ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 403/PI din data de 30 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 244 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (8 acte materiale), cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de avocat, pe o durată de 3 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de avocat, care se va executa conform art. 63 alin. (1) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349, art. 1357 și art. 1385 din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B. SRL, prin reprezentant legal C. și a fost obligat inculpatul la plata, către partea civilă, a sumei de 496.555,66 RON.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a cheltuielilor judiciare în cuantum de 6.000 RON, reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. x/P/2018 din 10.04.2019, înregistrat pe rolul instanței la data de 15.04.2019, sub nr. x/2019, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15.04.2019, sub nr. x/2019.

La dosar s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26.06.2019, definitivă prin necontestare, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2018 din 10.04.2019 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale), precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

După redarea pe larg a situației de fapt reținută în actul de sesizare a instanței și a probelor administrate în cursul urmăririi penale, analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut, în esență, aceeași stare de fapt:

Începând cu anul 2013, inculpatul A., în calitate de avocat în cadrul Baroului Timiș, în realizarea aceleași rezoluții infracționale prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv de xerocopii false ale unor acte oficiale, ce nu erau certificate pentru conformitate cu originalul (Încheierea nr. 2772/27.06.2014, pronunțată în pretinsul Dosar nr. x/325/2014 al Judecătoriei Timișoara, adresa de înaintare a minutei hotărârii civile nr. 3155/2014 din data de 31.03.2014, Încheierea nr. 3855/03.10.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Timișoara, Încheierea nr. 3006/11.07.2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Timiș și ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. x/P/2013) a indus și menținut în eroare pe numita C., reprezentanta părții civile SC B. SRL, într-un număr de opt cauze, litigii cu societățile D., SC E., SC F. SRL, SC V. SRL, SC G. SRL, SC W. SRL și cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj și Administrația Fondului pentru Mediu (având ca obiect recuperarea unor sume de la clienți rău platnici, recuperarea taxei de poluare/timbru de mediu, procedura insolvenței etc.), a încasat de la administratorii SC B. SRL diverse sume cu titlu de onorariu, taxe executare silită, taxe judiciare de timbru, taxe de înscriere la masa credală, fără să achite aceste taxe, să promoveze acțiunile/cererile de chemare în judecată/executare silită și să înscrie societatea în tabelul de creanțe, având drept consecință prejudicierea societății cu sumele avansate cu titlu de taxe, dar și cu sumele pe care societatea le avea de încasat de la clienții ce trebuiau acționați în judecată și care nu au mai putut fi recuperate.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale).

În drept, s-a reținut că faptele săvârșite de inculpatul A. care, începând cu anul 2013, în calitate de avocat în cadrul Baroului Timiș, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv de xerocopii false ale unor acte oficiale, ce nu erau certificate pentru conformitate cu originalul, a indus și menținut în eroare pe C., reprezentanta părții civile SC B. SRL, într-un număr de opt cauze, a încasat de la administratorii SC B. SRL diverse sume cu titlu de onorariu, taxe executare silită, taxe judiciare de timbru, taxe de înscriere la masa credală, fără să achite aceste taxe, să promoveze acțiunile/cererile de chemare în judecată/executare silită și să înscrie societatea în tabelul de creanțe, având drept consecință prejudicierea societății cu sumele avansate cu titlu de taxe, dar și cu sumele pe care societatea le avea de încasat de la clienții ce trebuiau acționați în judecată și care nu au mai putut fi recuperate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., faptele fiind dovedite prin probele administrate în faza de urmărire penală.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., instanța de fond a reținut că elementul material constă în acțiunile de inducere și menținere în eroare săvârșite de către avocatul A. față de reprezentanta legală a părții civile SC B. SRL, numita C., acțiuni din cadrul litigiilor pe care partea civilă le-a avut cu diverse societăți.

Urmarea generată de acțiunile inculpatului a constat în producerea unei pagube în patrimoniul părții civile SC B. SRL, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a urmărit ca prin activitatea de inducere în eroare a reprezentantei legale a părții civile SC B. SRL, respectiv a numitei C., să obțină pentru sine un folos patrimonial injust și să-i cauzeze acesteia o pagubă.

Față de toate aceste considerente, instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, este tipică, antijuridică și imputabilă, constituind infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a fost săvârșită de inculpatul A..

Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia și, în ceea ce privește individualizarea pedepsei și proporționalizarea acesteia, a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, ca o constrângere directă aplicată inculpatului, de natură să asigure îndreptarea și corijarea acestuia, pentru a fi îndeplinit și scopul de prevenție pe viitor privind săvârșirea acestui gen de fapte penale, având în vedere că fapta denotă un pericol social destul de ridicat, în condițiile în care inculpatul a menținut persoana vătămată în eroare o perioadă îndelungată.

În consecință, având în vedere și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din din C. pen., împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, descrise mai sus, starea de pericol creată de inculpat pentru valoarea ocrotită, respectiv siguranța patrimoniului, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit de inculpat, persoana inculpatului (care, are potrivit fișei de cazier judiciar, a mai comis fapte de același gen), conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii (acesta nu s-a prezentat în fața instanței, nici măcar atunci când a fost citat cu mandat de aducere), dar și nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială, respectiv împrejurarea că inculpatul este tânăr, are studii superioare, instanța de fond, sub aspectul proporționalizării pedepsei, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana inculpatului, instanța de fond a dispus și aplicarea pedepsei complementarea a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții public, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și, față de împrejurarea că inculpatul a săvârșit această faptă în calitatea sa de avocat, instanța a dispus și interzicerea exercitării profesiei de avocat pe o perioadă de 3 ani, precum și aplicarea pedepsei accesorii cu același conținut.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că la data de 23.05.2019 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că persoana vătămată SC B. SRL, prin reprezentant legal C. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 496.555,66 RON, în faza de urmărire penală, pe care a menținut-o și în faza de cercetare judecătorească.

Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1357 și următoarele din C. civ., care instituie principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Instanța de fond a constatat că aceste condiții sunt întrunite cumulativ în cauză, pentru aceleași considerente ca și acelea ce au stat la baza soluției din latura penală a cauzei.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, instanța de fond a apreciat că, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, se impune obligarea inculpatului atât la plata sumelor pe care partea civilă i le-a încredințat în scopul derulării proceselor civile, cât și a sumelor pe care partea civilă nu le-a recuperat din cauza culpei inculpatului, întrucât prin nepromovarea acțiunilor și neplata taxelor de timbru, partea civilă nu mai poate recupera sumele de la debitori în mod direct, împlinindu-se termenul de prescripție.

Împotriva Sentinței penale nr. 403/PI din data de 30 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a declarat apel inculpatul A..

Prin motivele formulate, apelantul inculpat A. a solicitat desființarea în tot a hotărârii pronunțate de către instanța de fond și trimiterea dosarului Curții de Apel Timișoara în vederea rejudecării cauzei.

Apelantul inculpat a susținut că a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara înainte de a avea posibilitatea întocmirii și depunerii probatoriului necesar dovedirii nevinovăției sale, fiind citat inițial la adrese la care nu mai domicilia din anul 2006, aspecte pe care le-a detaliat în cadrul solicitărilor scrise adresate atât organelor de cercetare penală, cât și instanței, în faza de judecată.

A mai arătat inculpatul că se află într-o poziție total defavorizată, întrucât îi este extrem de dificil să obțină actele și orice date necesare întocmirii probatoriului relevant, acestea necesitând foarte mult timp, având în vedere că cele mai multe înscrisuri nu s-au aflat niciodată în posesia sa și este necesar să identifice și să obțină duplicate de la instanțe din alte județe, împrejurare de care reprezentantul părții civile, C., se folosește cu rea-intenție. A susținut inculpatul și că C. a indicat autorităților, cu rea-intenție, o adresă invalidă a domiciliului lui, care nu s-a regăsit vreodată în convențiile întocmite între ei, lipsindu-l astfel de posibilitatea de a afla în timp util de plângerea penală, precum și de șansa de a-și pregăti apărarea.

În cuprinsul motivelor de apel, apelantul inculpat a apreciat că este necesar să fie efectuată o expertiză contabilă, să fie audiați mai mulți martori și să fie verificate de către un expert tehnic aparatele de telefonie mobilă, respectiv corespondența electronică aflată pe acestea, urmată de validarea sau invalidarea lor, deoarece o mare parte din cele scrise de el au fost scoase din context, conferindu-li-se o interpretare anume care să servească scopului plângerii, în timp ce multe îi sunt total străine, nefiind vreodată trimise de el, fiind măsluite, probabil prin mijloace tehnice moderne.

Apelantul inculpat a precizat că, deoarece nu dispune încă de actele care ar trebui anexate cererii de apel, va completa motivele de apel și le va depune la dosarul cauzei, în prima parte a lunii februarie 2020.

Pe parcursul cercetării judecătorești în fața instanței de apel, apelantul inculpat nu a depus o completare a motivelor de apel.

Analizând sentința apelată atât prin prisma motivelor formulate de apelantul inculpat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prin motivele de apel, apelantul inculpat A. a solicitat desființarea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond și trimiterea dosarului Curții de Apel Timișoara în vederea rejudecării cauzei.

Apelantul inculpat a susținut că a fost trimis în judecată înainte de a avea posibilitatea să întocmească și să depună probatoriul necesar pentru a-și dovedi nevinovăția, fiind citat inițial la adrese la care nu mai domicilia din anul 2006, aspecte pe care le-a detaliat în cadrul solicitărilor scrise adresate atât organelor de cercetare penală, cât și instanței, în faza de judecată.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cursul urmăririi penale, prin mail-ul transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 19 februarie 2019, A. a solicitat să i se acorde un alt termen, începând cu data de 25 februarie, întrucât se află în imposibilitate de prezentare din motive medicale Acesta a anexat o copie a cărții de identitate, pentru a putea fi citat la adresa de domiciliu din Timișoara, județul Timiș. În cuprinsul aceluiași mesaj electronic, inculpatul a indicat o adresă de e-mail și a menționat că este suficient ca noul termen stabilit să îi fie comunicat la adresa menționată.

Inculpatul A. s-a prezentat, în cursul urmăririi penale, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data 12 martie 2019, când i s-a adus la cunoștință că a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (8 acte materiale), prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., fiind aduse la cunoștință, totodată, drepturile procesuale prevăzute de art. 10 și art. 83 din C. proc. pen. (procesul-verbal din data de 12 martie 2019). La aceeași dată, fiind audiat (declarație inculpat din 12 martie 2019), inculpatul a arătat că este de acord să dea o declarație în cauză, însă dorește un termen pentru a-și pregăti apărarea și a luat cunoștință de noul termen fixat pentru audierea sa în calitate de inculpat, pentru data de 18 martie 2019.

