ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2344/2020

Ședința publică din data de 5 iunie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, obligarea pârâților la asigurarea către reclamante, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială C.), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 31 din 14 ianuarie 2020, Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiate, atât excepțiile invocate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cât și cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

Împotriva sentinței civile nr. 31 din 14 ianuarie 2020, pronunțată de instanța de fond au declarat recurs reclamantele A. și B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de ordonanță președințială, așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurentele-reclamante A. și B. arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu există o aparență a dreptului în favoarea lor deoarece:

În ceea ce privește susținerea instanței de fond potrivit căreia Producătorul firma D. nu susține utilizarea medicamentul Bevacizumab (denumire comercială C.) pentru alte afecțiuni decât este, in prezent, testat, validat și autorizat, recurentele arată că acest lucru se datorează faptului că - din motive financiare -nu au fost efectuate studiile clinice necesare.

Așa cum se arată in Referatul de aprobare al proiectului de Ordin privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse in rezumatul caracteristicilor produsului, inițiat de Ministerul Sănătății și evocat în fața instanței de fond, pârâtul Ministerul Sănătății susține necesitatea reglementării off labei - așa cum este cazul lor, arătând că, datorită numărului mic de pacienții și al costurilor administrative, companiile farmaceutice nu sunt interesate de autorizarea acestor medicamentelor pentru aceste indicații terapeutice."

Așadar, din motive comerciale, deținătorul autorizației de punere pe piață nu este interesat de extinderea indicațiilor terapeutice situație in care, intervin autoritățile competente ale statelor -care substituie astfel voința companiilor farmaceutice - și, in interesul pacienților, reglementează această problematică a prescripțiilor off label.

O altă critică vizează reținerea de către instanța de fond a faptului că, potrivit protocoalelor terapeutice aprobate prin Ordinul nr. 1301/500/2098 medicamentul Bevacizumab (denumire comercială C.) nu are prevăzută indicație terapeutică pentru afecțiunea de care suferă reclamantele. Recurentele arată că, este adevărat că protocolul terapeutic pentru acest medicament nu cuprinde în baza de prescriere și indicația astrocitom anaplazic dar acest lucru se datorează chiar inerției autorităților competente. Așa cum s-a arătat în cererea de ordonanță președințală Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale nu si-a exercitat competenta legală de a iniția din oficiu evaluarea medicamentului BEVACIZUMAB (denumite comercială C.) pentru extinderea indicațiilor terapeutice și pentru tumori gliale. respectiv GLIOBLASTOM, potrivit art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014.

Recurentele consideră că în mod greșit susține instanța de fond faptul că nu se poate reține pasivitatea autorităților (. . . . . . . . . . .) în condițiile in care pentru extinderea indicațiilor se impune formularea unei cereri in acest sens de către deținătorul autorizației de punere pe piață, firma D., deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, AMDM are posibilitatea de a iniția din oficiu evaluarea medicamentului BEVACIZUMAB (denumite comercială C.) pentru extinderea indicațiilor terapeutice și pentru GLIOBLASTOM, dar nu și-a exercitat această competență.

De asemenea, recurentele arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra proiectului de ordin "off label" evocat pentru a dovedi "aparența dreptului". În acest sens, invocă faptul că la data de 04.09.2018, Ministerul Sănătății a inițiat un proiect de Ordin privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse in rezumatul caracteristicilor produsului. Acest proiect de act normativ a fost publicat in transparență decizională pe pagina de internet a ministerului, au avut loc dezbateri și s-au făcut propuneri de îmbunătățire dar, până in prezent, ordinul nu a fost semnat și publicat in Monitorul Oficial de către ministrul sănătății. Arată că Ministerul Sănătății recunoaște situația medicamentelor prescrise de medici unor pacienți - fără alternativă terapeutică sau pentru care are contraindicație - pentru indicații terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului - așa zisa prescriere "off-label" - si intenționează să o reglementeze.

Cu toate acestea, până în prezent, după mai mult de 1 an de la inițiere, proiectul de Ordin menționat care ar facilita accesul la tratament pentru pacienții fără alternativă terapeutică sau pentru care are contraindicație la medicamente prin intermediul prescripției "off-label" nu a fost adoptat si nici publicat in Monitorul Oficial.

