ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor în casație de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 109 din 14.12.2018 a Tribunalului Militar București, în Dosarul nr. x/2016, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaților din prezenta cauză este C. pen. din 1969 și, în consecință, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a stării de fapt, din infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., în infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 din C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen. În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc.

pen. au fost achitați inculpații A. și B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 din C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prima instanță a fost sesizată la 01.03.2016 cu rechizitoriul nr. x/2014 din 24.02.2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, prin care au fost trimiși în judecată în stare de libertate, inculpații A. și B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., dosar care a fost înregistrat pe rolul instanței, sub nr. x/2016.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, de 01.02.2013, inculpații col. A. și col. (rez.) B. în calitate de reprezentanți ai statului în Adunarea Generală a Acționarilor a SC C. SA, la solicitarea directorului general al societății D., au semnat înscrisul denumit "Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor AGO 12 din 01.02.2013", conform căruia, la data menționată pe înscris, reprezentanții statului în AGA, respectiv col. E., col. (rez.) B. și col. A. din cadrul Ministerului Apărării Naționale, fiind toți prezenți, ar fi aprobat cu unanimitate de voturi achiziționarea unui număr de 7 autovehicule necesare derulării activității societății, deși în realitate la data menționată nu a avut loc vreo adunare generală a acționarilor.

Situația de fapt reținută a rezultat din următoarele mijloace de probă: - declarațiile inculpaților col. A. și col. (rez.) B.; - declarațiile suspectului D.; - declarațiile martorilor gen. bg. E., F., comandor dr. ing. G., col. H., I., J., K.; - procesul-verbal încheiat la data de 19.02.2014 de Direcția de prevenire și investigare a corupției și fraudelor din cadrul Ministerului Apărării Naționale; - "Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor AGO 12 din 01.02.2013" (trei exemplare - în copie); - Notă explicativă col. B.; - Notă explicativă col. A.; - Notă explicativă gen. bg.

E.; - Memorandumul înregistrat sub nr. x din 21.05.2014, cu tema "Aprobarea creșterii cheltuielilor cu salariile, achiziționarea unui număr de 7 autovehicule (transport marfă/personal) în vederea desfășurării obiectului de activitate al SC C. SA în anul 2014, precum și a utilajelor echipamentelor și mobilierului necesar dotării minime a blocurilor alimentare din cadrul unităților militare" - Informarea privind situația contractelor de orice natură încheiate în anul 2012 și a celor încheiate în 2013, atât cu unitățile militare cât și cu alte tipuri de contracte; -; - procesul-verbal al Hotărârii AGO 20 din 20.03.2013; - Minuta încheiată la data de 19.04.2013, cu ocazia ședinței AGA; - facturi proforma privind cele 7 autovehicule achiziționate; - documentația de finanțare depusă de către SC C. SA la SC L. SRL în baza căreia au fost aprobate și încheiate contractele de leasing sus-menționate - în copie; - "Concepția privind hrănirea efectivelor din Armata României în anul 2013" - raport de expertiză criminalistică întocmit de Institutul Național de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice . În procedura de cameră preliminară, prin încheierea fără număr din data de 27.05.2016, în temeiul art. 345 alin. (2) și (3) din C. proc.

pen., judecătorul de cameră preliminară a admis în parte, cererile și excepțiile formulate prin apărătorii aleși de către inculpații col. A. și col. (rez.) B., a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. x din data de 24.02.2016, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, și a dispus remedierea neregularității actului de sesizare în sensul: refacerii rechizitoriului și aducerii acestuia în concordanță a structurii formale prev. de art. 328 din C. proc. pen., cu stabilirea obiectului și limitelor judecății, prin realizarea principiului aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, la persoana inculpaților, respectarea drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților prin crearea cadrului procesual corespunzător; respectarea dreptului la un proces echitabil și, corelativ, la apărare, al inculpaților col.

A. și col. (rez.) B., potrivit art. 6 parag. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, art. 92, 94 și 95 din C. proc. pen. înlăturarea probelor administrate care îi privesc pe inculpații col. A. și col. (rez.) B. pentru perioada în care urmărirea penală s-a desfășurat "in rem", respectiv de la momentul constituirii cauzei - 7 aprilie 2014 - și până la momentul comunicării actului de începere a urmăririi penale față de inculpați - 5 mai 2015; clarificarea neconcordanțelor dintre expozitivul și dispozitivul actului de sesizare cu privire la analiza, atât teoretică, dar și practică, "in concreto", a principiului aplicării legii penale mai favorabile. A dispus ca în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii să se procedeze la remedierea neregularității actului de sesizare de către procuror și să se comunice dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

La data de 03.06.2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, a trimis ordonanța nr. x/2014 din 02.06.2016 prin care s-a dispus remedierea neregularității rechizitoriului cu același număr, comunicând că menține dispoziția de trimitere în judecată. Prin încheierea fără număr din data de 29.06.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar București a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2014 din data de 24.02.2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, privind pe inculpații col.

A. și col. (rez.) B., trimiși în judecată, în stare de libertate pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., precum și a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, în sensul celor dispuse prin încheierea de cameră preliminară din data de 27.05.2016 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Militar București; a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații col. A. și col. (rez.) B. Împotriva încheierilor din 27.05.2016 și 29.06.2016, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București a formulat contestație. De asemenea, inculpații colonel (rez.) A. și colonel (rez.) B. au formulat contestație împotriva încheierii din 29.06.2016.

