ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6035/2019

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 27.10.2016, reclamanții A., B., C., D. Și E., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraților, a solicitat instanței obligarea acestuia la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților în data de 25.05.2016.

Prin sentința nr. 141 din data de 05 aprilie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III -a contencios administrativ și fiscal a admis formulată de reclamanți și a obligat pârâtul să soluționeze cererea de despăgubire formulată de către reclamanți și înregistrată la data de 25.05.2016.

A respins excepția inadmisibilității.

Împotriva sentinței civile nr. 141 din data de 05 aprilie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea excepției inadmisibilității și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

4 Apărările formulate în cauză

Intimații A., B., C., D. și E. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 22 august 2019, recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus note scrise prin care a arătat că a soluționat cererea de despăgubire a intimaților - reclamanți. În acest sens, au atașat Decizia nr. 10002/19.10.2017 și ordinele de plată prin care se atestă plata despăgubirilor reprezentând daune morale și materiale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, a întâmpinării formulate de intimați și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele următoare:

Reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asoguraților la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire.

Prin sentința civilă nr. 141 din 05 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a obligat pârâtul să soluționeze cererea de despăgubire formulată de reclamanți și înregistrată la data de 25.05.2016.

Ulterior, la data de 19.10.2017, Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 10002 prin care a soluționat cererea de despăgubire formulată de reclamanți.

În raport cu cele prezentate, se apreciază că emiterea Deciziei nr. 10002/19.10.2017, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză.

Prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, decizia urmând a fi comunicată părților

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pâratul Fondul de Garantare al Asiguraților împotriva sentinței nr. 141 din data de 5 aprilie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2019.