La data de 18 martie 2019, inculpatul A. a transmis, pe adresa de mail a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, fiind anexat și un memoriu în susținerea acestei cereri.

Ulterior, inculpatul A. nu s-a mai prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cu toate că a fost citat, inclusiv la adresa indicată de acesta (din Timișoara, județul Timiș) pentru data de 26 februarie 2019, 01 martie 2019 (fiind emise și mandate de aducere pentru aceste termene), 12 martie 2019 și 08 aprilie 2019.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a transmis mai multe cereri pe adresa de e-mail a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Astfel, la data de 29 martie 2019, inculpatul A. a transmis o cerere de amânare în vederea administrării probatoriului necesar lămuririi situației reale de fapt și de drept. Ulterior, la data de 04 aprilie 2019, inculpatul a transmis o nouă cerere de amânare (prin e-mail) în vederea pregătirii probelor, susținând că începând cu data de 08 aprilie 2019 va avea întregul material probator.

La data de 08 aprilie 2019, inculpatul a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin e-mail, o cerere prin care a solicitat un nou termen, pentru a depune toate probele, având în vedere și complexitatea situației de fapt și de drept.

Aceeași atitudine procesuală a avut-o inculpatul și în cursul cercetării judecătorești. Astfel, acesta nu s-a prezentat la vreun termen în fața instanței de fond, cu toate că a fost citat la adresa indicată în cursul urmăririi penale, din Timișoara, județul Timiș (pentru termenul din 25 septembrie 2019 - dosar fond, pentru termenul din 23 octombrie 2019 - dosar fond, pentru termenul din 20 noiembrie 2019 - dosar fond și pentru termenul din 18 decembrie 2019 - dosar fond). Pentru termenele din data de 23 octombrie 2019 și 18 decembrie 2019 au fost emise și mandate de aducere.

Și în fața instanței de fond, inculpatul a transmis mai multe cereri la dosar, prin intermediul poștei electronice.

Astfel, pentru termenul din data de 23 octombrie 2019, prin cererea adresată instanței de fond, prin e-mail, inculpatul A. a solicitat acordarea unui termen pentru imposibilitate de prezentare din motive obiective și pentru a avea posibilitatea să-și pregătească probele care îi dovedesc nevinovăția, cererea fiind încuviințată de instanță. La data de 18 decembrie 2019, prin cererea din aceeași dată, transmisă prin e-mail, inculpatul a solicitat acordarea unui termen pentru imposibilitate de prezentare din motive obiective și în vederea prezentării tuturor probelor necesare în vederea dovedirii nevinovăției sale.

Deopotrivă, și în fața instanței de apel, inculpatul A. a avut același comportament procesual. Astfel, acesta nu s-a prezentat în cursul cercetării judecătorești în apel, însă a depus, pentru fiecare termen, câte o cerere.

Pentru termenul din data de 23 iunie 2020, apelantul inculpat a transmis la dosar, prin e-mail, o cerere de amânare, motivat de faptul că se află în imposibilitate de prezentare din motive medicale, anexând și o copie a unui certificat medical (cerere amânare și copie certificat medical - dosar apel), cerere care a fost încuviințată de instanța de apel.

La următorul termen, din data de 01 septembrie 2020, apelantul inculpat A. a transmis un memoriu intitulat note de ședință, în cuprinsul căruia a formulat o cerere de probe și o cerere de amânare a judecării în vederea completării probatoriului.

La acel termen, instanța a acordat posibilitatea intimatei părți civile și reprezentantului Ministerului Public să formuleze concluzii cu privire la cererea de probe formulată de apelantul inculpat și a încuviințat cererea de amânare a cauzei formulată de apelant, pentru a-i acorda posibilitatea să se prezinte personal în fața instanței de apel și să completeze probatoriul cu înscrisurile pe care le apreciază utile soluționării cauzei. Instanța a prorogat pentru următorul termen de judecată pronunțarea asupra cererilor de probe formulate de apelant.

Apelantul inculpat nu s-a prezentat nici la termenul din data de 13 octombrie 2020, acesta transmițând la dosar, prin e-mail, un memoriu intitulat "note și cerere de probațiune", fiind atașat acestui memoriu un set de înscrisuri. În cuprinsul memoriului, apelantul inculpat a formulat concluzii cu privire la probele solicitate și referitor la faptul că a fost citat în mod eronat în cursul cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la adresa din Bd. x, Timișoara, cu toate că a arătat că nu mai locuia la acea adresă din anul 2006.

În ceea ce privește durata desfășurării cercetării judecătorești din apel, Înalta Curte constată că dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței de apel la data de 21 februarie 2020, primul termen fiind stabilit în cauză la 31 martie 2020.

Prin rezoluția din data de 24 martie 2020, având în vedere dispozițiile art. 43 alin. (2) din Decretul nr. 195 din 16.03.2020 al Președintelui României privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 212/16.03.2020, Ordinul nr. 92/16.03.2020 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție [art. 2 alin. (2)] și Hotărârea nr. 257 din 17 martie 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători [art. 4 alin. (1)], s-a dispus suspendarea dosarului penal nr. x/2019, cu termen la data de 31 martie 2020, pe durata stării de urgență instituite prin Decretul Președintelui nr. 195/2020.

