ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 279/2020

Ședința publică din data de 19 mai 2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92/PI din 09.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Limbourg, Olanda la data de 07.04.2020 în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A. - cetățean român , și predarea acesteia către organele judiciare din Olanda.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Olanda și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus arestarea numitului A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09.05.2020 până la data de 07.06.2020 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Olanda.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea formulată de autoritățile judiciare din Olanda, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 09.05.2020 sub număr de dosar x/2020, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Limbourg, Olanda, la data de 07.04.2020, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la data de 4 iulie 2019, pe teritoriul Olandei.

Din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că la data de 4 iulie 2019, în jurul orelor 05:00, rezidenții de la adresa Pepijnstraat 27 Sittard au fost atacați în locuința lor. Trei autori au intrat în locuință și au lovit declarantul B. cu pumnii și o bâtă. Declarantul C. și partenerul/partenera sa, D., persoană cu handicap, au fost mai apoi legați la nivelul mâinilor cu coliere de plastic. Autorii le-au cerut bani. Declarantul B. a fost împins pe scări de către unul dintre autori. Ajuns jos, declarantul B. a avut oportunitatea de a deschide ușa de la intrare și să fugă în exterior.

Poliția era în fața porții, după ce au fost notificată de vecini, însă autorii au părăsit locul faptei fără a lua asupra lor niciun bun. A. a fost identificat ca unul dintre autorii faptei în baza unei expertize ADN asupra probelor prelevate de la locul faptei.

Persoana solicitată a fost identificată și ascultată de către procuror în prezența apărătorului din oficiu, prin videoconferință, aceasta arătând că este de acord să fie predată autorităților judiciare din Olanda, că nu are afaceri judiciare în derulare în România și că nu renunță la beneficiul regulii specialității. Persoanei solicitate A. i s-a înmânat, de către organele de poliție, un exemplar al mandatului european de arestare, emis de către autoritățile judiciare din Olanda, tradus în limba română.

În ședința publică din data de 09.05.2020, persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar din declarația dată în fața instanței, aceasta a revenit asupra declarației date în fața procurorului și a arătat că nu mai dorește să fie predată autorităților judiciare din Olanda și că nu renunță la beneficiul regulii specialității, încheindu-se și un proces-verbal în acest sens.

Analizând sesizarea formulată și actele depuse, judecătorul instanței de fond a constatat că sunt respectate dispozițiile art. 87 din Legea 302/2004, referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare.

Totodată, a constatat că fapta de tâlhărie descrisă în mandatul european de arestare, prevăzută de C. pen. din Olanda, este prevăzută și de legea penală română în dispozițiile art. 233, 234 din C. pen.

Instanța a reținut că persoana solicitată nu a formulat obiecții privind identitatea și nu este incident niciunul din motivele de refuz prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, iar termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit. Deși persoana solicitată a arătat în fața instanței că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Olanda, aceasta nu a invocat un temei de fapt sau de drept care să poată conduce la respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, opoziția persoanei solicitate nefiind argumentată în vreun fel.

Potrivit art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Pentru aceste motive, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale mai sus amintite și că nu este incident în cauză niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a dispus executarea mandatului european de arestare, emis de Tribunalul din Limbourg, Olanda la data de 07.04.2020, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., și predarea acesteia către organele judiciare din Olanda. A constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Olanda și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus arestarea numitului A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 09.05.2020 până la data de 07.06.2020 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Olanda.

Împotriva sentinței penale nr. 92/PI din 09.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2020, a declarat contestație persoana solicitată A., motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a deciziei.

Analizând contestația declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Înalta Curte constată că sentința penală atacată este legală și temeinică, iar Curtea de Apel Timișoara în mod corect a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și, totodată, predarea persoanei solicitate A., autorităților judiciare olandeze.

Astfel, se constată că, în cauză, dispozițiile de predare și arestare a persoanei solicitate s-au întemeiat pe existența unui mandat european de arestare, care, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene (în speță autoritatea judiciară din Olanda) solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru (România) a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. 2 al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Înalta Curte constată că în mod just Curtea de Apel Timișoara a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea sesizării, mandatul european de arestare conținând informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, și că nu există niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 alin. (1) din legea de mai sus, respectiv:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

Se constată, de asemenea, că fapta de tâlhărie descrisă în mandatul european de arestare, prevăzută de C. pen. din Olanda, este prevăzută și de legea penală română la art. 233-234 din C. pen., că persoana solicitată nu a formulat obiecții privind identitatea, iar termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit.

Cu privire la faptul că persoana solicitată a refuzat să fie predată autorităților judiciare olandeze, Înalta Curte constată că lipsa acordului persoanei solicitate cu privire la predarea sa nu are nicio relevanță în prezenta speță, acesta putând constitui un motiv opțional de refuz prevăzut la art. 99 alin. (2) lit. c) Legea nr. 302/2004, republicată, doar atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Totodată, Înalta Curte constată că predarea persoanei solicitate a fost dispusă de către curtea de apel cu respectarea regulii specialității, astfel încât, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, se constată că sentința atacată este legală și temeinică.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 92/PI din 09.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 92/PI din 09.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2020.