O ultimă critică vizează faptul că, instanța de fond nu a avut în vedere jurisprudența existentă în această materie, sens în care recurentele invocă sentința civilă nr. 17/2018 pronunțată de Curtea Apel Galați (atacată cu recurs care are termen la înalta Curte de Casație și Justiție la 15.09.2020) și care are deci autoritate de lucru judecat provizorie potrivit art. 430 alin. (4) din C. proc. civ., sentință prin care, au fost respinse susținerile pârâților, referitoare la faptul că nu a fost urmată procedura necesară pentru ca acest medicament să fie inclus pe liste și pentru afecțiunea glioblastom, Curtea arătând faptul că " atât timp cât o clinică medicală autorizată să funcționeze pe teritoriul statului român a prescris unui cetățean româna asigurat în sistemul național de sănătate un medicament care prin efectele sale asupra stării de sănătate a reclamantului s-a dovedit eficient și i-a redat acestuia speranța de viață, este firească o ieșire din inerție a autorităților românești și o implicare a acestora în evaluarea în timp util a tehnologiilor medicale validate " off-label", pentru descurajarea experimentării pe pacienți a unor astfel de tehnologii medicale.", dar și că, în spiritul jurisprudenței CJUE, pronunțată în interpretarea art. 6 din Directiva 89/105/CEE/1988 care prevede un termen de conformare pentru autoritățile naționale, depășirea acestui termen obligatoriu reprezintă un comportament ilegal, care trebuie sancționat prin obligarea pârâților la decontarea către reclamant a medicamentului în discuție și a includerii acestuia pe lista medicamentelor compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate, a medicamentului C. pentru indicația glioblastom.

4.1. Pârâta Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului promovat de recurentele-reclamante, ca nefondat.

Se arată că, medicamentul C. (DCI Bevacizumabum) este deținut de către compania E., conform autorizațiilor de punere pe piață nr. x și nr. y emise în baza deciziilor Comisiei Europene acordate raportat la procedura centralizată, în condițiile Regulamentul nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente, fiind autorizat ca medicament împotriva cancerului, cu indicație în utilizarea tratamentul adulților doar pentru anumite tipuri de cancer, în asociere cu alte medicamente împotriva cancerului.

Pe de altă parte, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, medicamentul C. (DCI Bevaciz.umabwri) este inclus în Secțiunea C2 DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc, în cadrul Programul național de oncologie.

Protocolul terapeutic pentru medicamentul C. (DCI Bevacizumabum) nu cuprinde în baza de prescriere si indicația glioblastom - afecțiunea reclamantelor, pentru a putea fi compensat în condițiile Hotărârii nr. 720/2008.

Cu privire la indicația glioblastom, Agenția Europeană a Medicamentului, autoritatea care a autorizat de punere pe piață produsul C., s-a pronunțat expres (adresa x/2014, postată pe site-ul autorității), în sensul de a nu accepta includerea în lista indicațiilor recomandate.

În raport de atribuțiile care îi revin, intimate pârâtă arată că, nu are atribuții în asigurarea tratamentului gratuit al unui asigurat și nu are calitate procesuală pasivă în cauza pendinte, ci dimpotrivă are atribuții în verificarea, omologarea, evaluarea în vederea includerii/neincluderii unui medicament în lista medicamentelor compensate la solicitarea deținătorului autorizației de punere pe piața a unui medicament, respectiv o persoană juridică, aceasta neavând contact direct cu asigurații și tratamentele acordate în funcție de maladia de care suferă.

