ÎCCJ, decizie (scj.ro #171892)

Apel. Desființarea sentinței. Rejudecare

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Apelul

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

apel

-

desființarea sentinței

-

rejudecare

C. proc. pen.,

art. 281 alin. (1) lit. a) - d), art. 421 pct. 2 lit. b)

În cazul în care instanța de apel - constatând existența unui caz de nulitate absolută determinat de încălcarea dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen. - admite apelul, desființează sentința în integralitate și dispune rejudecarea cauzei, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., rejudecarea începe de la faza procesuală imediat următoare finalizării camerei preliminare, întrucât faza procesuală a camerei preliminare se epuizează prin rămânerea definitivă a încheierii judecătorului de cameră preliminară, procedura camerei preliminare nu constituie o etapă a judecății, ci o fază procesuală distinctă, iar rejudecarea privește exclusiv faza procesuală a judecății. Funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată și funcția de judecată, ca funcții judiciare distincte, corespund unor faze procesuale separate, finalizate cu hotărârile subsumate dublului grad de jurisdicție, care intră în puterea lucrului judecat.

I.C.C.J., Completul de 5 judecători, decizia nr. 240 din 21 octombrie 2019

- extras -

[...] Examinând criticile formulate și susținute în apel de apelanții intimați inculpați A. și B., prin apărători aleși, vizând nulitatea absolută a sentinței pronunțată de prima instanță, în baza actelor și lucrărilor dosarului și prin raportare la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în majoritate, le constată întemeiate și, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și B. împotriva sentinței nr. 506 din data de 25 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, va desființa sentința penală apelată și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București. [...]

Astfel, potrivit art. 421 pct. 2

lit. b)

teza a II-a C. proc. pen., instanța, admițând apelul, dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă. Din redactarea normei anterior menționate, precum și din interpretările doctrinare reiese că nulitatea absolută, prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., poate fi invocată ca motiv de apel numai dacă încălcările acestor dispoziții au avut loc în fața instanței de judecată, după ce s-a parcurs procedura camerei preliminare.

Potrivit dispozițiilor art. 424 alin. (4) C. proc. pen., „când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul, în caz contrar toate actele procedurale fiind desființate de drept”; prin urmare, se constată că, în urma desființării hotărârii atacate în integralitatea sa, au fost desființate de drept și toate actele procedurale întocmite, precum și actele și măsurile procesuale pe care acestea le reflectau, inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanței.

În acest context, rejudecarea cauzei va începe de la faza procesuală imediat următoare finalizării camerei preliminare, această din urmă etapă fiind epuizată prin rămânerea definitivă a încheierii penale nr. 281 din 5 aprilie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmare a respingerii ca nefondate a contestațiilor formulate de inculpații A. și B., prin încheierea nr. 121 din 16 iunie 2016. În plus, procedura de cameră preliminară este o fază distinctă a procesului penal și nu o etapă a judecății, astfel că rejudecarea nu va putea avea în vedere decât reluarea acestei din urmă faze procesuale.

Funcțiile judiciare distincte (funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată și funcția de judecată) corespund unor faze procesuale separate, finalizate cu hotărârile subsumate dublului grad de jurisdicție, ce intră în puterea lucrului judecat.

Un alt aspect ce se impune a fi analizat, în contextul pronunțării deciziei de trimitere spre rejudecare la instanța de fond, vizează competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționarea a cauzelor după calitatea persoanei, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 40 C. proc. pen.: „Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile de înaltă trădare, infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.” [...]

Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, absolute sau, după caz, relative. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) și (2) C. proc. pen., necompetența materială sau după calitatea persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit legii atrage sancțiunea nulității absolute, excepția de necompetență putând fi invocată în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive, în timp ce necompetența materială sau după calitatea persoanei a instanței superioare celei competente potrivit legii atrage nulitatea relativă, chestiune ce poate fi invocată/analizată până la începerea cercetării judecătorești.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în majoritate, constată că în prezenta cauză, în urma desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare, este îndeplinită condiția de a nu fi început cercetarea judecătorească și care permite instanței verificarea competenței după calitatea persoanei.

Pe de altă parte, instanța de ultim control judiciar reține că legiuitorul a statuat în conținutul art. 48 C. proc. pen. un caz de prorogare legală a competenței în caz de schimbare a calității inculpatului, astfel: „(1) când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;

b) s-a dat citire actului de sesizare a instanței.”

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, examinând conținutul dispozițiilor art. 40, art. 48 alin. (1) C. proc. pen., în raport cu baza factuală descrisă în actul de sesizare, precum și reținerea în drept a pretinselor fapte săvârșite de inculpați, constată că niciunul dintre cele două cazuri nu este incident în prezenta cauză, astfel încât nu există motive pentru prorogarea competenței după calitatea persoanei în favoarea instanței supreme. [...]

Instanța de control judiciar reține că în urma desființării în integralitate a sentinței penale nr. 506 din data de 25 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, au fost desființate de drept toate actele procedurale întocmite în cauză, precum și actele și măsurile procesuale pe care acestea le reflectau, inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanței și încheierea de ședință în care era consemnată această măsură. Astfel, întrucât se reia judecata cauzei de la momentul imediat următor celui al finalizării procedurii de cameră preliminară, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că pierderea calității de senator a inculpatului A. a intervenit înainte de citirea actului de sesizare a instanței și, având în vedere că nu s-a reînceput cercetarea judecătorească în prezenta cauză, se apreciază că sunt îndeplinite condițiile procesuale pentru luarea în discuție a necompetenței după calitatea persoanei a instanței ierarhic superioare.

Evaluând cauza prin prisma acestor considerații și având în vedere că în materie penală prorogarea de competență poate fi doar legală, instanța apreciază că nu mai există motive în sensul păstrării competenței după calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta revenind Curții de Apel București. [...]

Cu majoritate:

Admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și B. împotriva sentinței nr. 506 din data de 25 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală.

Desființează sentința penală apelată și trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București. [...]