Prin Încheierea nr. 30 din 27.05.2016, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea Militară de Apel București a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București formulat împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Militar București din 27.5.2016 în Dosarul nr. x/2016 privind pe inculpații colonel A. și colonel (rez.) B. și a menținut hotărârea atacată. Prin aceiași încheiere, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea Militară de Apel București a respins, ca nefondate, contestațiile formulate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București și de inculpații colonel A. și colonel (rez.) B., împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Militar București din 29.06.2016 în Dosarul nr. x/2016 și a menținut hotărârea atacată.

Prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, a reținut următoarea situație de fapt: SC C. SA (înființată prin H.G. nr. x/2011) desfășoară activități de hrănire în regim de cantină și restaurant și funcționează în coordonarea Ministerului Apărării Naționale, având ca unic acționar Compania Națională M. SA. Prin actul constitutiv, a fost numită Adunarea Generală a Acționarilor, din care făceau parte trei reprezentanți ai Ministerului Apărării Naționale, respectiv col. E. - șef serviciu în cadrul Direcției Logistice din Statul Major General și inculpații col. (rez.) B. - locțiitor șef direcție la Departamentul pentru armamente la acea dată și respectiv, col.

A. - șef serviciu la Direcția contrainformații și securitate militară, precum și un Consiliu de administrație format din 5 membrii: D., care era și președinte al consiliului, trei persoane din cadrul Ministerului Apărării Naționale și un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice. Activitatea membrilor AGA este reglementată prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M38/2005, modificat și completat prin Ordinul nr. M56/2014 și presupunea susținerea interesului și poziției Ministerului Apărării Naționale în cadrul ședințelor AGA pe baza unui mandat aprobat la nivelul structurii coordonatoare din cadrul ministerului, respectiv de membrii adunării generale a acționarului unic - M. SA.

(conform ultimei modificări). Ședințele AGA se desfășurau pe baza ordinii de zi anunțate prin convocatorul întocmit de către președintele Consiliului de Administrație, respectiv directorul general al societății D. și transmise electronic către reprezentanți. Pe baza convocatorului și a ordinii de zi, reprezentantul M. Ap. N. în AGA cu funcția cea mai mare, întocmea mandatul pentru ședință, care cuprindea poziția Ministerului Apărării Naționale față de problemele de pe ordinea de zi. Ședințele erau conduse în principiu de către președintele consiliului de administrație, iar la ședințe participau și membrii consiliului. Orice problemă care exceda ordinii de zi sau interesului M.Ap. N. era consemnată într-o informare adresată persoanei care a aprobat mandatul.

Discuțiile din cadrul ședinței erau consemnate, în rezumat, în procesul-verbal al ședinței, care este semnat de cei 3 membrii AGA și luat la cunoștință de către președintele Consiliului de Administrație. În cadrul fiecărei ședințe se emitea o hotărâre aprobată conform Legii nr. 31/1990 întocmită în 5 exemplare, din care câte unul pentru fiecare membru AGA, iar 2 pentru societate, în finalul hotărârii menționându-se câte file are și în câte exemplare originale a fost redactată. Toate documentele referitoare la adunare (convocator, proces-verbal de ședință, hotărâre) primeau un număr de înregistrare din registrul de evidență a adunărilor generale, care se păstra la sediul societății.

La începutul anului 2013, conducerea SC C. SA a intenționat achiziționarea în sistem leasing a unui număr de 7 autovehicule pentru deservirea punctelor de hrănire, având în vedere că la acea dată parcul auto cuprindea numai un autoturism marca x (achiziționat la data de 11.07.2012), iar pentru desfășurarea activității societatea prelua autovehicule de la alți operatori economici, pe bază de contract de închiriere/servicii, ceea ce presupunea cheltuieli considerabile cu chiria. Intenția directorului general al societății, suspect D., de a achiziționa un număr de 7 autovehicule, a fost adusă la cunoștința membrilor Consiliului de Administrație, odată cu prezentarea pentru avizare a proiectului bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2013, în care a fost prevăzută și suma necesară achiziției celor 7 autovehicule, în sistem leasing.

Pentru desfășurarea obiectului de activitate al societății comerciale SC C. SA, erau necesare autovehicule care să asigure transportul alimentelor/hranei gata preparate, dar și a personalului în punctele de lucru, deci se impunea achiziționarea, atât a unor autoutilitare, cât și a unor autoturisme. Având în vedere, însă, că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (8) din O.G. nr. 80/2001, exista interdicția pentru societățile cu capital integral sau majoritar de stat de a achiziționa autoturisme (nu și autoutilitare) a căror capacitate cilindrică depășea 1.600 cm3 și al căror preț era mai mare de contravaloarea în RON a sumei de 18.000 euro inclusiv TVA, se impunea inițierea unui memorandum, prin care să se propună aprobarea de către Guvern a achiziției, prin derogare de la dispozițiile legale în materie.

Astfel, în cadrul ședinței din ianuarie 2013, membrii Consiliului de Administrație au avizat proiectul de buget propus de conducerea executivă, sub rezerva aprobării de către Guvern a unui memorandum inițiat de societate, referitor la această achiziție. În proiectul de buget a fost prevăzută suma globală de 152.000 euro, stabilită pe baza valorii medii a unui autovehicul obținută în urma analizei făcute de contabilul șef al societății, J., de la mai multe firme de leasing. Urmare discuțiilor purtate cu membrii Consiliului de Administrație și ai AGA, directorul general al SC C. SA a dispus demararea procedurii de achiziție potrivit normelor interne în domeniu. Totodată, acesta a numit comisia de evaluare a ofertelor de preț, formată din numiții N., șeful biroului financiar, O., economistul în management și P., șeful biroului administrativ.

