

ÎCCJ - SCAF, Decizia nr. 718 din 9 februarie 2021

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Buzau la data de 18.10.2019- sub nr. 1986/114/2019,  reclamantul A, în contradictoriu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcția Generală Juridică,   Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție Buzău,  a solicitat ca instanta sa dispuna:

anularea Adreselor de raspuns nr. 28129/17.07.2019 si 29023/22.08.2019, emise de IPJ BUZAU, ultima comunicata la data de 27.082019, prin care i-a fost respinsa cererea privind formularea propunerii de acordare a Semnului Onorific pentru 25 de ani de activitate;

anularea Adresei de raspuns nr. 352815/23.08.2019, emisa de IGPR, prin care s-a repsins plangerea prealabila adresata MAI si inregistrata la IGPR cu nr. 352693/20.08.2019, prin care a solicitat infirmarea primului raspuns al IPJ BUZAU;

De asemenea, a solicitat sa se constate ca la data pensionarii erau indeplinite conditiile in care se poate conferi  Semnul Onorific In Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate in sistemul de aparare, ordine publica si siguranta natioanala, prevazute de art. 7 din Anexa 1 la Legea nr. 574/2004 si  de art. 2 din Ordinul MAI nr. 562/2005. Astfel, se solicita obligarea IPJ BUZAU de a formula propunerea catre MAI de a acorda semnul onorific si obligarea MAI, prin ministru, sa acorde aceasta distinctie, in conformitate cu prev. art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 574/2004.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

Hotărârea Tribunalului Buzău – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal

Prin Sentința civilă nr. 378/2020 din data de 08 iulie 2020  Tribunalul Buzău  – Secția a II-a Civilă, de Contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul IPJ Buzău, și a declinat  competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Buzău – Secția a II-a  Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a reținut, în esență că ar fi fost instanta competentă sa solutioneze cauza daca, în prezent, reclamantul ar fi fost functionar public. Or, in speță, o persoană care a încetat raporturile de serviciu, cheamă in judecata autoritatile statului, finalitatea pe care o doreste fiind emiterea ordinului de către o autoritate centrala. Reclamantul contesta operatiuni prealabile, pentru a obtine ordinul respectiv, competența instantei fiind atrasa de competenta structurii centrale-MAI, conform art. 10 alineat 1 din Legea nr.554/2004.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 01.09.2020 pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal  sub același număr de dosar.

Hotărârea Curții de Apel Ploiești - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Prin Sentința Civilă nr. 134 din 24 noiembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis  la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoare         a Tribunalului Buzău – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.

A constatat ivit conflictul  negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploiești  - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a reținut, în esență, că solicitările reclamantului derivă din statutul acestuia de funcționar public cu statut special, polițist, deținut la data la care își desfășura activitatea în cadrul instituției pârâte Inspectoratul de Poliție al jud. Buzău, fiind astfel aplicabile dispozițiile sus-menționate și nefiind stabilită în mod expres, prin lege, competența altor instanțe.

Astfel, Curtea apreciază că împrejurarea potrivit căreia reclamantul deține, la momentul formulării cererii introductive de instanță, calitatea de pensionar, nu poate constitui un criteriu de stabilire a competenței materiale de soluționare a prezentei cauzei, din moment ce obiectul acțiunii în constituie solicitarea de acordare a unui semn onorific, solicitare care nu poate fi apreciată decât prin referință la modul derulării raporturilor de serviciu ale acestuia, din perioada în care acesta a deținut calitatea de funcționar public.

Curtea de Apel Ploiești  a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interme și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, constatând deopotrivă existența conflictului negativ de competență.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 Cod procedură civilă,  analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va  stabili competența de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Buzău – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Verificând cererea de chemare în judecată Înalta Curte  constată că temeiul de drept al acțiunii  reclamantului îl constituie  dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul solicitând anularea unor adrese de răspuns, respectiv Adresa nr. 28129 din 17.07.2019,  Adresa nr. 29023 din 22.08.2019, ambele  emise de Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău, prin care i-a fost respinsă cererea privind formularea propunerii de acordarea a Semnului Onorific pentru 25 de ani de activitate  și Adresa nr. 352815/23.08.2019 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, prin care s-a respins plângerea prealabilă adresată MAI, prin care a solicitat infirmarea primului răspuns al IPJ Buzău și conferirea semnului onorific.