Ulterior, prin rezoluția din data de 18 mai 2020, în baza art. 63 alin. (11) din Decretul Președintelui României nr. 240 din 14 aprilie 2020, s-a stabilit termen la data de 23 iunie 2020.

În considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte constată că inculpatul a avut cunoștință de cercetările efectuate în cauză, fiind citat la adresa indicată chiar de el, încă din cursul urmăririi penale (din Timișoara, județul Timiș). O dovadă în plus că inculpatul avea cunoștință de cercetările efectuate în cauză, este reprezentată și de numeroasele cereri transmise la dosar de către acesta, atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești (fond și apel).

Relativ la cele ce precedă, instanța constată că nu sunt incidente dispozițiile de art. 421 alin. (2) lit. b) teza I din C. proc. pen., astfel încât nu se impune desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate (inculpatul) sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

Referitor la concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public la momentul dezbaterilor, în sensul că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea nu este motivată, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este nemotivată, ci este motivată insuficient.

Astfel, în considerentele hotărârii atacate se regăsesc elementele esențiale prevăzute de art. 403 din C. proc. pen., prima instanță efectuând o expunere a motivelor care au stat la baza soluției dispuse. După redarea pe larg, în partea introductivă a considerentelor, a situației de fapt reținută în actul de sesizare a instanței și a probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a descris, pe scurt, fapta ce face obiectul trimiterii în judecată și a analizat elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (8 acte materiale), prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., însă nu a efectuat o analiză a probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale.

În situația motivării insuficiente a unei hotărâri nu se impune anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, dacă instanța de control judiciar poate să remedieze această deficiență.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Luka împotriva României (Cererea nr. 34197/02) s-au reținut următoarele "Curtea reamintește jurisprudența sa, conform căreia o instanță superioară poate, în anumite cazuri, să remedieze deficiențele procedurii în primă instanță [Kyprianou împotriva Ciprului (GC), nr. 73797/01, pct. 134, CEDO 2005-XII] și adaugă că este ușor de conceput ca o astfel de instanță să înlocuiască decizia viciată cu propria decizie, cu condiția ca aceasta să respecte garanțiile de la art. 6 [a se vedea mutatis mutandis, Lorsé împotriva Țărilor de Jos (dec.), nr. 44484/98, 27 ianuarie 2004, și K.C.M. împotriva Țărilor de Jos, nr. 21034/92, Decizia Comisiei din 9 ianuarie 1995]. Cu titlu de jurisprudență în acest sens sunt și următoarele cauze: De Cubber împotriva Belgiei, § 33, Findlay împotriva Regatului Unit, sentința din 25 februarie 1997, § 79, Kyprianou împotriva Ciprului, § 134.

În acest context, având în vedere că apelul este o cale ordinară de atac ca devoluează cauza, atât cu privire la situația de fapt, cât și la chestiuni de drept, Înalta Curte constată că insuficienta motivare a hotărârii pronunțată de prima instanță poate fi remediată în această procedură, drepturile și garanțiile procesuale de care beneficiază apelantul inculpat fiind asigurate și valorificate prin parcurgerea efectivă a celui de-al doilea grad de jurisdicție.

Relativ la cele ce precedă, din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Infracțiunea de înșelăciune a fost comisă de inculpatul A. în mod continuat, fiind formată din 8 (opt) acțiuni, toate însă în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, după cum urmează:

Referitor la litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu D., Înalta Curte reține că partea civilă avea de recuperat de la D. suma de 95.797,01 RON. În acest sens, inculpatul A. a introdus la Judecătoria Timișoara o cerere de chemare în judecată, care a fost înregistrată sub nr. x/2014. Prin adresa din data de 14.02.2014, comunicată reclamantei la sediul procedural ales (Cabinet avocat A.), instanța i-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 3010,94 RON. Această sumă nu a fost plătită, astfel încât, prin Încheierea civilă nr. 3155/06.03.2014, instanța a anulat acțiunea formulată de către SC B. SRL.

În declarația din data de 12.11.2018, C., reprezentantul părții civile, a susținut că inculpatul A. i-a solicitat în trei situații câte 9000 de RON, motivând că aceasta este suma pe care trebuie să o plătească ca taxă de timbru. Aceasta a arătat că i-a plătit inculpatului 9000 RON, în anul 2013, 9000 RON în luna martie 2015 și 9000 RON în luna mai 2015.

Pentru a o convinge pe C. că acțiunea a fost admisă, inculpatul A. i-a înmânat următoarele înscrisuri false: înscrisul intitulat "Copia minutei hotărârii civile nr. 3155/2014 din data de 31 martie 2014" din Dosarul nr. x/325/2013, din conținutul căruia rezultă că acțiunea a fost admisă (în urma verificărilor efectuate în baza de date Ecris a instanțelor de judecată s-a constatat că Dosarul nr. x/325/2013 nu figurează ca fiind înregistrat pe rolul instanței); Încheierea nr. 2772/27.06.2014 pronunțată în Dosarul nr. x/325/2014 al Judecătoriei Timișoara (cu referire la acest înscris, s-a constatat că prin adresa nr. x/03.07.2018, Judecătoria Timișoara a comunicat că dosarul numărul x/325/2014 nu figurează ca fiind înregistrat pe rolul instanței). Inculpatul A. a mai pus la dispoziția lui C. un înscris denumit "Lansare rapidă", ce conținea date de pe portalul instanțelor de judecată (Judecătoria Timișoara), din cuprinsul căruia rezulta că pe rolul Judecătoriei Timișoara este înregistrat Dosarul nr. x/2014, ce avea ca părți cele două societăți, iar ca obiect contestație la executare. În urma verificărilor s-a constatat că acest înscris, fără valoare circulatorie, a fost plăsmuit, neexistând un asemenea dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara.