Potrivit dispozițiilor de la art. 3, alin. (3) din Hotărârea nr. 720/2008, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, prescrierea, eliberarea și decontarea medicamentelor corespunzătoare denumirilor comune internaționale se realizează potrivit actului normativ și în baza protocoalelor terapeutice aprobate prin ordinul comun al Ministerului Sănătății si al Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Consideră că nu se poate reține o pasivitate a sa întrucât ANMDMR nu poate supune procesului de evaluare medicamentul, în condițiile OMS nr. 861/2014, atâta timp cât deținătorul autorizației de punere pe piață nu a depus cerere, și nici nu putea iniția din oficiu procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea medicamentului în Lista pentru o astfel de indicație, întrucât produsul nu îndeplinește două dintre criteriile de evaluare, respectiv lipsa autorizației de punere pe piață pentru indicația glioblastom, care are drept consecință lipsa prețului aprobat de Ministerul Sănătății și lipsa rapoartelor de evaluare a tehnologiilor medicale realizate de către agențiile autorizate din Franța, Marea Britanic si Germania. Subliniază că, utilizarea medicamentul C. (DCI Bevacizumabum) pentru indicația glioblastom se face off-label, iar în acest caz medicii și pacienții își asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicațiilor aprobate.

Față de cele expuse mai sus, cum cererea de ordonanță președințială a recurentelor nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C. proc. civ., nu există o aparență a dreptului acesteia, nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți, solicită respingerea recursului ca nefondat.

4.2. Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinarea formulată, a solicitat, la rândul său, respingerea recursului reclamantelor arătând că, obiectul acțiunii se circumscrie exclusiv exigențelor legii speciale, cererea fiind întemeiată în drept, de către reclamant, pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar ordonanța președințială are ca temei legal dispozițiile art. 996-1001 C. proc. civ.

Pentru ca instanța de contencios administrativ să dispună obligarea Guvernului României să asigure reclamantului medicamentul solicitat pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, trebuie implicit să constate refuzul nejustificat al pârâtului de a îl include în lista medicamentelor.

Numai în situația în care acest medicament s-ar fi aflat în Listă, iar Guvernul ar fi refuzat să îl pună la dispoziția reclamantului, acțiunea ar fi putut intra sub incidența prevederilor art. 997 și urm. C. proc. civ.. Condițiile și cazurile în care instanța poate obliga autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat sunt prevăzute expres în art. 8, 17-18 din Legea contenciosului administrativ 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, lege specială, derogatorie de la dreptul comun, în materia contenciosului administrativ.

4.3.1. Pârâtul Ministerul Sănătății a solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului reclamantelor arătând că, extinderea indicațiilor terapeutice nu este posibilă atât timp cât nici chiar Compania producătoare a medicamentului, La D., prin reprezentantul în România S.C. F. S.R.L., menționează în adresa nr. x/10.07.2019 că G., deținătorul autorizației de punere pe piață în Europa, pentru medicamentul C., nu are în prezent nicio cerere de înregistrarea depusă la EMA (Agenția Europeană a Medicamentului), pentru următoarele indicații: tratamentului astrocitomului anaplazic, a glioblastomunui sau oligodendrogliomului.

Ca jurisprudență relevantă în cauză, învederăm cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 având obiect obligarea pârâților la extinderea indicațiilor terapeutice ale medicamentului C., pentru afecțiunea astrocitom frontal dreapta, Curtea de Apel Bacău respingând cererea reclamantului H., ca neîntemeiată.

Așadar, decizia anterior menționată are incidență în cauza de față și nu sentința civilă nedefinitivă nr. 17/2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2017.

Referitor la considerentul privind proiectul de ordin privind constituirea comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, menționează că acest proiect de ordin nu poate fi susținut în forma publicată pe pagina web a Ministerului Sănătății, ținând cont de prevederile art. 13 lit. a) și art. 81 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Nu poate fi reținută în cauză aplicabilitatea sentinței civile nr. 17/2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2017 deoarece această sentință conține aserțiuni echivoce, străine de legislația națională care transpune Directiva nr. 89/105/CEE din 21 decembrie 1988, respectiv OMS nr. 861/2014.

În continuare, intimatul pârât invocă practică judiciară în această materie, în sensul susținerilor sale.

4.3.2. Odată cu întâmpinarea, pârâtul Ministerul Sănătății a declarat recurs incident, arătând că Ministerul Sănătății nu are competența legală în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează și se finanțează programul național de oncologie, ca program național curativ. Ministerul Sănătății, ca parte în procesul de includere a medicamentelor în Listă, are calitate procesual pasivă numai în dosarul de fond având obiect obligație de a face, respectiv obligația de includere a medicamentelor în listă, respectiv de extindere a indicațiilor terapeutice, cum este cazul de față. Faptul că Ministerul Sănătății elaborează programele naționale de sănătate nu duce Ia concluzia că tot el le și derulează. Ministerul Sănătății derulează și finanțează numai programele naționale de sănătate publică, nu și pe cele curative.