La data de 04.02.2013, numitul O. a prezentat directorului general al SC C. SA "Evaluarea ofertelor identificate pentru achiziția de autoturisme", în care se menționa faptul că "s-au trimis solicitări de oferte de preț către diferiți distribuitori de autoturisme și s-au purtat negocieri cu operatorii economici distribuitori, stabilindu-se astfel unele discounturi de preț". Concluzia raportului era că "având în vedere nevoile de transport ale SC C. SA, ofertele financiare primite din partea operatorilor economici mai sus menționați și posibilitățile financiare ale societății, comisia de evaluare propunea achiziționarea, prin intermediul societăților de leasing, a autoturismelor din anexa nr. 2 la prezentul raport". În anexa nr. 2 la raport, era propusă achiziționarea următoarelor autovehicule: a) x 1,5 Diesel, 3 buc.

la prețul unitar de 8.870,17 euro, fără TVA; b) x 2,3 Diesel, 1 buc. la prețul unitar de 17.250 euro, fără TVA; c) x 2,0 Diesel, 1 buc. la prețul unitar de 17.408 euro, fără TVA; d) y 2,0 Diesel, 1 buc. la prețul unitar de 25.950 euro, fără TVA; e) x 2,0 Diesel, 1 buc. la prețul unitar de 35.302 euro, fără TVA. Totalul valoric cu TVA al autovehiculelor de mai sus, era, conform aceleiași anexe, de 151.925,43 euro.

La data de 12.02.2013, directorul general al SC C. SA a încheiat în numele societății 7 contractele de leasing financiar cu SC L. SRL, după cum urmează: - contractul nr. x din 12.02.2013 - x (furnizor Q. SRL) valoare contract = 9.964,02 euro (valoare intrare 8.870,00 euro din care 1.330,50 euro avans); - contractul nr. x/12/02.2013 - x (furnizor Q. SRL) valoare contract = 9.964,02 euro (valoare intrare 8.870,00 euro din care 1.330,50 euro avans); - contractul nr. x din 12.02.2013 - x (furnizor Q. R.R.L.) valoare contract = 9.964,02 euro (valoare intrare 8.870,00 euro din care 1.330,50 euro avans); - contractul nr. x din 12.02.2013 - x (furnizor R. SRL) valoare contract = 19.554,91 euro (valoare intrare 17.408,00 euro din care 2.611,20 euro avans); - contractul nr. x din 12.02.2013 - x (furnizor S. SRL) valoare contract = 29.150,95 euro (valoare intrare 25.950,75 euro din care 3.892,61 euro avans); - contractul nr. x din 12.02.2013 - x (furnizor S. SRL) valoare contract = 39,655,19 euro (valoare intrare 35.302,00 euro din care 5.295,30 euro avans); - contractul nr. x din 12.02.2013 - x (furnizor R. SRL) valoare contract = 19.377,18 euro (valoare intrare 17.250,00 euro din care 2.587,50 euro avans).

Despre încheierea contractelor, directorul general al SC C. SA D. nu a informat membrii AGA, inducându-i în eroare cu privire la existența acestora. Astfel, în cadrul ședinței Adunării Generale a Acționarilor din data de 19.03.2013, directorul general a prezentat membrilor AGA, în vederea avizării, odată cu proiectul bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2013 (în care erau prevăzute și sumele necesare achiziționării celor 7 autovehicule) și un proiect de Memorandum adresat Guvernului României, pentru aprobarea achiziției celor 7 autovehicule. Totodată, a prezentat Informarea nr. x din 19.03.2013 întocmită de compartimentul juridic al societății, în care erau menționate toate contractele încheiate până la acea dată, mai puțin contractele de leasing.

Deși, așa cum s-a arătat, directorul general D. încheiase în numele societății încă din data 12.02.2013 cele 7 contracte de leasing financiar cu SC L. SRL, aceste contracte nu au fost incluse în informare. Abia în cursul lunii aprilie 2013, la solicitarea membrilor AGA, directorul general D., i-a informat despre existența contractelor de leasing, însă a continuat să-i inducă în eroare cu privire la tipul și valoarea fiecăruia dintre autovehiculele achiziționate, prezentându-le o situație cu un conținut neconform realității. Astfel, în cadrul ședinței AGA din data de 19.04.2013, a fost întocmită Minuta nr. C 1054 din 19.04.2013, în care au fost prezentate numai 4 din cele 7 contracte încheiate, respectiv pentru 3 autoutilitare și 1 auto transport persoane.

Directorul general D. a susținut în cadrul ședinței că numai acele 4 contracte au fost încheiate până data respectivă. Întrucât în cursul lunii decembrie 2013 existau informații că printre autovehiculele achiziționate se găseau și 3 autoturisme care nu se încadrau în prevederile O.G. nr. 80/2001, la data de 29.01.2014 membrii AGA au hotărât sesizarea Direcției de prevenire și investigare a corupției și fraudelor din cadrul Ministerului Apărării Naționale, în vederea efectuării unei verificări de specialitate (Hotărârea nr. 5 AGE din 29.01.2014). În consecință, începând cu data de 30.01.2014, o echipă a Direcției de prevenire și investigare a corupției și fraudelor a efectuat un control în cadrul societății, ce a avut printre alte obiective și verificarea contractelor de leasing financiar încheiate în anul 2013 cu SC L. SRL.