Pentru a o menține în eroare cu privire la activitățile sale legate de recuperarea sumelor, printr-un mesaj datat 25.03.2014, inculpatul A. a încunoștințat-o pe C. că "s-a rămas în pronunțare în cauza cu SCT, pe 31 se pronunță și apoi voi cere copia minutei deciziei ca să putem merge la executor. M-am lămurit azi și cu taxa de la București, cei de la Trezorerie vor o dovadă că s-a plătit o nouă taxă în dosarul de la Timișoara, ca să se asigure că nu e fentă și că nu recuperăm una și aceeași taxă. Probabil au făcut unii șmecherii din astea. Mâine scot extras de la grefier și le trimit (...). Mă interesez și de V. și vă anunț (...).".

În ceea ce privește litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu SC E., Înalta Curte reține că partea civilă avea de recuperat de la SC E. (societate ce se afla în procedura insolvenței) suma de 72.912 RON. În aceste condiții, C. i-a solicitat lui A. să înscrie SC B. SRL în tabelul de creanțe, achitându-i pentru această operațiune suma de 7.000 de RON, bani ce au fost solicitați de către cel din urmă cu titlu de taxă înscriere la masa credală.

C. a arătat că i-a achitat suma de 7.000 cu titlu de taxă pentru înscriere la masa credală, însă nu poate preciza care sunt actele care fac dovada acestei plăți, întrucât i-a plătit inculpatului A. mai multe sume.

Cu adresa nr. x/2014, din data de 14.11.2018, administratorul judiciar al SC E., H. SRL, a comunicat că SC B. SRL nu este creditor înscris la masa credală/tabelul de creanțe al SC E. SA.

Referitor la litigiul cu SC E., inculpatul A. a pus la dispoziția lui C. un înscris denumit "Lansare rapidă", ce conținea date de pe portalul instanțelor de judecată (Tribunalul Timiș), din cuprinsul căruia rezulta că SC B. SRL avea calitatea de creditor în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Timiș. În urma verificărilor s-a constatat că acest înscris, fără valoare circulatorie, a fost plăsmuit, prin adăugarea pe lista creditorilor a SC B. SRL, în realitate societatea nefigurând pe această listă.

Înalta Curte constată că, pentru a o menține în eroare cu privire la activitățile sale legate de recuperarea sumelor, inculpatul A. i-a transmis lui C., printr-un mesaj datat 02.03.2015, "(...) cu E. și cu finanțele în așa fel încât să nu mai avem nici un fel de surprize la jumătatea lunii, știu că este un efort mare, însă vă rog mult dacă e posibil să îmi puneți la dispoziție 9000 de RON pentru două săptămâni. Trebuie să ne revanșăm și să ne luăm niște măsuri asigurătorii care vor profita foarte curând (...) banii ăștia (...) îi primiți oricum înapoi luna asta deoarece voi tăia factura pentru cheltuieli de judecată ca să-i luăm de la adversari (...)", creându-i astfel convingerea că sumele vor fi recuperate în scurt timp. Printr-un alt mesaj, datat 07.01.2016, inculpatul A. a încunoștințat-o pe C. că " (...) cei de la E. au depus o contestație la procesul-verbal de distribuire a sumelor și mâine e ședință în Camera 15, apoi putem trece la executare și cu ei (...)".

Referitor la litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu SC F. SRL, instanța reține că partea civilă avea de recuperat de la SC F. SRL suma de 22.038 RON. În aceste condiții, inculpatul A. s-a angajat să întreprindă demersurile necesare pentru punerea în executare a ordonanței nr. 168/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. x/2011 și, în acest sens, i-a solicitat lui C. să-i înmâneze bani pentru plata diverselor taxe. Prin Ordonanța nr. 168/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. x/2011, instanța de judecată a admis cererea formulată de creditoarea SC B. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC F. SRL și a somat debitorul ca, în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a ordonanței, să plătească creditoarei suma totală de 24.355 RON, din care suma de 22.038 RON reprezintă contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, iar suma de 2.317 RON reprezintă dobânzi calculate pentru întârzierea la plata debitului.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, în data de 12.11.2018, C. a precizat că nu mai reține care este suma pe care avocatul A. i-a solicitat-o.

Dorind să o convingă pe C. că a întreprins demersuri pentru recuperarea sumei de bani, inculpatul A. i-a înmânat acesteia, cu prilejul întâlnirii din cursul anului 2017 de la localul SC I., situat pe șoseaua de centură a municipiului Lugoj, mai multe documente false.

Unul dintre documente este reprezentat de Încheierea nr. 3855/03.10.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Timișoara, secția Comercială, din care rezulta că instanța de judecată a admis cererea pentru punerea în executarea și a acestui titlu executoriu. În urma verificărilor efectuate (adresa nr. x/03.07.2018 a Judecătoriei Timișoara) s-a constatat că încheierea respectivă a fost plăsmuită în întregime, dosarul indicat în antetul actului având ca obiect "liberare condiționată".