Totodată, reclamantul a mai solicitat a se constata că, la data pensionării, erau îndeplinite condițiile legale  necesare pentru a se conferi Semnul Onorific  în Serviciul Patriei  pentru 25 de ani de activitate în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, prevăzute de art. 7 din Anexa 1 la Legea nr. 574/2004 și de art. 2 din Ordinul MAI nr. 562/2005. Astfel, reclamantul a solicitat  obligarea IPJ Buzău de a formula propunerea către MAI, în sensul acordării  semnului onorific  și obligarea MAI, prin Ministru, să acorde această distincție, în conformitate cu prevederile art. 4 alineat 1 litera b) din Legea nr.574/2004.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la calitatea reclamantului, de pensionar, respectiv de funcționar public cu statut special  pe care o au polițiștii.

Reține astfel Înalta Curte că, deși la data formulării cererii de chemare în judecată – 18.10.2019 – reclamantul era pensionar, decizia de pensionare fiind emisă încă din data de 31.10.2016,  prin cererea de chemare în judecată nu se solicită revizuirea/ recalcularea drepturilor de pensie stabilite prin aceasta,  ci anularea unor adrese de răspuns și „obligarea Inspectoratului de Poliție Județean Buzău, să facă propunerea către MAI pentru acordarea Semnului Onorific În Serviciul Patriei, pentru 25 de ani de activitate, respectiv obligarea Ministerului Afacerilor Interne, prin Ministru, să acorde această distincție, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alineat 1 litera b) din Legea nr. 574/2004.

Așadar, solicitările reclamantului derivă din calitatea acestuia, de funcționar public cu statut special – polițist, avută la data în care acesta își desfășura activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Buzău, dreptul invocat – acordarea Semnului Onorific În Servicul Patriei pentru 25 de ani de activitate, fiind aferent perioadei în care a fost în activitate.

Faptul că, la momentul  formulării cererii de chemare în judecată reclamantul era pensionar, nemaifiind funcționar public cu statut special, nu prezintă relevanță, în condițiile în care obiectul acțiunii îl constituie acordarea unui însemn onorific ce are legătură cu perioada în care reclamantul a fost polițist,  iar această solicitare nu poate fi apreciată decât prin raportare la modul  și momentul derulării raporturilor de serviciu ale reclamantului, din perioada în care acesta a fost polițist, deținând astfel calitatea de funcționar public cu statut special.

Apreciază, așadar, Înalta Curte că, în mod corect Curtea de Apel Ploiești a constatat că solicitările reclamantului derivă din calitatea acestuia de funcționar public cu statut special, polițișt,  calitate deținută la data la care își desfășura activitatea în cadrul instituției pârâte Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în vigoare din 05.07.2019, adică inclusiv la momentul introducerii cererii de chemare în judecată ( 18.10.2019), conform cărora „ Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”.

Este adevărat că reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile legii contenciosului administrativ nr.554/2004, care, la articolul 10 alineat 1  prevede că “1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”,  iar, Ministerul Afacerilor Interne, ce este chemat în judecată în proces, în  calitate de pârât, alături de Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție Buzău, este autoritate publică centrală, însă, Înalta Curte reține că normele de competență cuprinse la articolul 10  alineat 1 din Legea nr.554/2004  au caracter general, devenind aplicabile doar când nu există norme speciale. Or,  în prezenta cauză, dispozițiile art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, sunt norme de competență specială față de art. 10 alineat 1 din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, independent de rangul autorității emitente a actului contestat.

Prin urmare, nu are relevanță calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului emitent  al unuia din actele contestate în prezenta cauză, respectiv Ministerul Afacerilor Interne, sau caracterul de capăt de cerere accesoriu sau principal, cât timp criteriul de competență materială din Codul administrativ are prioritate, față de prevederile art. 10 alineat 1 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care obiectul litigiului privește raportul de serviciu al funcționarului public,  reclamantul invocând un drept ce decurge din calitatea de funcționar public cu statut special.

Așadar, întrucât în cauză obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcționar public cu statut special,  competența materială în primă instanță aparține tribunalului, iar nu curții de apel, conform art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ.