ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față constată că:

Prin Sentința penală nr. 71/P din 27.05.2019 a Tribunalului Neamț, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen., pedeapsă care se va executa doar în situația în care se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Neamț sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Piatra-Neamț sau a D.G.A.S.P.C. Neamț.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

A fost condamnată inculpata C., la pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen.

- câte 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la dare de mită prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 38 C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs și, în temeiul art. 39 C. pen. și art. 45 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) și g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen., pedeapsă care se va executa doar în situația în care se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 92 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatei și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpata a fost obligată să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Neamț sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Piatra-Neamț sau a D.G.A.S.P.C. Neamț.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii de la data de 11 martie 2015 la data de 12 martie 2015, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 18 martie 2015 la data 15 iulie 2015.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen., pedeapsă care se va executa doar în situația în care se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Neamț sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Piatra-Neamț sau a D.G.A.S.P.C. Neamț.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de la data de 11 martie 2015 la data de 12 martie 2015, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 18 martie 2015 la data 15 iulie 2015.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, C., D., A. și partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Prin Decizia penală nr. 697 din data de 30 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și de către inculpata C. împotriva Sentinței penale nr. 71/P din 27.05.2019 a Tribunalului Neamț.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată, și, în rejudecare:

A fost condamnat inculpatul A., la pedepsele de:

- 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen.

- 2 (doi) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 38 C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs și în temeiul art. 39 C. pen. și art. 45 alin. (1) și (3) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) și g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au aplicat inculpatului două pedepse accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. (pentru cele două infracțiuni) și în temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului o singură pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen.

S-au menținut dispozițiile privind art. 91 alin. (1) și următoarele C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului de 3 (trei) ani închisoare și termenul de supraveghere de 4 ani.

A fost condamnat inculpatul B., la pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen.

- 2 (doi) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 38 C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs și, în temeiul art. 39 C. pen. și art. 45 alin. (1) și (3) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) și g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au aplicat inculpatului două pedepse accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. (pentru cele două infracțiuni) și, în temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului o singură pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a deciziei.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Neamț sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Piatra-Neamț sau a D.G.A.S.P.C. Neamț.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A fost condamnată inculpata C., la pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (20 de acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen.

- 2 (doi) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen.

- câte 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la dare de mită prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 38 C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs și, în temeiul art. 39 C. pen. și art. 45 alin. (1) și (3) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani 6 (șase) luni și 20 de zile închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) și g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au aplicat inculpatei două pedepse accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. (pentru cele două infracțiuni) și în temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatei o singură pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile privind art. 91 alin. (1) și următoarele C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei și s-a dispus executarea efectivă a pedepsei rezultante de 3 (trei) ani 6 (șase) luni și 20 de zile închisoare.

A fost condamnat inculpatul D., la pedepsele de:

- 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (20 de acte materiale) și art. 5 C. pen.

- 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 38 C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs și, în temeiul art. 39 C. pen. și art. 45 alin. (1) și (3) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) și g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. (pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen.) și, în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului o singură pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile art. 91 alin. (1) și următoarele C. pen., privind suspendarea sub supraveghere și s-a dispus executarea efectivă a pedepsei de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții inculpați D., A. și de partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței penale nr. 71/P din 27.05.2019 a Tribunalului Neamț.

Împotriva Deciziei penale nr. 697 din data de 30 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, au declarat recurs în casație inculpații D., A., B., la data de 06.10.2020 și inculpata C., la data de 07.10.2020, invocând incidența cazului de casare prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

I. Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpații B. și A. au arătat că prezenta cale de atac are în vedere următoarele aspecte: reținerea creării de condiții artificiale ca element material și modalitate de săvârșire a infracțiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000; soluția de condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., în contextul în care fapta reținută în sarcina recurenților nu întrunește tipicitatea obiectivă și subiectivă prevăzută de norma de incriminare; soluția de condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu privire la modalitățile de săvârșire a acesteia sub forma folosirii de înscrisuri false și inexacte raportat la tipologia actelor materiale imputate (memoriile justificative și cererile de finanțare, ofertele depuse și decontările pe consultanță) în contextul în care acestea nu întrunesc tipicitatea subiectivă cerută de norma de incriminare.