C. i-a achitat inculpatului A. și suma de 5800 RON, având în vedere mențiunea din dispozitivul pretinsei încheieri: "(...) Admite cererea (...) sub condiția achitării (...) unei diferențe la taxa judiciară de timbru în valoare de 5800 RON (...)".

Un alt document este reprezentat de Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. x/P/2013. Referitor la această ordonanță, instanța are în vedere că din adresa nr. x/2018, din data de 14.11.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara rezultă că Dosarul nr. x/2013 privește pe A.N., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, 209 din C. pen. și a fost soluționat de către magistratul procuror J. prin Ordonanța nr. x/P/2013 la data de 13.11.2013.

În ceea ce privește litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu SC V. SRL, instanța reține că partea civilă avea de recuperat de la SC V. SRL suma de 11.016,65 RON. În acest sens, inculpatul A. a introdus la Judecătoria Lugoj o cerere de chemare în judecată, care a fost înregistrată sub nr. x/2014. Prin adresa din data de 14.02.2014, comunicată reclamantei la sediul procedural ales (Cabinet avocat A.), instanța i-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 656 RON. Întrucât această sumă nu a fost plătită, prin încheierea civilă nr. 1775/23.09.2014, instanța a anulat acțiunea formulată de către SC B. SRL.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, la data de 15 mai 2018, C., reprezentantul părții civile, a arătat că inculpatul A. i-a solicitat în două situații câte 1.500 de RON, pentru a plăti taxa de timbru. Aceasta a arătat că i-a dat inculpatului acești bani, însă nu poate indica când anume și nu poate face o legătură între plata sumei și înscrisurile pe care le deține cu privire la sumele achitate lui A..

Dorind să-i întărească convingerea lui C. că acțiunea a fost admisă, inculpatul A. i-a înmânat acesteia un înscris denumit "Lansare rapidă", ce conținea date de pe portalul instanțelor de judecată (Judecătoria Lugoj), din cuprinsul căruia rezulta că acțiunea a fost admisă. În urma verificărilor a rezultat că acest înscris, fără valoare circulatorie, a fost plăsmuit, acțiunea fiind anulată pentru neplata taxei de timbru.

Și cu privire la acest litigiu, inculpatul A. i-a transmis lui C. mesaje din conținutul cărora rezulta că întreprinde demersuri pentru recuperarea sumelor, lăsând să se înțeleagă că banii vor fi recuperați în scurt timp - mesajul din 16.12.2014: "sărut mâna, credeți-mă că bat zilnic pe la uși la grefieri, e nebunie înainte de sărbători. V. se va comunica și la dvs., ne anunțăm și reciproc. Sper ca pe 22 și 23 să reușim să rezolvăm o parte (...)" mesajul din data 11.11.2014: "la Reșița avem termen pe 28, pe penal, va trebui să mă prezint. Cu V. pe 26, la dvs. la Lugoj (...)".

Referitor la litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu SC G. SRL, instanța reține că partea civilă avea de recuperat de la SC G. SRL suma de 15.000 RON. În acest sens, reprezentanta legală a societății, C., i-a solicitat inculpatului A. să cheme în judecată societatea pentru recuperarea datoriei.

În declarația dată în cursul urmăririi penale la data 28 iunie 2018, C. a susținut că inculpatul i-a solicitat suma de 10.000 RON, din care suma de 6.000 RON reprezenta taxa de timbru, iar suma de 4.000 RON onorariu avocat. Ulterior, fiind audiată în data de 12 noiembrie 2018, C. a declarat că suma de 6.000 de RON, plătită cu titlu de taxă judiciară de timbru, este posibil să fi fost achitată în cursul lunii martie 2015 la data de 03.03.2015, iar onorariul de 4.000 de RON să fi fost achitat în cursul lunii februarie 2015, așa cum rezultă din actele aferente anului 2015.

Dorind să-i întărească convingerea că a introdus cererea de chemare în judecată, inculpatul A. i-a înmânat lui C., un înscris denumit "Lansare rapidă", ce conținea date de pe portalul instanțelor de judecată (Tribunalul Ilfov, Dosarul nr. x/2014). În urma verificărilor a rezultat că acest înscris, fără valoare circulatorie, a fost plăsmuit, dosarul indicat în antetul actului având ca obiect "drepturi bănești", iar ca părți K. (reclamant) și M.A.I. și I.P. Ilfov (pârâți).

Referitor la litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj și Administrația Fondului pentru Mediu, instanța reține că acesta a avut ca obiect recuperarea de către partea civilă a sumei de 7.301 RON, reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule la prima înmatriculare în România. Prin adresa din data de 08.05.2014, comunicată reclamantei la sediul procedural ales (Cabinet avocat A.), instanța i-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 300 RON. Întrucât această sumă nu a fost plătită, prin încheierea civilă nr. 3006/11.07.2014, instanța a anulat acțiunea formulată de către SC B. SRL.

În declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 12 noiembrie 2018, C. a arătat că inculpatul A. i-a solicitat suma de 3.500 de RON, pentru a plăti taxa de timbru. Aceasta i-a înmânat suma menționată, însă nu a putut indica când anume și nu a putut face o legătură între plata sumei și înscrisurile pe care le deține cu privire la sumele achitate inculpatului A..

