ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6142/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 84/R din 6

aprilie 2004, Curtea de Apel Galați (dosar nr. 534/C/2004, a respins ca

nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul Ș.N. în

contradictoriu cu intimata SC D. SRL Galați împotriva deciziei civile nr. 1377

din 11 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 1266/2003

și l-a obligat pe contestator la 10 milioane lei cheltuieli de judecată către intimată.

Împotriva acestei decizii, la data

de 14 iunie 2004, Ș.N. a formulat cerere de revizuire (dosar nr. 1429/2004) la

judecata căreia a renunțat în ședința publică de la 20 august 2004.

Învestită cu soluționarea cererii de

revizuire, Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin încheierea din 20 august

2004, cu opinie majoritară, a luat act de renunțarea de către revizuient la

cererea de revizuire conform art. 246 alin. (3) C. proc. civ. și l-a obligat pe

acesta la 10 milioane lei cheltuieli de judecată, către intimată.

Împotriva menționatei încheieri a

declarat recurs revizuientul Ș.N. susținând că suma de 10 milioane lei la care

a fost obligat către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând

onorariu de avocat este mult prea mare, solicitând reducerea acesteia întrucât

nu are posibilități materiale, fiind pensionar.

Recursul este nefondat.

Principiul general al acordării

cheltuielilor de judecată este înscris în art. 274 C. proc. civ.: „partea care

cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de

judecată”.

Prin urmare, la baza acordării

cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții care a pierdut

procesul.

Același principiu este înscris și în

art. 246 alin. (3) C. proc. civ.: „dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea

cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe

reclamant la cheltuieli”.

În speță, revizuientul a renunțat la

judecată după ce cererea sa de revizuire a fost comunicată intimatei, astfel

încât, la cererea acesteia, în mod legal, instanța l-a obligat pe revizuient la

plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat.

Chiar dacă potrivit art. 274 alin. (3)

C. proc. civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile de

avocat, ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari,

față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, totuși aceste

dispoziții nu sunt imperative, fiind lăsate la latitudinea judecătorului.

Pe de altă parte, instanța de

judecată nu este îndreptățită să reducă onorariul convenit de avocat cu

clientul său, căci, potrivit art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea

și exercitarea profesiei de avocat contractul dintre părțile raportului juridic

de asistență juridică nu poate fi controlat, direct sau indirect, de nici un

organ al statului, iar potrivit art. 94 alin. (2) și (3) din aceeași lege,

onorariul se stabilește prin negociere între avocat și client.

Faptul că revizuientul are o stare

materială precară, în raport de considerentele arătate, nu îndreptățea instanța

să reducă onorariul plătit de intimată avocatului său, care s-a prezentat la

proces și a pus concluzii, îndeplinindu-și astfel activitatea pentru care a

fost retribuit de clientul său.

Ca atare, în raport de

considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește a fi nefondat și

va fi respins în consecință.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul

declarat de recurentul-revizuient Ș.N. împotriva încheierii pronunțată la data

de 20 august 2004 în dosarul nr. 1429/2004 de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Obligă pe recurent la 10 milioane

lei cheltuieli de judecată către pârâta-intimată SC D. Co SRL Galați,

reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 8 iulie 2005.