ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 808/2003

Ședința publică din 18  februarie 2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești împotriva deciziei penale nr.188 din 8 mai 2002 a Curții de Apel

Ploiești, privind pe intimatul inculpat M.A.

S-a

prezentat intimatul inculpat, asistat de avocat C.M., apărător ales.

A

lipsit intimata parte vătămată și intimatele părți civile.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au

fost formulate în scris.

Apărătorul

intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului Parchetului.

Intimatul

inculpat, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.337 din 31 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Prahova a

schimbat încadrarea juridică a faptei, conform art.334 Cod procedură penală,

din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare

corporală prevăzută și pedepsită de art.181 cu aplicarea art.37 lit.b Cod

penal, privind pe partea vătămată N.Ș. și a încetat procesul penal prin

împăcarea părților, conform art.11 pct.2 lit.b combinat cu art.10 lit.h Cod

procedură penală pornit împotriva inculpatului M.A.

Prin

aceeași sentință, în temeiul art.11 pct.2 lit.b combinat cu art.10 lit.h Cod

procedură penală, s-a încetat procesul penal și pentru infracțiunea de lovire

prevăzută  și  pedepsită  de  art.180 alin.2  cu  aplicarea  art.73 lit.b Cod

penal, prin împăcarea inculpatului cu partea vătămată G.F.

S-a

revocat această măsură a arestării preventive și s-a dispus punerea sa de

îndată în libertate, computându-se detenția la zi.

În

latura civilă, s-a reținut că nu s-au constituit părți civile persoanele

agresate N.Ș. și G.F.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în baza probelor

administrate, următoarea situație de fapt:

În

seara zilei de 29 decembrie 2000, conform obiceiului, la sediul S.C.”P.C.N.”,

în sala de protocol, societate aparținând martorului D.C., s-a organizat o

partidă de remi, la care au participat mai multe persoane, printre care și

partea vătămată N.Ș.

La un moment dat, a intrat în acea încăpere și partea vătămată G.F.,

nepotul lui N.Ș. și s-a așezat în fața inculpatului M.A., incomodându-l  în mod

vizibil, luându-i posibilitatea de a asista la desfășurarea partidei de remi.

Inculpatul a încercat să treacă în fața lui G.F., dar acesta l-a

insultat, spunându-i „cioară”, după care a început să-l lovească.

Dat fiind că erau foarte multe persoane de față, care au

încercat să intervină, să aplaneze conflictul dintre cei doi, masa de joc a

fost răsturnată, piesele de remi s-au împrăștiat pe jos și atunci partea

vătămată N.Ș. a luat un scaun, l-a ridicat deasupra capului și s-a îndreptat cu

intenția vădită de a-l lovi pe inculpat în cap, deși martorii au încercat să-l

oprească, moment în care inculpatul a luat o bucată de marmură de la o sobă de

teracotă și a aruncat-o către agresor – N.Ș. - , provocându-i o leziune la

nivelul mâinii și capului, pentru care au fost necesare 40 – 45 zile de

îngrijiri medicale pentru vindecare.

Instanța de fond a considerat că inculpatul a acționat sub

impulsul unui puternic sentiment de frică și că a comis faptele în stare de

provocare, conform art. 73 lit.b Cod penal.

În ceea ce privește încadrarea juridică, s-a considerat că nu

sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă

la omor calificat, date fiind împrejurările în care a acționat și anume pentru

a se apăra de un atac iminent din partea părții vătămate, că leziunile

provocate nu i-au pus în primejdie viața, așa cum s-a stabilit prin raportul

medico-legal de la dosar, iar intensitatea loviturii nu conduce la concluzia

intenției inculpatului de a ucide.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică,

susținând, în esență, că în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică a

faptei comisă de inculpat asupra părții vătămate din infracțiunea de tentativă

la omor calificat prevăzută și pedepsită de art.20 raportat la art.174-175

lit.i Cod penal, deoarece obiectul folosit și aruncat în zona capului conduce

la intenția inculpatului, indirectă, de a ucide, chiar dacă leziunea provocată

acesteia nu i-a pus viața în primejdie.

S-a mai susținut că, în mod greșit s-a reținut circumstanța

atenuantă legală a scuzei provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.

Curtea

de Apel Ploiești prin decizia penală nr.188 din 8 mai 2002 a respins ca

nefondat apelul declarat de Parchet.

A

motivat instanța de apel că situația de fapt a fost corect reținută de instanță

iar încadrarea juridică reținută de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod

penal este legală.

Inculpatul

nu a acționat cu intenția de a ucide, împrejurare care rezultă din aceea că

aruncarea cu bucata de marmură nu a avut o intensitate mare, leziunea provocată

victimei nepunându-i viața în primejdie. Ca urmare a declarației părților că

s-au împăcat, corect s-a dispus încetarea procesului penal.

S-a

concluzionat că sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate

aspectele reținute, astfel că apelul declarat de Parchet este nefondat.

Împotriva

hotărârilor pronunțate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, criticându-le sub aspectul reținerii greșite a încadrării juridice a

faptei comise de către inculpat și a circumstanței atenuante a provocării

prevăzute de art.73 lit.b din Codul penal.

Recursul

declarat de Parchet este întemeiat numai sub aspectul reținerii greșite în

sarcina inculpatului a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181

Cod penal în loc de tentativă la omor prevăzută de art.20 raportat la art.174

Cod penal.

În

cauză nu se contestă că față de atitudinea agresivă a părții vătămate  în

cadrul conflictului din 29 decembrie 2000 la care au participat mai multe

persoane, încercând să-l lovească pe inculpat cu un scaun metalic, pe care l-a

ridicat deasupra capului, inculpatul a luat o placă de marmură de pe etajera

sobei și a aruncat-o asupra părții vătămate care se afla la circa 1,5 – 1,7 m

depărtare.

Cu

un gest reflex N.Ș. a parat lovitura, punând mâna în dreptul capului, reușind

parțial să impiedice impactul cu capul său.

În

urma loviturii aplicate, partea vătămată și-a pierdut cunoștința căzând la

pământ.

Din

raportul de expertiză medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat

fractură bază metacarpian V stâng cu mică deplasare, fractură os hamat stâng la

mâna stângă precum și fractură fronto-etmoidală stânga fără deplasare, întinsă

la nivelul ambilor pereți ai sinusului frontal stâng cu hemosinus, necesitând

pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale, nepunându-i în pericol viața.

Aruncarea

plăcii de marmură în greutate de 2,5 kg, care prezenta muchii ascuțite, de la o

distanță mică de circa 1,5 m asupra capului părții vătămate, cu consecințele

arătate în raportul medico-legal, caracterizează intenția inculpatului de a

ucide. Această lovitură, deși nu a pus în primejdie viața victimei – așa cum

s-a arătat în raportul medico-legal – trebuie considerată, datorită intensității

sale, a regiunii vitale vizate și a instrumentului folosit, ca fiind săvârșită

cu intenția de a ucide. Numai o împrejurare independentă de voința

inculpatului, și anume pararea loviturii de către victimă cu mâna stângă, a

reușit să atenueze rezultatul mai grav – moartea.

Pe

acest  aspect  urmează  a  admite  recursul  declarat  de Parchet și  a  casa

hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică reținută faptei comise de

inculpat și în conformitate cu art.334 Cod procedură penală urmează a schimba

încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.181 Cod penal cu

aplicarea art.73 lit.b din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.20

raportat la art.174 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal.

Recursul

declarat de Parchet cu privire la înlăturarea circumstanței atenuante a

povocării nu este fondat.

Sub

aspect probator este dovedit că inculpatul a acționat pe fondul unei provocări

cauzate de partea vătămată care a încercat să-l lovească cu un scaun metalic pe

acesta, fiind împiedicată de intervenția martorilor D.I. și M.D.

La

individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului se va avea în vedere

pericolul social al faptei, împrejurările în care a fost comisă cu reținerea

stării de provocare și că este la prima încălcare a legii.

Se

va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 6 aprilie 2001 la

zi.

Recursul

declarat de Parchet urmează a fi admis în conformitate cu art.385

15

pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, în sensul celor reținute.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei

penale nr.188 din 8 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești, privind pe intimatul

inculpat

M.A.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr.337 din 31 octombrie 2001 a Tribunalului Prahova cu privire

la încadrarea juridică reținută faptei.

Conform art.334 Cod

procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de vătămare

corporală prevăzută de art.181 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal

în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art.20 raportat la art.174

Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, texte de lege în baza cărora

condamnă pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal.

Face aplicarea prevederilor

art.71, 64 Cod penal.

Deduce din pedeapsă durata

arestării preventive de la 6 aprilie 2001 până la data punerii efective în

libertate.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.