Cererea formulată de reclamante constă, în esență, în cererea de decontare a unui medicament din FNUASS, fond asupra căruia Ministerul Sănătății nu deține pârghii legale să dispună.

În concluzie, pe cale incidentală, solicită casarea în parte a sentinței civile nr. 31/2020 în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Sănătății.

4.4. Legal citată, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a depus întâmpinare față de recursul reclamantelor, însă în termenul de amânare a pronunțării a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantelor.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Soluția pronunțată asupra fondului recursului

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantele A. și B. este fondat, iar recursul incident formulat de Ministerul Sănătății este nefondat, față de următoarele considerente:

II.1.1. Recursul formulat de reclamantele A. și B..

Sintetizând circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că recurentele reclamante au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care solicită obligarea pârâților la acordarea medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială C.), pe baza de prescripție medicală în regim de compensare de 100%, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București.

Înalta Curte constată că instanța fondului a reținut că, deși în cauză sunt întrunite condiția urgenței, dovedită prin raportare la situația de fapt concretă, adică starea de boală gravă a părților reclamante, cu consecințe asupra drepturilor acestora la sănătate și la viață, respectiv efortul financiar reprezentat de costul medicamentelor litigioase, precum și condiția caracterului vremelnic (provizoriu) al măsurii solicitate, nu este întrunită cerința constând în aparența dreptului, din perspectiva considerentelor expuse anterior.

Reclamantele critică sentința susținând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C. proc. civ., respectiv, în favoarea lor există aparența de drept și condiția neprejudecării fondului este îndeplinită.

Așadar, instanța de control judiciar învestită prin recursul declarat de reclamante, are de verificat îndeplinirea condiției privind aparența dreptului, întrucât dezlegarea dată cu privire la existența celorlalte condiții de admisibilitate a devenit definitivă, nefiind exercitat recurs de către intimații pârâți.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că în cauză este îndeplinită și condiția de admisibilitate referitoare la aparența dreptului.

Așa cum rezultă din considerentele sentinței civile recurate, argumentul central care stă la baza respingerii cererii reclamantelor de acces provizoriu la terapia cu BEVACIZUMAB (denumire comercială C.) este lipsa indicației terapeutice pentru afecțiunea de care suferă recurentele reclamante, însă această indicație terapeutică, în cazul glioblastomului, a fost recunoscută începând cu luna decembrie 2017 de către alte state.

Înalta Curte reține că statul român, prin autoritățile sale cu atribuții în domeniul sănătății, nu a luat măsuri pentru transpunerea obligației prevăzute de art. 6 din Directiva 89/105/CEE din 12.12.1988, de a adopta un act normativ care să prevadă criteriile pe baza cărora un medicament nou este inclus în lista de medicamente suportate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, dar și un termen de maximum 180 de zile în care să analizeze solicitările de includere a unor medicamente în această listă.

Totodată, în referatul ce a stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Sănătății nr. 519/2014, care a abrogat Ordinul nr. 724/2013, care prevede criteriile de includere a medicamentelor în Listă, se menționează că a fost abrogat pentru că nu transpune în mod corect Directiva.

Înalta Curte reține astfel că solicitarea reclamantului, în raport cu legislația națională și mai ales cu cea unională (Directiva nr. 89/105/CEE) prezintă o aparență de temeinicie, în contextul în care Lista medicamentelor compensate prevăzută de H.G. nr. 720/2008 prevede posibilitatea compensării de 100% a medicamentului C., însă nu pentru toate tipurile de cancer, iar inițiativa completării acestor liste și procedura de completare sunt anevoioase.