Referitor la reținerea creării de condiții artificiale ca element material și modalitate de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, s-a susținut că, deși chiar acuzarea a explicat, în considerentele propriei sale căi de atac, că această creare a condițiilor artificiale invocate nu reprezintă o modalitate de săvârșire a faptei prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, ci doar un argument în susținerea caracterului inexact al memoriilor justificative și a cererilor de finanțare, instanța de apel a reținut că acestea reprezintă acte materiale ce intră în tipicitatea obiectivă a infracțiunii sub forma prezentării de înscrisuri inexacte și a dispus condamnarea tuturor inculpaților.

În opinia recurenților inculpați B. și A., decizia, vădit nelegală, a instanței de apel derivă dintr-o confuzie a unor noțiuni ca neregulă/fraudă a sancțiunilor de drept incidente în cazul constatării lor, dar și cu privire la înscrisurile care materializează faptic condițiile artificiale invocate de acuzare (care sunt cu totul altele decât memoriile justificative și cererile de finanțare).

Recurenții inculpați B. și A., prin apărător, făcând referire la art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 (în vigoare la momentul consumării faptei), au susținut că doar frauda este sancționată penal, fiind suprapusă de legea extrapenală peste însăși noțiunea de infracțiune. Or, elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 se limitează doar la cele două modalități de săvârșire, folosirea și, respectiv, prezentarea de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, nefiind prevăzută ca și modalitate de săvârșire alternativă existența sau crearea unor condiții artificiale.

Astfel, acestea din urmă, în mod evident, nu pot reprezenta decât o neregulă sancționabilă exclusiv pe tărâmul unei răspunderi contractuale, nu și penal. Această interpretare se desprinde și din faptul că AFIR a emis, în cazul tuturor celor 20 de societăți comerciale, acte administrative de constatare nereguli, având ca fundament tocmai existența condițiilor artificiale (care se regăsesc descrise în conținutul acestor titluri executorii, exact în forma enunțată în rechizitoriu, preluată ad literam de instanța de apel).

Faptul că firmele au fost înființate într-un interval restrâns de timp, că o parte dintre ele au avut sediul în aceeași localitate, în locații închiriate de la SC E. SRL și SC F. SRL, că au avut administratori comuni și asociați angajați ai fostei SC E. SRL, că și-au deschis puncte de lucru în Insula Mare a Brăilei etc., sunt aspecte ce s-au concretizat în înscrisuri/declarații (actele constitutive, decizii de înființare sediu, schimbare administratori, antecontracte prestări servicii etc.) care au atestat în mod transparent și real această situație. În acest context, este vădit nelegală decizia instanței de apel de a reține că documentele care au fost depuse la OJFIR și care făceau dovada sediilor, a înființării punctelor de lucru, a administratorilor etc. au fost documente și/sau declarații inexacte.

Sub aspectul tipicității subiective, în contextul în care în perioada 2010 - 2012, noțiunea de condiții artificiale era prevăzută doar în normele europene, nefiind însă definită nici în dreptul european nici în cel național, recurenții inculpați B. și A. au apreciat că norma de drept extrapenală pretins a fi încălcată (Regulamentul CE 1975/2006 și 65/2011) nu satisface principiul legalității incriminării și cerințele de claritate și previzibilitate.

În contextul celor mai sus prezentate, au opinat că, în mod nelegal, instanța a reținut săvârșirea faptei prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 sub forma creării de condiții artificiale, ca expresie a modalității de săvârșire a faptei sub forma folosirii sau prezentării de înscrisuri inexacte.

