ÎCCJ, decizie (scj.ro #85529)

Plângere în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Acte ale procurorului care nu pot forma obiectul plângerii Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea contra măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic : Drept procesual penal - plângere în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată - acte ale procurorului care nu pot forma obiectul plângerii C. proc. pen., art. 278 1 Numai rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată pot forma obiectul plângerii adresate instanței de judecată în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. Ca atare, plângerea formulată împotriva adresei prin care procurorul comunică petentului că memoriul formulat de acesta a fost transmis, spre soluționare, parchetului competent, este inadmisibilă. I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 10 din 23 ianuarie 2006 Petenta B.F. a formulat plângere penală împotriva procurorilor I.M. și C.D. din cadrul Serviciului Teritorial Oradea al Parchetului Național Anticorupție, precum și a ofițerilor de poliție S.T., P.L. și I.M. din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Bihor, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii de violare de domiciliu. Petenta a formulat, în temeiul art. 277 C. proc.

pen., o plângere împotriva actelor procurorului, cu referire la actul nr. 161/C/23/2005 din 1 februarie 2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de inspecție, prin care acesteia i se comunica că memoriul său a fost trimis, spre soluționare, Parchetului Național Anticorupție. Împotriva acestei comunicări, petenta a formulat o plângere, la data de 14 februarie 2005, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., adresându-se instanței de judecată, fără a aștepta rezultatul soluționării plângerii formulate împotriva actelor procurorului. Prin sentința nr. 311 din 12 mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta B.F.

Recursul declarat de petentă este nefondat. În cauză, organul de urmărire penală nu a dat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale. Astfel, organul de urmărire penală a fost sesizat printr-o plângere, de către petenta B.F., având ca obiect săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, iar secția de inspecție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu adresa nr. 161/C/23/2005 din 1 februarie 2005, a comunicat petentei că memoriul formulat de către aceasta a fost trimis Parchetului Național Anticorupție, spre competentă soluționare. Împotriva acestei comunicări, petenta a formulat plângere, atât la organul de urmărire penală, cât și la instanță. Ca atare, recursul se constată a fi nefondat, plângerea formulată de petentă privind o adresă, și nu unul dintre actele procesuale prevăzute în art. 278 1 C. proc.

pen. Din economia dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. rezultă că este supusă controlului judecătoresc, în condițiile acestui text, exclusiv dispoziția de neîncepere a urmării penale, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate în temeiul art. 275-278 din același cod. Or, în speță petenta a sesizat secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu plângerea formulată împotriva unui act neprevăzut în art. 278 1 C. proc. pen. Așa fiind, în mod corect instanța sesizată a respins plângerea, ca inadmisibilă și, în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.