Dorind să-i întărească convingerea că a reprezentat societatea în fața instanței și că cererea a fost soluționată, inculpatul A. i-a înmânat lui C. Încheierea nr. 3006/11.07.2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Timiș. În ceea ce privește acest înscris, s-a solicitat Tribunalului Timiș Dosarul nr. x/2014, în care se află Încheierea nr. 3006/11.07.2014, iar din examinarea celor două încheieri (cea pusă la dispoziția lui C. de către inculpat și cea aflată la dosarul instanței) s-a constatat că prima este plăsmuită.

Referitor la celălalt litigiu pe care SC B. SRL l-a avut cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj și Administrația Fondului pentru Mediu, Înalta Curte reține că acesta a avut ca obiect recuperarea de către societate a sumei de 7.301 RON, reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule la prima înmatriculare în România. Prin adresa din data de 08.07.2014, comunicată reclamantei la sediul procedural ales (Cabinet avocat A.), instanța i-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 300 RON. Întrucât această sumă nu a fost plătită, prin încheierea civilă nr. 3069/20.08.2014, instanța a anulat acțiunea formulată de către SC B. SRL.

În declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 12 noiembrie 2018, C. a arătat că inculpatul A. i-a solicitat suma de 2.500 de RON, ca să plătească taxa de timbru. Această a precizat că i-a înmânat inculpatului suma menționată, însă nu poate indica când anume și nu a putut face o legătură între plata sumei și înscrisurile pe care le deține cu privire la sumele achitate inculpatului.

Dorind să-i întărească convingerea că a reprezentat societatea în fața instanței de judecată și că dosarul a fost soluționat, inculpatul A. i-a înmânat lui C. un înscris denumit "Lansare rapidă", ce conținea date de pe portalul instanțelor de judecată (Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Timiș), din conținutul căruia rezulta că a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite. În urma verificărilor s-a constatat că acest înscris, fără valoare circulatorie, a fost plăsmuit, neexistând un asemenea dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș.

În ceea ce privește litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu SC W. SRL, instanța reține că partea civilă avea de recuperat de la SC W. SRL suma de 46.381,44 RON, astfel încât s-a adresat cu o cerere de executare silită către SC X., însă, prin procesul-verbal nr. x/2008, din data de 14.04.2009, societatea a fost îndrumată să se înscrie la masa creditorilor, având în vedere că împotriva societății debitoare s-a declanșat procedura prevăzută de Legea nr. 86/2006.

Prin Sentința civilă nr. 1009/2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2012, a fost închisă procedura insolvenței față de societatea debitoare, soluția fiind comunicată către SC B. SRL, la sediul acesteia.

Având în vedere, pe de o parte, că unii dintre creditorii SC W. SRL au formulat o plângere penală la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, împotriva lui N., O., sesizând săvârșirea unor infracțiuni în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 86/2006 în legătură cu societatea debitoare, iar pe de altă parte, că prin adresa nr. x/2014, din data de 07.12.2015, D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a solicitat SC B. SRL, având în vedere calitatea acesteia de creditor al SC W. SRL, să comunice pretențiile civile față de societatea debitoare, C. l-a mandatat pe A. să o reprezinte în procesul penal, în sensul formulării unei cereri de constituire parte civilă în dosarul penal.

C. i-a virat inculpatului mai multe sume, reprezentând onorariul, întrucât avea convingerea că acesta își îndeplinește obligațiile asumate. Astfel, pentru fiecare deplasare pe care A. a susținut că efectuat-o în cauza respectivă, C. i-a dat câte 300 de RON, în total plătind suma de 2.500 RON, precum și echivalentul sumei de 450 euro, reprezentând costul deplasării cu avionul. C. a declarat că sumele au fost înmânate cash, astfel încât nu poate face dovada plății acestora.

În mesajul transmis la data 23.03.2016, inculpatul A., a precizat că "(...) Trei zile pierdute, motorina și două nopți de mâncare și cazare, ar depăși costurile zborului dus-întors, avionul este 243 de euro (...)".

Dorind să-i întărească convingerea că a întreprins mai multe demersuri juridice în cauză, în cadrul schimburilor de mesaje avute cu C., inculpatul A. o asigura că urmează să încaseze banii de la societatea debitoare, iar la termenul indicat, invoca un pretext pentru care banii nu au fost virați și-i comunica un alt termen de virare a sumei.

După ce Dosarul nr. x/2014 al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a fost înaintat în instanță, C. a primit citații de la Curtea de Apel București, pe care le-a înmânat inculpatului. În cadrul discuțiilor pe care le avea cu A. de fiecare dată când îi înmâna citația, acesta o asigura că a întreprins toate demersurile necesare și că SC B. SRL avea calitatea de parte civilă în cauză. C. a aflat că SC B. SRL nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal după expirarea termenului până la care societatea se putea constitui parte civilă. În acest sens, este avută în vedere adresa nr. x/2016, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 04.12.2018, prin care Curtea de Apel București a comunicat că SC B. SRL are calitatea de persoană vătămată și este reprezentată de un apărător desemnat din oficiu.

În cursul urmăririi penale au fost audiați martorii P., Q. și R., care aveau cunoștință de raporturile dintre C., reprezentantă a părții civile SC B. SRL și inculpatul A.. Aceștia au aflat de la C. sau au perceput personal faptul că inculpatul A. a încasat bani și a asigurat-o pe reprezentanta SC B. SRL că societatea va recupera sumele care i se datorau.