Cu privire la fapta prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., recurenții inculpați B. și A. au arătat că, în mod nelegal, instanța de apel a pronunțat o soluție de condamnare, în contextul în care aceasta nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale normei de incriminare.

În acest sens, au arătat că este fundamental greșit din punct de vedere juridic a conchide că existența infracțiunii scop atrage de plano și existența infracțiunii de constituire a unui grup organizat, în contextul în care cele două fapte presupun elemente de tipicitate atât obiectivă cât și subiectivă distincte. De asemenea, în contextul în care actele materiale imputate sub forma creării de condiții artificiale nu pot reprezenta un element al tipicității obiective a infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (nefiind prevăzute de lege ca infracțiune), atunci fapta prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. nu satisface, la rândul său, pe acest palier, tipicitatea obiectivă care se desprinde din alin. (5) al textului de lege reținut (în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni), deoarece infracțiunea de grup nu poate subzista fără infracțiunea scop.

S-a apreciat că hotărârea instanței de apel nu cuprinde o analiză a tipicității obiective și subiective a faptei prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. prin raportare și la celelalte modalități de săvârșire a infracțiunii scop imputate prin rechizitoriu, context în care recurenții inculpați B. și A. au concluzionat că soluția de condamnare a avut în vedere doar modalitatea de săvârșire a faptei prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, și doar prin prisma creării de condiții artificiale, or este evidentă nelegalitatea soluției de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., în contextul în care crearea de condiții artificiale nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Suplimentar celor de mai sus, recurenții inculpați B. și A. au apreciat că, pentru a fi complinită tipicitatea obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 367 C. pen. sub forma elementului material exteriorizat în modalitatea aderării, trebuie să preexiste o grupare de cel puțin trei persoane, constituită în scopul comiterii unei infracțiuni. Or, activitatea descrisă a fi desfășurată de G. și de D. îmbracă forma de sprijin, nesituându-se pe palierul principal al luării deciziei de constituire.

În opinia recurenților inculpați B. și A., situația de fapt reținută nu confirmă existența unui consens al celor trei de a se asocia în vederea săvârșirii faptei prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, pluralitate constituită care trebuie să existe chiar în momentul "înființării" grupului, motiv pentru care au considerat că nu se poate reține existența unui grup infracțional organizat. În acest context, aderarea, care este o modalitate a elementului material al laturii obiective ulterioară constituirii/existenței grupului nu putea fi realizată.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, sub formele elementelor materiale ale inițierii și constituirii, se caracterizează prin intenție directă calificată prin scop, scopul (comiterea uneia sau mai multor infracțiuni) trebuind să fie cunoscut și urmărit de cei care inițiază sau constituie grupul. Cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat - sub forma elementelor materiale ale aderării și sprijinirii - s-a susținut, fie că aceasta poate fi săvârșită numai cu intenție directă (scopul trebuind să fie cunoscut și urmărit de cei care aderă sau sprijină grupul infracțional organizat), fie că poate fi comisă atât cu intenție directă, cât și indirectă (care presupune conștientizarea existenței grupului, a scopului constituirii acestuia, a infracțiunilor pentru comiterea cărora acesta a fost organizat și a beneficiilor financiare sau de altă natură ce urmau a fi obținute).

În acest context, recurenții inculpați B. și A. au considerat că infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, indiferent de elementul material incident, poate fi săvârșită numai cu intenție directă calificată prin scop, ceea ce presupune ca autorii să prevadă scopul și să-l urmărească prin inițierea, constituirea, sprijinirea ori aderarea la grupul infracțional organizat.

În contextul în care inculpații A. și B. nu au avut reprezentarea că, prin implicarea lor concretă, aderă la un grup constituit cu scopul de a obține, pe nedrept, fonduri europene, iar faptele astfel cum au fost reținute nu se suprapun tipicității obiective impuse de textul incriminator, neexistând o concordanță deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, aceștia au apreciat că se impune admiterea recursului în casație și achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 C. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) coroborat cu art. 16 lit. b) C. proc. pen., fapta neîntrunind tipicitatea obiectivă și subiectivă cerută de lege.