Cât privește susținerile intimatelor pârâte potrivit cărora produsul nu îndeplinește două dintre criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale privind extinderea indicației în Listă, respectiv lipsa autorizației de punere pe piață pentru indicația glioblastom, care are drept consecință lipsa prețului aprobat de Ministerul Sănătății și lipsa rapoartelor de evaluare a tehnologiilor medicale realizate de către agențiile autorizate din Franța, Marea Britanie și Germania, nu prezintă relevanță în prezenta cauză în care, procedura specială a ordonanței președințiale presupune analizarea aparenței dreptului și nu tranșarea fondului dreptului disputat de părți, acesta urmând a fi stabilit în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019. Așadar, în cadrul acelui litigiu pot fi analizate aspectele referitoare la îndeplinirea condițiilor la care fac referire intimatele pârâte.

Cât privește susținerea că pentru tratarea afecțiunii de care suferă reclamantul există alternativă terapeutică decontată în regim de compensare 100% de către sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv DCI-ul Temozolomidum, instanța de recurs reține că, potrivit actelor medicale depuse la dosar, acest tratament nu a fost eficient.

Nu în ultimul rând, apărarea intimaților pârâți, potrivit căreia medicamentul ce face obiectul măsurii vremelnice solicitate de reclamante nu este înscris în lista DCI cu indicația terapeutică glioblastom, urmează a fi înlăturată și în raport de faptul că pârâți din prezenta cauză au fost obligați prin sentința civilă nr. 17/1.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, să includă medicamentul C. pe listă și pentru indicația terapeutică glioblastom.

Faptul că această hotărâre nu este definitivă nu poate fi contestat, însă, potrivit dispozițiilor art. 430 alin. (4) C. proc. civ. și hotărârile supuse apelului sau recursului se bucură de autoritatea de lucru judecat, aceasta fiind însă provizorie.

Prin urmare, condiția aparenței dreptului este justificată și prin raportare la efectele sentinței civile nr. 17/1.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Față de aceste considerente, apreciind că sentința atacată a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 997 C. proc. civ., în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantele A. și B. cu consecința casării hotărârii, rejudecării cauzei și admiterii cererii de ordonanță președințială.

II.2.3. Recursul incident declarat de Ministerul Sănătății.

Acest recurent pârât critică respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, dar critica este nefondată, în mod corect prima instanță apreciind că acest pârât are atribuții în ceea ce privește procedura de includere a unor medicamente pe Listă.

Astfel, ca urmare a parcurgerii etapelor procesului de evaluare a tehnologiilor medicale pentru fiecare medicament în parte privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, pârâta ANMDM emite decizii în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) din OMS nr. 861/2014, decizii ce au la bază un raport de evaluare întocmit de către Departamentul Evaluarea Tehnologiilor Medicale din cadrul instituției. În vederea includerii în Listă, solicitantul trebuie să depună o cerere la sediul ANMDM, în atenția structurii de specialitate pentru evaluarea tehnologiilor medicale, care este însoțită de documentația obligatorie prevăzută de Anexa 3 din OMS nr. 861/2014, inclusiv prețul aprobat de către Ministerul Sănătății (copie de pe I. sau decizie aprobare preț ori dovada depunerii dosarului de preț la autoritatea competentă care aprobă prețurile medicamentelor) și exprimarea intenției deținătorului autorizației de punere pe piață de a se angaja într-un mecanism cost-volum sau cost volum-rezultat în cazul în care punctajul calculat individual este corespunzător pentru includerea condiționată în Listă.

În aceste condiții, intimatele pârâte ANMDM, CNAS, Ministerul Sănătății și Guvernul României au atribuții în privința includerii medicamentului solicitat de reclamant în Listă, iar în urma acestei includeri reclamantele pot beneficia de respectivul medicament în regim de compensare.

Așadar, stabilirea cadrului procesual s-a făcut și în raport de solicitările din litigiul personal.

Nefondate sunt și criticile care vizează fondul cauzei, acestea fiind întemeiate, în esență, pe susținerea că medicamentul solicitat de reclamant nu a fost autorizat pentru a fi utilizat ca terapie în tratamentul afecțiunii de care suferă.

Așa fiind, recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Sănătății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 31 din 14 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând, admite cererea de ordonanță președințială.

Obligă pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate la asigurarea către reclamante a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială C.), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Respinge recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2020.