ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1362/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1362/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 5 martie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Încheierea contestată
Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 15 septembrie 2016, a admis cererea și a încuviințat abținerea doamnei judecător A., în dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în procedura prealabilă, dosar având ca obiect recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinței nr. 202 din 20 octombrie 2016.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul-reclamant B., solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și ținând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din același cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.
Asupra admisibilității recursurilor
Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurentă nu este prevăzută de lege.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Conform art. 129 din Constituția României:
"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".
În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, are caracter definitiv, în raport cu prevederile art. 53 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, "Încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a încuviințat recuzarea, precum și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac".
Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.
Totodată, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:
cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:
a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."
Față de vădita netemeinicie a cererii de recurs, aspect de natură a contura reaua-credință a acestuia în exercitarea dreptului prevăzut de art. 488 și următoarele din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica recurentului-reclamant B., domiciliat în județul Vâlcea, o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil.
Totodată, va aplica prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, formulat de reclamantul B. împotriva încheierii din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibil.
În temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. aplică recurentului amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce privește sancțiunea aplicată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.