În legătură cu tipicitatea subiectivă reținută în cazul infracțiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu privire la modalitățile de săvârșire a acesteia sub forma folosirii de înscrisuri false și inexacte raportat la tipologia actelor materiale imputate, recurenții inculpați B. și A. au apreciat că situația de fapt reținută de instanța de apel nu realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipicității subiective care trebuia vizualizată din perspectiva condițiilor impuse de legiuitor pentru existența intenției directe.

Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului în casație și, în cazul inculpatului A., în principal, casarea hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Bacău și achitarea acestuia în temeiul disp. art. 16 lit. b) (ambele teze) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., respectiv, casarea hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Bacău, dar și a sentinței Tribunalului Neamț și achitarea acestuia, în considerarea aceluiași temei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, sub toate modalitățile de săvârșire reținute și pentru toate actele materiale. În subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Bacău și achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 16 lit. b) (ambele teze) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., înlăturarea actelor materiale incluse în conținutul infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, achitarea pentru acestea și menținerea Sentinței penale nr. 71/P din 27.05.2019 a Tribunalului Neamț sau înlăturarea actelor materiale imputate doar sub forma condițiilor artificiale/achitarea pentru acestea și reindividualizarea pedepsei.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B., s-a solicitat, în principal, casarea hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Bacău și achitarea acestuia, în temeiul disp. art. 16 lit. b) (ambele teze) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., dar și achitarea acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sub toate modalitățile de săvârșire reținute și pentru toate actele materiale. În subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Bacău și achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 16b (ambele teze) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., înlăturarea actelor materiale imputate sub forma condițiilor artificiale/achitarea pentru acestea și reindividualizarea pedepsei în cazul infracțiunii prev. de art. 181 alin. (din Legea nr. 78/2000.

II. Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul D. a arătat, în esență, că elementul de nelegalitate al hotărârii recurate îl reprezintă hibridizarea, forțarea încadrării sintagmei de condiție artificială în tipicitatea obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Astfel s-a susținut că, în accepțiunea instanței de apel, preluată în integralitate din susținerile Ministerului Public, legislația reținută a fi încălcată de recurentul inculpat D. este art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1.975/2006, ce doar pe parcursul cercetării judecătorești a căpătat modalitate de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 și doar în faza apelului.

Recurentul inculpat D. a arătat faptul că această prevedere legală nu trebuie scoasă din context și nu poate fi interpretată în alt sens, decât în cadrul pentru care a fost edictată de legiuitorul european.

Astfel, art. 5 reglementează principiile generale de control, iar alin. (1) și (2) trebuie evident interpretate ca fiind pași premergători celui de-al treilea alineat.

Dacă sub un prim aspect se arată faptul că trebuie să existe la nivel național un set de indicatori verificabili, iar controalele privind subvențiile agricole se efectuează simultan, în cazul creării în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plăți, nu s-a putut identifica ce se înțelege prin crearea de condiții artificiale.

Această situație a fost indicată și precizată instanței de apel, arătând cu claritate că temeiul juridic pe care se susține acuzarea, în privința infracțiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 nu era aplicabil la momentul depunerii dosarelor de către beneficiari, toată procedura parcursă de aceștia pentru obținerea de fonduri europene derulându-se sub egida și prevederile PNDR 2007 - 2013, iar în cuprinsul acestui program, sau în orice alt act normativ incident pentru acea perioadă, nu s-a regăsit niciodată o definiție clară, precisă și predictibilă din care angajații Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, beneficiarii sau consultanții să poată să ia act de atare interdicții.

Mai mult, s-a apreciat că la nivelul întregii Agenții, respectiv la nivel național, nu au existat nici măcar discuții și/sau recomandări ale conducerii pentru a canaliza personalul angajat spre depistarea unor eventuale condiții artificiale.

