ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1552/2019

HOTĂRÂRE

01.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1552/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă la 25 ianuarie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L. și C. a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale și constatarea încălcării dreptului la onoare, demnitate, reputație și viață privată prin formularea unor afirmații denigratoare, defăimătoare, ironice, batjocoritoare și mincinoase.

Totodată, s-a solicitat ca pârâtele să-și ceară scuze public, în cadrul unei conferințe de presă și să publice hotărârea judecătorească în publicația D. și pe paginile de facebook ale publicației amintite, dar și pe pagina personală de facebook a pârâtului C., pe cheltuiala acestora.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâților să publice, pe cheltuiala lor, dispozitivul hotărârii, în primele trei cotidiene regionale în funcție de tiraj, după rămânerea definitivă a hotărârii, timp de o săptămână.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 74, art. 252, art. 253, art. 255, art. 1349, art. 1357, art. 1358, art. 1373, art. 1381, art. 1382, art. 1383 C. civ., art. 30 și art. 31 din Constituția României, art. 10 din C.E.D.O., Codul deontologic al ziaristului, Legea nr. 504/2002, Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Prin sentința civilă nr. 3423/2017 din 16 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 981 din 21 septembrie 2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L. și C..

A fost obligat pârâtul să prezinte în mod public scuze reclamantei pentru articolele și comentariile reclamate în prezenta acțiune, în cadrul unei conferințe de presă și a respins în rest acțiunea față de pârâtul C..

Totodată, s-a respins acțiunea față de pârâta S.C. B. S.R.L.

A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Societatea A. S.R.L.

Prin încheierea din 26 februarie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre competentă soluționare secției a II-a Civile a Curții de Apel Pitești.

În motivarea acestei încheieri, instanța a reținut că raporturile juridice deduse judecății sunt privitoare la profesioniști, în discuție fiind antrenarea răspunderii civile delictuale a profesionistului pentru prejudiciul cauzat în exercitarea sistematică a activității organizate constând în prestarea de servicii, indiferent dacă acestea au sau nu scop lucrativ, calificată de art. 3 alin. (3) din C. civ. drept exploatarea unei întreprinderi.

S-a mai reținut că cererea de chemare în judecată a fost motivată în sensul că articolele defăimătoare au fost editate în publicația "D.", aparținând pârâtei persoană juridică, al cărei director este pârâtul C., iar afirmațiile denigratoare ar fi fost făcute în legătură cu activitatea ce constituie exploatarea unei întreprinderi, desfășurată de reclamantă ce are, la rândul său, calitate de profesionist și care invocă prejudicierea intereselor sale inclusiv din perspectiva scăderii profitului.

Secția I Civilă a Curții de Apel Pitești a mai constatat că prin Hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești s-a stabilit ca începând cu 15 martie 2016 dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie preluate de secția a II-a civilă, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile și, având în vedere că apelul a fost înregistrat la Curtea de Apel Pitești la 4 decembrie 2018, s-a dispus înaintarea acesteia secției a II-a Civile.

Prin încheierea din 19 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de Contencios Admnistrativ și Fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepția de necompetență funcțională și s-a transpus cauza la secția I Civilă a Curții de Apel Pitești.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În considerentele acestei încheieri, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, solicitându-se verificarea îndeplinirii condițiilor acesteia în persoana pârâților, acțiunea fiind suspusă regulilor de drept comun, inclusiv sub aspect procesual.

Raportat la Hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești și interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a constatat că determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști.

Totodată, s-a subliniat că, în ceea ce privește calificarea litigiilor ca fiind cu profesioniști, nu este suficientă numai calitatea părților, ci este necesar ca acțiunea litigioasă să fie legată de activitatea acestora, desfășurată în limitele legii și în vederea realizării obiectului lor de activitate, să rezulte din interacțiunea profesională a acestora, fără a avea un caracter pur civil.

Prin urmare, având în vedere că litigiul are ca obiect săvârșirea de către un profesionist a unui delict civil, instanța a reținut că obiectul dosarului nu are legătură cu specificul activității comerciale desfășurate de acesta în vederea realizării obiectului său de activitate și nu are natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I Civile a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii colegiului de conducere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30 mai 2019, stabilindu-se termen de judecată la 1 octombrie 2019, când instanța supremă a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ., întrucât acesta s-a ivit între două secții ale aceleiași curți de apel, care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 136 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală săvârșită de un profesionist, dar și de un neprofesionist, aflați în situație de coparticipare procesuală pasivă, iar delictul civil imputat celor doi pârâți nu poate fi atașat de ideea exploatării unei întreprinderi, care implică exercitarea sistematică, organizată și repetitivă a activității specifice, în concepția art. 3 alin. (3) C. civ. - care prevede că reprezintă exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ -, ci dimpotrivă, se constituie într-o abatere de la specificul și exigențele acestei activități.

În plus, natura litigiului nu poate fi asociată dispozițiilor art. 226 din Legea nr. 71/2011 nici din perspectiva activității desfășurate de pârâtă și nici din perspectiva consecințelor economice asupra patrimoniului acesteia, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată pârâta a solicitat protecția (inclusiv pecuniară) exclusiv a unor drepturi de natură nepatrimonială, vătămate prin fapta pretins ilicită a celor doi pârâți.

Se constată că, în speță, a fost invocată decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul specializat să soluționeze recursul în interesul legii, însă litigiul pendinte are ca obiect răspunderea civilă delictuală, împrejurare care nu poate fi atașată de niciuna dintre categoriile de litigii enumerate chiar exemplificativ la art. 226 din Legea nr. 71/2011.

În plus, Înalta Curte constată că, din perspectiva competenței materiale procesuale speciale, prezentul litigiu nu implică aspecte care să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești și pentru următoarele argumente:

Plecând de la principiul specializării instanțelor, se constată că hotărârea pronunțată în primă instanță a fost dată de către secția I Civilă a Tribunalului Vâlcea, astfel încât, pentru a fi respectat principiul mai sus enunțat, competentă să soluționeze cererea de apel este instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea apelată, respectiv secția I Civilă a Curții de Apel Pitești.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, pentru a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, litigiul ar fi trebuit să fie judecat în primă instanță de către secția a II-a Civilă a Tribunalul Vâlcea, iar nu de către secția I Civilă a acestei instanțe, astfel cum s-a întâmplat în cauză.

Prin urmare, în raport cu considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.