ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6142/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 84/R din 6 aprilie 2004, Curtea de Apel Galați (dosar nr. 534/C/2004, a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul Ș.N. în contradictoriu cu intimata SC D. SRL Galați împotriva deciziei civile nr. 1377 din 11 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 1266/2003 și l-a obligat pe contestator la 10 milioane lei cheltuieli de judecată către intimată. Împotriva acestei decizii, la data de 14 iunie 2004, Ș.N. a formulat cerere de revizuire (dosar nr. 1429/2004) la judecata căreia a renunțat în ședința publică de la 20 august 2004. Învestită cu soluționarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin încheierea din 20 august 2004, cu opinie majoritară, a luat act de renunțarea de către revizuient la cererea de revizuire conform art. 246 alin. (3) C. proc.

civ. și l-a obligat pe acesta la 10 milioane lei cheltuieli de judecată, către intimată. Împotriva menționatei încheieri a declarat recurs revizuientul Ș.N. susținând că suma de 10 milioane lei la care a fost obligat către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat este mult prea mare, solicitând reducerea acesteia întrucât nu are posibilități materiale, fiind pensionar. Recursul este nefondat. Principiul general al acordării cheltuielilor de judecată este înscris în art. 274 C. proc. civ.: „partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. Prin urmare, la baza acordării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Același principiu este înscris și în art. 246 alin. (3) C. proc. civ.: „dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli”. În speță, revizuientul a renunțat la judecată după ce cererea sa de revizuire a fost comunicată intimatei, astfel încât, la cererea acesteia, în mod legal, instanța l-a obligat pe revizuient la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat. Chiar dacă potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile de avocat, ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, totuși aceste dispoziții nu sunt imperative, fiind lăsate la latitudinea judecătorului.

Pe de altă parte, instanța de judecată nu este îndreptățită să reducă onorariul convenit de avocat cu clientul său, căci, potrivit art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat contractul dintre părțile raportului juridic de asistență juridică nu poate fi controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar potrivit art. 94 alin. (2) și (3) din aceeași lege, onorariul se stabilește prin negociere între avocat și client. Faptul că revizuientul are o stare materială precară, în raport de considerentele arătate, nu îndreptățea instanța să reducă onorariul plătit de intimată avocatului său, care s-a prezentat la proces și a pus concluzii, îndeplinindu-și astfel activitatea pentru care a fost retribuit de clientul său.

Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește a fi nefondat și va fi respins în consecință. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuient Ș.N. împotriva încheierii pronunțată la data de 20 august 2004 în dosarul nr. 1429/2004 de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Obligă pe recurent la 10 milioane lei cheltuieli de judecată către pârâta-intimată SC D. Co SRL Galați, reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 iulie 2005.