Lipsa unor prevederi interne privitoare la condițiile artificiale a fost și este evidentă, iar lipsa unor prevederi explicite cu referire strictă la art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006 nu poate fi asimilată cu încălcarea dispozițiilor legale, proiectând acest vid legislativ în infracțiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Recurentul inculpat D. a susținut că nu a existat, la momentul anului 2010, o reglementare, în concret, privind regimul condițiilor artificiale, legislația internă nu explica definiția sau măcar coordonatele sintagmei de condiții artificiale, însă, este învinuit de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Astfel, a apreciat că reținerea existenței tipicității infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, prin modalitatea subsumată de instanță folosirii de înscrisuri inexacte, este nelegală, instanța de apel încadrând sintagma de condiții artificiale în modalitatea de depunere de documente inexacte din conținutul infracțiunii prevăzute de art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a mai susținut că, deși a existat o argumentație amplă cu privire la condițiile artificiale, cu trimiteri la normele europene încălcate de către cei acuzați, atât în actele premergătoare actului de sesizare a instanței, cât mai ales în rechizitoriu, în apelul declarat, DNA - ST Bacău și-a schimbat total opinia și a susținut în mod cu totul subiectiv că, de fapt, folosirea sintagmei condiții artificiale a fost inserată nu ca să se facă trimitere la o normă incriminatoare, ci pentru a explica modalitatea de săvârșire a infracțiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, opinie la care a achiesat și instanța de apel.

O altă critică invocată de către recurentul inculpat D. a fost încălcarea de către Curtea de Apel Bacău a dispozițiilor legale privind judecata în apel, respectiv art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., în sensul că, "Instanța de apel readministrează declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare, dispozițiile art. 374 alin. (7) - (10) și ale art. 383 alin. (3) și (4) aplicându-se în mod corespunzător."

În acest sens, s-a susținut că această obligație a instanței de apel privește doar situația în care prima instanță a dispus o soluție de achitare, fiind nevoie să fie readministrate din nou declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare, deoarece este posibil ca sentința de achitare să fie greșită.

În atare condiții, s-a dispus schimbarea soluției de achitare, rejudecarea cauzei fără nicio probă administrată în acord cu deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului și, în final, condamnarea recurentului inculpat D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., respectiv constituirea unui grup infracțional organizat.

În concluzie, recurentul inculpat D. a solicitat ca, în temeiul art. 436 alin. (1) lit. b), art. 435 raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., să se dispună achitarea sa pe considerentul aplicării greșite a legii în ceea ce privește art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

III. Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpata C. a arătat, în esență, că situația de fapt așa cum a fost reținută de instanța de apel, nu se suprapune pe tipicitatea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 367 C. pen., devenind astfel incidente dispozițiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

Recurenta inculpată C. a apreciat că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, reținând condițiile artificiale drept una din modalitățile de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, și, implicit, premisă a săvârșirii infracțiunii de constituire de grup infracțional întrucât: în rechizitoriu nu a existat o astfel de învestire a instanței; în apel, parchetul a precizat expres că nu a sesizat instanța cu un astfel de element material al infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000; legislația în vigoare nu prevedea la momentul săvârșirii faptei ca și cauză de neeligibilitate crearea de condiții artificiale; legislația europeană nu avea o definiție a acestei noțiuni, iar Ghidul Solicitantului pe măsura 3.2.1 nu conținea nici o referire la noțiunea de "condiții artificiale" singura reglementare referitoare la condițiile artificiale exista doar în Regulamentul Comisiei Europene nr. 1.975 din 2006, fiind însă o normă de drept și nu satisface principiul legalității incriminării și cerințelor de claritate și previzibilitate, așa cum este confirmată de O.U.G. nr. 79/2003 - prin definirea noțiunilor de "neregulă" și "fraudă".