Cu această ocazie, membrii echipei de control, au identificat la sediul SC C. SA două exemplare ale unui înscris denumit "Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor AGO 12 din 01.02.2013", conform căruia, la data menționată pe înscris, reprezentanții statului în AGA, respectiv col. E. și inculpații col. (rez.) B. și col. A. din cadrul Ministerului Apărării Naționale, fiind toți prezenți, ar fi aprobat cu unanimitate de voturi achiziționarea unui număr de 7 autovehicule necesare derulării activității societății. Din verificările efectuate, a rezultat că înscrisul a fost întocmit în trei exemplare, din care exemplarul numărul 2 a fost depus la societatea de leasing, cu ocazia încheierii contractelor.

În baza acestui înscris, conducerea SC C. SA a achiziționat 7 autovehicule (printre care și cele 3 autoturisme, care nu respectau parametrii stabiliți prin O.G. nr. 80/2001). Organul de control a reținut faptul că achiziția era justificată, însă referitor la autoturismele marca x și y a apreciat că nu se încadrează în prevederile O.G. nr. 80/2001 și nu îndeplinește nici principiul de eficiență economică.

Dacă în ce privește cel de-al treilea autoturism, respectiv autovehiculul x, în materialul de control s-a concluzionat că achiziția acestuia ar putea fi justificată în măsura în care este destinat transportului personalului (având în vedere că a fost pus la dispoziția unui punct de lucru), în cazul autoturismelor marca x și y s-a apreciat că achiziția nu este justificată, întrucât acestea au rămas la sediul societății pentru deplasarea în interesul serviciului a directorului general D., respectiv a personalului din cadrul sediului central și ar intra în categoria "autoturismelor de lux". Pentru a-și diminua răspunderea pentru faptul că au aprobat demararea procedurii de achiziție (prin semnarea înscrisului denumit "Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor AGO 12 din 01.02.2013") înainte ca achiziția să fie discutată și aprobată în cadrul unei adunări generale, inculpații col.

A. și col. (rez.) B. au susținut în fața organului de control că nu își aduc aminte în ce împrejurări au semnat înscrisul, iar despre necesitatea achiziționării de autovehicule ar fi aflat abia în cadrul ședinței AGA din data de 19.03.2013, când au și aprobat leasingul, având mandat în acest sens. Mai mult chiar, col. E. a afirmat că nu ar fi semnat înscrisul, întrucât nu era de acord cu achiziția în sistem leasing (deși în realitate acesta a refuzat, fiind nemulțumit de faptul că directorul general D. l-a abordat pe această temă în timp ce participa la un eveniment organizat cu ocazia sărbătoririi "T."). Or, așa cum s-a arătat, la prima ședință AGA din 2013, care a avut loc în data de 19.03.2013, col.

E. a fost de acord la rândul său cu achiziția, semnând fără obiecțiuni hotărârea prin care a fost aprobată suma necesară leasingului. În ce privește constatarea organului de control în sensul că prin Memorandum s-ar fi aprobat achiziționarea unui număr de 7 autoutilitare (nu și autoturisme), prima instanță a subliniat că trebuie arătat faptul că în cuprinsul Memorandumului s-a folosit în mod eronat termenul de "autoutilitare", în loc de "autovehicule". În expunerea de motive s-a prezentat însă, în mod corect, faptul că achiziția era necesară pentru "transportul alimentelor/hranei gata preparate, precum și a personalului în punctele de lucru ale societății", ceea ce presupunea achiziția și de autoturisme.

De altfel, așa cum s-a arătat, promovarea Memorandumului nici nu ar fi fost necesară în cazul în care ar fi fost achiziționate numai autoutilitare.

Tot în acest sens, prima instanță a reținut că în actul de sesizare a instanței se menționează că în cursul anului următor, respectiv în anul 2014, SC C. SA a achiziționat în sistem leasing alte 7 autovehicule, iar în vederea efectuării achiziției a fost întocmit Memorandumul înregistrat sub nr. M. x din 21.05.2014, cu tema "Aprobarea creșterii cheltuielilor cu salariile, achiziționarea unui număr de 7 autovehicule (transport marfă/personal) în vederea desfășurării obiectului de activitate al SC C. SA în anul 2014, precum și a utilajelor echipamentelor și mobilierului necesar dotării minime a blocurilor alimentare din cadrul unităților militare". Și în acest caz, necesitatea achiziției a fost justificată prin apariția "Concepției privind hrănirea efectivelor din Armata României în anul 2013" prin care a fost îndepărtată prevederea referitoare la obligația autorităților contractante delegate de a asigura suportul logistic necesar pentru prepararea și servirea hranei, precum și de a asigura mijloacele de transport autorizate pentru transportarea hranei preparate în locațiile în care sunt dispuse/detașate efective.

În urma efectuării unei expertize criminalistice grafoscopice, s-a stabilit că semnăturile de la rubricile "Colonel A. șef serviciu/Direcția generală de Informații a Armatei" și "Colonel B. Locțiitor șef direcție management resurse înzestrare/Departamentul pentru Armamente", depuse pe cele trei exemplare ale înscrisului denumit "Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor AGO 12 din 01.02.2013", au fost realizate de inculpații col. A. și col. (rez.) B.. În ce privește semnăturile corespunzătoare rubricii "Colonel E. șef serviciu management resurse materiale/Direcția logistică", s-a concluzionat că acestea nu au fost realizate de col. E. Cu ocazia audierii, inculpații col. A. și col.