Astfel, fiind audiată în cursul urmăririi penale la data de 25 octombrie 2018, martora P. a declarat că au existat mai multe situații în care i-a înmânat lui A., din partea numitei C., mai multe documente în legătură cu procesele în care inculpatul susținea că reprezintă SC B. SRL. În două situații, C. i-a înmânat și niște bani pentru a-i da inculpatului, însă nu a putut preciza cuantumul acestora și nici ce anume reprezentau, respectiv plata onorariului sau taxa de timbru judiciar. A arătat martora că, în cadrul întâlnirilor pe care le-a avut cu A. pentru predarea documentelor sau a sumelor menționate, din partea lui C., l-a întrebat care este stadiul în diverse procese, iar inculpatul a asigurat-o că totul decurge foarte bine și că C. își va încasa banii.

În cuprinsul declarației date în cursul urmăririi penale la data de 25 octombrie 2018, martorul Q. a relatat, referitor la litigiul pe care SC B. SRL l-a avut cu D., că a mers împreună cu părinții săi să se întâlnească cu inculpatul la un local situat pe șoseaua de centură a municipiului Lugoj. În cadrul discuțiilor, A. i-a transmis mamei sale că are nevoie urgentă de suma de 9.000 de RON pentru a plăti taxa de timbru. De la acest local, Q. a plecat cu tatăl său într-o direcție, iar mama sa și inculpatul s-au deplasat la sediul băncii S. pentru a-i înmâna lui A. suma de 9.000 de RON. Seara, mama sa i-a relatat că i-a înmânat lui A. suma de 9.000 de RON și că a încheiat un înscris de mână doveditor. A mai susținut martorul, tot cu referire la acest litigiu (fără a putea indica perioada), că în cadrul unei întâlnirii la care au participat el și părinții săi în apropierea T. din municipiul Lugoj, inculpatul A. a mai solicitat suma de 9.000 de RON. Martorul a precizat că, atunci când făcea plățile, mama sa le comunica lui și tatălui său că a plătit inculpatului anumite sume și, în majoritatea cazurilor, mama sa i-a spus că reprezintă taxe de timbru, taxe judiciare.

Tot în cursul urmăririi penale a fost audiată și martora R. (sora lui C.). În cuprinsul declarației din data de 30 octombrie 2018, martora a arătat că știe de la sora sa că avocatul A. i-a solicitat în repetate rânduri diverse sume, motivând că reprezintă taxe judiciare în procesele în care era implicată SC B. SRL. Sora sa era intrigată de faptul că, deși plătise diverse sume avocatului A., iar acesta a asigurat-o, în repetate rânduri, că la anumite date urmează să intre în contul SC B. SRL sumele pe care societatea le avea de primit, în realitate în contul societății nu a intrat nici o sumă. În aceste împrejurări, sora sa i-a solicitat să se întâlnească cu A. și să îi înmâneze suma de 700 de RON, întrucât acesta susținea că a plătit acea sumă cu titlu de taxe judiciare. A arătat martora că s-a întâlnit cu inculpatul și i-a înmânat acestuia suma de 700 de RON.

Deopotrivă, Înalta Curte apreciază ca fiind relevante și următoarele mesaje pe care inculpatul A., posesorul numărului de telefon x, le-a transmis lui C., respectiv: mesaj datat 02.06.2015: "Sărut mâna, astăzi sau mâine trebuie să vă apară sumele în cont. Când intră vă rog anunțați-mă și pe mine (...). Tocmai am primit confirmarea. Weekend liniștit, aștept să îmi confirmați și dvs. marți ca să mă îmbăt seara" mesaj datat 02.11.2015: "M-am interesat azi, mi s-a spus exact care e procedura, viramentul e verificat și validat de trei ori până să apară la dvs. în cont (...)" mesaj datat 09.11.2015: "(...) Eu am câștigat procesele, cred că am adus destule dovezi, restul deja depinde de alți factori și chiar și acolo am intervenit cât a fost omenește posibil (...)" mesaj datat 11.02.2016: "(...) am stat pe capul executorului ca să îmi spună exact când văd banii și viramentul final din trezorerie către dvs. se va face miercuri 17 februarie (...)" mesaj datat 21.04.2017: "(...) 113.000 euro pe 4 mai 2017. Capăt de linie".

Înalta Curte reține că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune constă în acțiunea de a prezenta în mod nereal o anume situație, respectiv acțiunea prin care făptuitorul înfățișează, arată, descrie, aduce la cunoștința altei persoane o anumită situație de fapt căreia îi atribuie o altă aparență decât cea reală.

În cauză, elementul material al al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., constă în acțiunile de inducere în eroare, săvârșite de inculpatul A., în calitate de avocat, a reprezentantului părții civile SC B. SRL, C., cu privire la litigiile pe care partea civilă le-a avut cu D., SC E., SC F. SRL, SC V. SRL, SC G. SRL, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj și Administrația Fondului pentru Mediu SC W. SRL.

Prin intermediul mijloacelor frauduloase folosite (Încheierea nr. 2772 din 27.06.2014, pronunțată în pretinsul Dosar nr. x/325/2014 al Judecătoriei Timișoara, adresa de înaintare a minutei hotărârii civile nr. 3155/2014 din data de 31.03.2014, Încheierea nr. 3855/03.10.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Timișoara și Încheierea nr. 3006/11.07.2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Tim