Raportat la aceste norme, recurenta inculpată C. a arătat că răspunderea penală putea fi atrasă doar în cazul existenței unei fraude, și nu a unei nereguli, iar legislația penală - articolul 181 din Legea nr. 78/2000 - nu prevede ca modalitate de săvârșire a infracțiunii crearea de condiții artificiale, fiind doar o cauză de neeligibilitate a proiectului.

Dincolo de aceste argumente ce privesc lipsa situației premisă pentru reținerea infracțiunii de constituire de grup infracțional, s-a arătat că nu pot fi reținute elementele de tipicitate care să fundamenteze o soluție de condamnare pentru inculpata C. pentru aderare.

În primul rând, nu s-a făcut dovada constituirii grupului infracțional, chiar având în vedere situația de fapt reținută de Curtea de Apel, respectiv împrejurarea că inculpații erau fie rude între ei, fie angajați ai aceluiași grup de firme, că pe cel mai înalt palier, cel decizional, s-a luat hotărârea de a accesa nelegal fonduri europene.

Aceste acțiuni ale liderilor grupului de firme nu se suprapun pe modelul definit de lege, în sensul că nu s-a făcut dovada că aceștia au acționat ca o structură organizată, care exista pentru o perioadă determinată, și că activa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni. Nu a existat o anumită ierarhizare a membrilor, o acțiune coordonată, concretă, concertată, etc.

În concret, în ceea ce o privește pe inculpata C., s-a susținut că nu există suprapunere între acțiunile sale și modelul indicat de text referitor la aderarea la grup infracțional (chiar în ipoteza în care s-ar reține constituirea grupului).

În situația de fapt reținută de instanța de apel a existat o singură referire la prezența inculpatei C. în acest grup infracțional: "Tot din dispoziția lui H., transmisă prin G., mai mulți angajați s-au ocupat de deschiderea firmelor și implementarea proiectelor: C., I., J., K.."

Cu această singură referire, instanța de apel a dispus condamnarea inculpatei C. pentru aderare la grup infracțional, fără să descrie o situație de fapt prin care să fie realizat elementul material al acestei infracțiuni și fără o indicare a unui probatoriu care să fundamenteze o astfel de statuare.

Pentru a se putea reține infracțiunea de aderare la grup infracțional este necesar a se dovedi pentru fiecare persoană în parte că a cunoscut și a fost de acord să acționeze în cadrul acelei structuri cu această rezoluție infracțională, să facă parte din structura deja constituită și să acționeze la scopul urmărit de grup.

Împrejurarea că inculpatul G. avea o evidență strictă a tuturor procedurilor de urmat și implicării tuturor persoanelor din subordine nu presupune cu necesitate că și angajata C. a cunoscut complexitatea proiectului și mai ales că a cunoscut dimensiunea ilegală a demersului său sau că s-ar fi constituit un grup infracțional pentru acest scop.

Referitor la crearea condițiilor artificiale, în plus, față de cele deja menționate, s-a arătat că activitatea inculpatei C. nu poate fi suprapusă peste infracțiunea descrisă de text, dat fiind că aceasta nu cunoștea nici amplitudinea proiectului, nici eventuala legislație care ar fi interzis accesarea de fonduri europene în modalitatea respectivă.

S-a mai punctat împrejurarea că inculpata C. nu a luat decizia accesării fondurilor europene în modalitatea respectivă, nici măcar nu a lucrat în prima fază - cea în care au fost înființate cele 20 societăți comerciale - iar activitățile sale, de simplu executant (efectuarea de copii după documente, strângerea semnăturilor de la reprezentanții societăților, înaintarea dosarelor către OLPDRP etc.) nu pot constitui infracțiunea descrisă de textul incriminator referitor.