(rez.) B. au afirmat că nu își amintesc în ce împrejurări au semnat înscrisul, existând posibilitatea să fi fost induși în eroare cu privire la conținutul acestuia, întrucât documentul în cauză nu era "rezultatul unei ședințe" și "nu întrunea condițiile legale", iar dacă ar fi știut ce reprezintă, nu l-ar fi semnat. Declarațiile inculpaților au fost contrazise de directorul general D., care a susținut, inclusiv cu ocazia confruntării sale cu cei doi inculpați, că în data de 01.02.2013 i-a contactat telefonic pe toți membrii AGA și le-a comunicat faptul că societatea de leasing cu care purta corespondență în vederea achiziționării de autovehicule a solicitat o hotărâre a adunării generale AGA prin care să fie aprobată achiziția.

Astfel, l-a contactat mai întâi pe inc. col. (rez.) B., care la acea dată îndeplinea funcția cea mai mare dintre membrii AGA, iar în această calitate urma să dispună asupra modalității de informare și convocare în ședință a celorlalți doi membrii și să obțină mandatul pentru ședință. În cadrul discuțiilor telefonice purtate însă, niciunul dintre membrii AGA nu i-a solicitat să convoace o adunare generală, ci dimpotrivă, aceștia i-au cerut să procedeze la redactarea hotărârii conform cerințelor societății de leasing, după care să le-o prezinte fiecăruia în parte. În consecință, directorul general D. a dat dispoziție Compartimentului juridic din cadrul societății să redacteze înscrisul conform modelului transmis pe mail de SC L. SRL, iar în cursul aceleiași zile, le-a prezentat inculpaților hotărârea, pe care aceștia ar fi semnat-o fără obiecțiuni.

*** Prima instanță a apreciat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații s-au modificat, astfel încât, aplicarea globală a vechiul cod este mai favorabilă pentru inculpați în ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea fals intelectual (de la 6 luni la 5 ani închisoare - art. 289 din C. pen. 1969 și de la 1 la 5 ani în Noul C. pen.). În aceste condiții, prima instanță a constatat că aplicarea legii vechi este mai favorabilă.

Judecătorul fondului a apreciat că întreg probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată pe fond infirmă acuzațiile aduse de organele de cercetare penală prin actul de sesizare, de altfel, cenzurat de către instanță care, așa cum s-a dispus prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 02.05.2016, a dispus excluderea probelor administrate nelegal pe perioada în care urmărirea penală s-a desfășurat "in rem", respectiv, de la momentul constituirii cauzei - 07.04.2014 - și până la momentul comunicării actului de începere a urmăririi penale față de inculpat - 05.05.2015; la data de 29.06.2016 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului, dispunând începerea judecății (soluție care a rămas definitivă prin încheierea nr. 30 din 16.12.

2016, pronunțată de Curtea Militară de Apel București). Astfel, din probatoriul administrat în cauză a confirmat conduita corectă adoptată de către inculpați în desfășurarea activității lor de membru în AGA din cadrul societății SC C. SA iar față de analiza probatoriului administrat în faza de urmărire penală și readministrat în faza de cercetare judecătorească, prima instanță nu a putut reține că există probe din coroborarea cărora să rezulte dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora. În acest context, judecătorul fondului a reținut că înfăptuirea justiției penale cere ca acuzațiile aduse unei persoane să se bazeze pe certitudinea dovedită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Prin urmare, prima instanță a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (1) și (5) sin C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. și i-a achitat pe inculpații col. (rez.) A. și col. (rez.) B. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 din C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen. Împotriva acestei hotărâri au formulat apeluri Parchetul Militar de pe lângă Tribunalului Militar București și inculpatul col.(rez.) A. Prin Decizia nr. 56 din ședința publică de la data de 25 septembrie 2020 a Curții Militare de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 a fost admis apelul formulat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București declarat împotriva Sentinței nr. 109 din 14.12.2018 pronunțată de Tribunalul Militar București, s-a desființat sentința apelată și, în fond, rejudecând: În baza art. 289 din C. pen.

anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul col. (rez.) A. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) - (64) alin. (1) lit. a) teza finală și b) din C. pen. anterior. S-a făcut aplicarea art. 81 - 82 din C. pen. anterior, pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni. În baza art. 289 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul col. (rez.) B. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) - (64) alin. (1) lit. a) teza finală și b) din C. pen. anterior. S-a făcut aplicarea art. 81 - 82 din C. pen. anterior, pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.

S-a pus în vedere fiecărui inculpat dispozițiile art. 83 din C. pen. anterior. În baza art. 580 din C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor AGO nr. 12 din 1.02.2013. În baza art. 272 din C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat, în fond. S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul col. (rez.) A. A fost obligat inculpatul col. (rez.) A. la plata a 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul col. (rez.) A. și-a retras apelul formulat la data de 22 ianuarie 2020 și a luat act de retragerea apelului formulat de acesta.

Apelul formulat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalului Militar București a fost admis, acesta fiind întemeiat. Prima instanță a făcut o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză și s-a mărginit la a face aprecieri generale asupra principiului in dubio pro reo, fără a face trimitere în concret la vreun mijloc de probă care să-și fundamenteze opinia. Curtea a reținut că Hotărârea AGO nr. 12 din 01.02.2013 a societății SC C. SA a fost plăsmuită prin contrafacerea scrierii, atestându-se fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, așa cum rezultă din declarația martorului gen. bg.

