ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1516/2020

HOTĂRÂRE

11.03.2020

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1516/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 27 octombrie 2016, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire depusă la data de 25.05.2016.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 90/CA/2017 - PI din 26 iunie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, a admis acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și a obligat pârâtul la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrată la pârât la data de 25.05.2016.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 90/CA/2017 - PI din 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În esență, recurentul-pârât a susținut că sentința recurată este pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (2), art. 15 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 213/2015, care nu stabilesc în sarcina Fondului de Garantare a Asiguraților un termen de soluționare a cererilor de plată.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 25 octombrie 2017, intimații-reclamanți au invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea pârâtului la soluționarea cererii de plată formulată de reclamanți, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de intimații-reclamanți, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 20004/29.05.2019, prin care a soluționat cererea de plată nr. x/27.05.2016.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond. Decizia emisă de pârât este contestată de reclamanți în dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, însă pentru soluționarea prezentului recurs prezintă relevanță doar faptul emiterii actului administrativ, respectiv îndeplinirea obligației dispusă de prima instanță în sarcina pârâtului.

Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ.

Având în vedere că nu mai este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 90/CA/2017 - PI din 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Dată

Tip

Sursă

21/02/2017

Cerere de chemare în judecată