Referitor la ofertele false, s-a susținut că acțiunile concrete ale inculpatei C. nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la acest segment de acuzare, s-a arătat că instanța de apel nu a reținut o anumită situație de fapt, nu a indicat probatoriul care ar fundamenta o condamnare a inculpatei pe acest aspect (singura referire fiind una circumstanțială - referitoare la faptul că unii ofertanți nu au recunoscut trimiterea ofertelor). Însă, situația de fapt descrisă în rechizitoriu este una complexă, include o multitudine de elemente materiale ce priveau mai multe societăți, mai multe utilaje, etc., față de care s-au făcut apărări detaliate, diferite, pe mai multe ipoteze, ce nu au fost cercetate devolutiv de instanța de apel.

În aceste condiții, s-a apreciat că nu poate fi reținută o implicare infracțională a acesteia, iar cu privire la ofertele SC L., probatoriul administrat arată că inculpata nu a lucrat la aceste dosare, iar referitor la celelalte oferte, nicio probă nu dovedește că inculpata ar fi cunoscut că a primit oferte false.

Referitor la reținerea complicității inculpatei la fapta prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, pe segmentul că aceasta ar fi cunoscut că reprezentanții O.J.R.P.R.P. ar fi consemnat în fals în documentele oficiale mențiuni despre locul de implementare, s-a arătat că acțiunile inculpatei (prezența acesteia la Brăila, relaționările cu funcționarii) nu se suprapun peste modelul abstract incriminat de lege. Din declarațiile acestora (în condițiile în care au recunoscut faptele) rezultă că nu au făcut confidențe angajatei C. despre felul în care își îndeplineau obligațiile de serviciu, iar primirea banilor privea ajutorul acordat în calitate de consilier pentru dosarele de achiziții și de plată.

Și cu privire la decontările fictive, s-a apreciat că inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu e prevăzută de legea penală, întrucât, deși facturile au fost întocmite de aceasta din dispoziția inculpatului G., ea nu avea cunoștință de conținutul celor trei contracte de consultanță fictive, cu atât mai mult cu cât în calculatoarele ridicate de la SC E. SRL au fost găsite contracte având alt obiect al consultanței.

Referitor la infracțiunea de complicitate la dare de mită, s-a susținut că acțiunea inculpatei de a remite suma de bani către funcționare nu reprezintă complicitate la dare de mită. Aceasta nu a cunoscut că sumele ar reprezenta mită, ci plata pentru serviciile private ce au fost prestate de cele două funcționare, împrejurare recunoscută de funcționare.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea inculpatei, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., pentru toate infracțiunile.

În final, recurenta inculpată a solicitat suspendarea executării pedepsei, motivat de starea de sănătate, dovedite cu înscrisurile medicale existente la dosar, afecțiunile sale fiind greu de tratat în sistemul penitenciar.

Prin încheierea din data de 11 decembrie 2020, s-au admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații C., D., A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 697/2020 din data de 30 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și s-a trimis cauza completului nr. 10, în compunere de 3 judecători.

De asemenea, a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei atacate, formulată de recurenta inculpată C.

În motivarea încheierii mai sus menționate s-a arătat că, formal, motivele invocate de recurenții inculpați C., D., A. și B., prin cererile de recurs în casație, se circumscriu în conținut, doar în parte, dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Astfel, din modul în care recurenții inculpați C., D., A. și B. au formulat criticile împotriva deciziei penale recurate s-a constatat că pot fi subsumate cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care aceștia au fost condamnați din perspectiva realizării unei corespondențe depline între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurenților inculpați nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, recursurile în casație fiind admisibile în principiu numai sub acest aspect.

De asemenea, s-a reținut că analiza conținutului mijloacelor de probă administrate în cauză pe care instanțele inferioare și-au fundamentat soluția, a fiabilității acestora ori a eventualelor contradicții între ceea ce rezultă din probe, pe de o parte, și starea de fapt reținută de instanță, pe de altă parte, ori modul de administrare a probatoriului excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. Acest din urmă temei legal permite verificarea hotărârii exclusiv în drept, din perspectiva concordanței între starea de fapt reținută de instanțe și conținutul normei de incriminare valorificate la încadrarea juridică, nicidecum reaprecierea elementelor de fapt reținute, cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârea penală defi