E., care a arătat în mod constant, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, că nu a fost de față la vreo adunare generală ordinară a acționarilor și care să se fi discutat aspectele reținute în Hotărârea AGO nr. 12 din 01.02.2013, falsificată și nici nu a semnat vreo astfel de hotărâre, declarație ce se coroborează cu recunoașterea situației de fapt făcută de inculpatul col. (rez.) A. la termenul de judecată din 09.09.2020, care a arătat expresisi verbis că adunarea AGA nu a existat și niciunul dintre membrii săi nu a avut cunoștință de această hotărâre până în februarie 2014 . Inculpatul recunoaște faptul că a semnat această hotărâre, numai că dintr-o perspectivă subiectivă încearcă să își diminueze responsabilitatea, arătând că i-a fost strecurată printre alte acte, pe care le-a semnat, fără a fi atent la conținut.

Coinculpatul col. (rez.) B. are o poziție procesuală similară, arătând că a semnat înscrisul, fiindu-i încă neclară lacuna juridică a acestuia și apreciindu-l ca fiind doar o procură dată președintelui Consiliului de Administrație în vederea negocierii clauzelor viitoarelor contracte de achiziție. O astfel de apărare nu poate fi primită, având în vedere însuși conținutul Hotărârii AGO nr. 12 din 01.02.2013; în această hotărâre se arată expresisi verbis că reprezentanții statului aprobă cu unanimitate de voturi achiziționarea în sistem leasing, prin intermediul SC L. SA a unui număr de 7 (șapte) autovehicule și abia în urma acestei aprobări era împuternicit directorul general D. să reprezinte societatea pentru semnarea contractului.

Hotărârea AGO nr. 12 din 01.02.2013 falsificată ar fi trebuit însoțită de un mandat emis de Departamentul Armamente, să existe un convocator, dar și un proces-verbal. Semnătura din dreptul d-lui gen. bg. E. este falsă, nefiind executată de acesta, după cum a rezultat din concluziile raportului grafoscopic întocmit în cauză. Deși această hotărâre falsă împuternicea pe martorul D. să achiziționeze un număr de 7 autovehicule destinate derulării activității de hrănire a militarilor, în fapt s-au achiziționat și două mașini de lux, respectiv x și y, ce nu aveau nicio legătură cu activitatea de hrănire a militarilor . Cu toate că, atât martorul gen. bg. E., cât și coinculpatul col. (rez.) A. l-au indicat pe numitul D. drept inițiatorul demersului de semnare a acestui înscris, se observă că acesta are doar calitatea de martor în prezenta cauză.

De altminteri, și procurorul în cuprinsul motivelor de apel a arătat că prin emiterea frauduloasă a Hotărârii AGO nr. 12 din 01.02.2013, s-a permis numitului D. achiziționarea în mod clandestin și fără o analiză prealabilă a acționarilor, a unor autovehicule după bunul plac, curtea de apel s-a mărginit a afirma că judecata se limitează la persoanele care au calitatea de inculpat în cauză, astfel încât nu va face vreo altă analiză a participației acestui martor în activitatea infracțională a inculpaților. Este atributul organelor ierarhic superioare pe linie de parchet sau a Inspecției Judiciare, secția pentru procurori, să facă verificările legale ce se impun cu privire la modalitatea în care a fost stabilit cadrul procesual în cauza de față.

Faptele celor doi inculpați de a falsifica Hotărârea AGO nr. 12 din 01.02.2013, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare a adevărului, semnând o hotărâre ce viza o întrunire a acționarilor, într-o ședință ce nu a existat niciodată și cu un conținut ce nu a reflectat manifestarea de voință a adunării acționarilor, într-o unitate coordonată de Ministerul Apărării Naționale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. Curtea de apel a apreciat că legea mai favorabilă este legea veche, deoarece permite aplicarea cu ocazia individualizării pedepsei, a dispozițiilor mai favorabile reprezentate de art. 81 - 82 din C. pen. anterior . A condamnat în aceste condiții pe fiecare inculpat la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare cu aplic.

art. 81 - 82 din C. pen. anterior . Curtea de apel a apreciat că o pedeapsă care să reflecte cu adevărat periculozitatea făptuitorilor și importanța valorii lezate, ar fi fost de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim de detenție. Curtea de apel a ținut, însă, seama de durata îndelungată a procesului și, ca o compensație acordată inculpaților pentru lentoarea procedurilor judiciare îndreptată împotriva acestora, s-a orientat către minimul special, cu aplicarea art. 81 - 82 din C. pen. anterior. Curtea de apel a dispus anularea înscrisului fals, respectiv a Hotărârii AGO nr. 12 din 01.02.2013.

Nefiind trimisă în judecată vreo persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni de prejudiciu, curtea de apel nu s-a pronunțat cu privire la acordarea vreunei despăgubiri pentru activitatea de achiziționare ilegală a celor 7 (șapte) autovehicule, urmând, eventual, ca după anularea acestei Hotărârii AGO nr. 12 din 01.02.2013, prin prezenta, persoanele fizice sau juridice interesate să facă demersurile necesare în condițiile legii. S-a luat act de retragerea apelului formulat de col. (rez.) A. A fost obligat inculpatul col. (rez.) A. la plata a 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri în casație inculpații A. și B. În dezvoltarea recursului în casație, inculpatul A. prin apărător ales a considerat condamnarea sa ca fiind nelegală pe considerentul neprevederii că fapta este prevăzută de legea penală, solicitând achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza I coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza II-a din C. proc. pen. S-a considerat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a recursului în casației, în raport cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

pen., fiind făcute referiri la literatura de specialitate în sensul că acest caz de casare poate fi invocat numai atunci când partea sau procurorul apreciază că fapta pentru care s-a pronunțat soluția definitivă nu este tipică și anume atunci când fapta concretă reținută prin hotărârea definitivă nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminarea. Astfel, prevederea faptei de legea penală presupune existența unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă sau ordonată, existența unei fapte concrete și tipicitatea (corespondența dintre trăsăturile acesteia, ale faptei concrete și cele ale modelului legal de incriminare). Noțiunea de prevedere a faptei în legea penală cunoaște înțelesul cel mai larg cu putință, respectiv, atât tipicitatea obiectivă, cât și tipicitatea subiectivă.

Recurentul inculpat prin apărător a menționat conținutul constitutiv al infracțiunii de fals privind un înscris oficial, cu referiri la aspecte reținute de către instanța de apel, considerând că atât declarațiile martorilor audiați în fața curții militare de apel, cât și probatoriul deja administrat până la sesizarea acestei instanțe au condus spre constatarea lipsei întrunirii tipicității infracțiunii, instanța de apel menționând în hotărârea atacată că "Hotărârea AGO nr. 12 din 01.02.2013 a societății SC C. SA a fost plăsmuită prin contrafacerea scrierii, atestându-se fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, așa cum a rezultat din declarația martorului gen. bg.

E., care a arătat în mod constant, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, că nu a fost de față la vreo adunare generală ordinară a acționarilor și (sic!) care să se fi discutat aspectele reținute în Hotărârea AGO nr. 12 din 01.02.2013, falsificată și nici nu a semnat vreo astfel de hotărâre, declarație ce se coroborează cu recunoașterea situației de fapt cunoscută de inculpatul col.

(rez.) A. la termenul de judecată din 09.09.2020, care a arătat expressis verbis că adunarea AGA nu a existat și niciunul dintre membrii săi nu a avut cunoștință de această hotărâre până în februarie 2014." În legătură cu acest ultim aspect invocat, a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să observe faptul că întreaga construcție a motivării de condamnare pentru inculpatul condamnat A. este circumscrisă ideii că semnarea actului despre a cărei falsificare este vorba, conduce invariabil, în toate situațiile, la reținerea săvârșirii infracțiunii de fals intelectual. În alte cuvinte, întreaga motivare este expresia următorului silogism: ori de câte ori un act este semnat în alte circumstanțe decât cele prescrise legal, se naște un raport juridic de drept penale și se săvârșește infracțiunea de fals intelectual.

Se mai arată că ceea ce scapă din vedere instanța este tocmai faptul că pentru întregirea conținutului constitutiv al infracțiunii de fals intelectual trebuie să fie analizată, atât forma în care a fost exteriorizată voința de a semna actul (pentru reținerea elementului material), cât și modalitatea în care această acțiune s-a transpus la nivel intelectiv, atât prin prevedere, cât și prin acceptare. De asemenea, se mai precizează că în decizia s-a reținut că "inculpatul recunoaște faptul că a semnat această hotărâre, numai că dintr-o perspectivă subiectivă încearcă să își diminueze responsabilitatea, arătând că i-a fost strecurată printre ale acte, pe care le-a semnat, fără a fi atent la conținut.

(...). O astfel de apărare nu poate fi primită, având în vedere însuși conținutul Hotărârii AGO nr. 12 din 01.02.2013; în această hotărâre se arată expressis verbis că reprezentanții statului aprobă cu unanimitate de voturi achiziționarea în sistem leasing, prin intermediul SC L. SA a unui număr de 7 (șapte) autovehicule și abia în urma acestei aprobări era împuternicit directorul general D. să reprezinte societatea pentru semnarea contractului." Sub aspect subiectiv, pentru existența infracțiunii de fals intelectual se cere ca aceasta să fie săvârșită cu intenție.

Recurentul inculpat A. prin apărător consideră că nu a fost probată această legătură subiectivă, teză pe care parchetul o susține: "despre încheierea contractelor suspectul D. (director general) nu a informat membrii AGA, inducându-i în eroare cu privire la existența acestora;" (...) suspectul D. (...) a continuat să îi indică în eroare pe membrii AGA cu privire la tipul și valoarea fiecăruia dintre autovehiculele achiziționate, prezentându-le o situație cu un conținut neconform realității" "organul de control a reținut că achiziția era justificată, însă referitor la autoturismele marca x și y a apreciat că nu se încadrează în prevederile O.G.

nr. 80/2001 și nu îndeplinește nici principiile de eficiență economică" "chiar și după obținerea aprobării, procedura propriu-zisă de achiziție tot nu ar fi putut fi declanșată de către conducerea executivă a societății până nu era aprobat bugetul de venituri și cheltuieli, iar pentru cele trei autovehicule (...) numai după aprobarea de către Guvern a Memorandumului (...); "inculpații însă, nu numai că nu au cunoscut faptul că directorul general demarase procedura de achiziție încă din luna ianuarie 2013, dar nici nu au știut tipul autovehiculelor ce urmau a fi achiziționate, întrucât întreaga procedură revenea în competența directorului general - f. x Rechizitoriu". Din punct de vedere subiectiv, criteriile de evaluare a vinovăției (în determinarea intenției inculpatului de falsificare) decurg din comportamentul persoanei acuzate de natură să clarifice sensul și scopul acțiunilor întreprinse de acesta, iar motivați actului de conduită este reflectată de modul în care persoana a acționat.

În speță însă, inculpatul A. a acționat licit, cu bună credință. În ceea ce-l privește pe inculpatul A. nu rezultă niciun element pe baza căruia să se poată concluziona că a desfășurat cu știință activități potrivnice atribuțiilor de serviciu, iar în acest sens sunt relevante susținerile parchetului din cuprinsul actului de sesizare, dar și declarațiile martorilor audiați în cauză, atât în prima instanță, cât și în apel. Întreg probatoriul administrat a infirmat de o manieră categorică teza acuzării, confirmând conduita corectă adoptată de inculpatul A. în desfășurarea activității sale de membru în AGA din cadrul societății C. SA.

Faptul că persoane din conducerea societății sau terțe persoane au urmărit producerea unui anumit rezultat legat de achiziția efectuată sau au avut anumite interese, reprezintă împrejurări pe care inculpatul nu le cunoștea și nu avea cum, din punct de vedere obiectiv, să le cunoască, chestiune care nu conduce la concluzia că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de fals intelectual.

Așa cum s-a arătat în jurisprudență, "Indiciile nu sunt suficiente pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare, pentru a se stabili vinovăția unei persoane cu privire la care în faza de urmărire penală au existat indicii referitoare la faptul că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, instanța de judecată trebuie să-și întemeieze hotărârea de condamnare pe probe." S-a invocat Decizia penală nr. 3.465 din 27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care, lămurind principiul in dubio pro reo, a reținut că "Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, considerat în art. 3 din C. proc.

pen., se regăsește în materia probațiunii, Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor. Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție" și deci inculpatul trebuie achitat." Curtea Militară de Apel ar fi trebuit să procedeze, astfel cum obligă dispozițiile procesuale penale incidente în materie, la pronunțarea unei condamnări care să fie expresia demonstrării acuzației, doar dacă probele administrate ar fi evidențiat dincolo de orice dubiu că fapta concretă impune condamnarea.

Or, după cum se poate observa, realitatea probatorie pe care o reține Curtea Militară de Apel nu este de natură a conduce și la stabilirea vinovăției inculpatului A. Intenția presupune că rezultatul socialmente periculos, respectiv urmarea imediată a infracțiunii de fals intelectual să fi fost cel puțin acceptat de către inculpatul A. Or, în cauză, dat fiind întregul material probator, există cel mult situația în care făptuitorul să nu fi prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă, realitate care exclude întrunirea tipicității subiective sub forma intenției. În acest sens, s-a arătat că inculpatul condamnat A. nu a avut reprezentarea definitivării unor demersuri juridice, ci a avut reprezentarea inițierii unor demersuri.

Și ca deplină mărturie în acest sens, s-a învederat Înaltei Curți de Casație și Justiție că lipsa de vinovăție sub forma intenției este susținută de conduita inculpatului care a găsit de cuviință să facă demersuri, alături de ceilalți membri AGA, în sensul sesizării organelor de control. Continuând raționamentul deja indus, s-a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să observe că din perspectiva hotărârii semnate, inculpatul A. nu știa și nici nu putea ști care sunt autovehiculele, ce preț au și dacă există toate aprobările necesare pentru achiziție. Cu atât mai puțin nu avea de unde să cunoască că prin fapta sa directorul general ar fi urmărit să își achiziționeze un autoturism de lux, marca x, pe care să îl folosească în interes personal și pe care să își pună și număr de înmatriculare personal.

Întreaga viziune a instanței de apel cu privire la întrunirea tipicității subiective este întemeiată pe optica pe care o are numitul D., care cu prilejul audierii sale din data de 05.08.2020 a arăta în fața Curții Militare de Apel faptul că: "(...) Știu că dl. A. citit (sic!) în totalitate documentul înainte de a-l semna, documentul avea o singură pagină", dar și că "(...) Din câte îmi aduc aminte înregistrarea era făcută de către o persoană din compartimentul juridic.

Pe toată perioada exercitării mandatului de director la C. am fost descărcat de gestiune prin raportul administratorului și cu aprobarea AGA fără a se constata vreo încălcare a dispozițiilor legale." După cum se poate observa din conținutul declarațiilor date în calitate de martor de persoanele audiate în fața Curții Militare de Apel, acestea nu sunt de natură a indica săvârșirea faptei de către inculpatul A. Aspectul despre care fac ele vorbire este acela că a existat un document în privința căruia existau suspiciuni de ilegalitate tocmai pe considerentul necesității existenței unei hotărâri AGA "pe baza căreia să plece bugetul din societate." Pentru a reține o condamnare legală și temeinică în sarcina inculpatului A., ceea ce trebuie demonstrat nu este numai existența unei hotărâri semnate de către acesta și constatarea pe cale științifică că ele este autorul semnăturii.

În cauza de față mai importantă decât existența semnăturii este existența reprezentării că prin semnătură se poate săvârși o infracțiune, lucru care nu este demonstrat. Față de cele arătate, inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, tocmai pe considerentul lipsei tipicității subiective, respectiv intenția și s-a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în baza dispozițiilor deja menționate. În dezvoltarea recursului în casație, inculpatul B., prin apărător ales a solicitat a se constata incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) cu privire la soluția de condamnare menținută în rejudecare de către instanța de apel față de inculpat în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 289 din C. pen.

din 1968, urmând a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație și în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 teza I, admiterea pe fond a recursului în casație, casarea Deciziei penale nr. 56 din 25.09.2020 a Curții Militare de Apel București și achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 din C. pen. din 1968 cu privire