ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5607/2019

Cadrul procesual Prin actiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Public- Parchetul de pe langă Inalta Curte de Casație și Justiție și pe pârâtul Ministerul Finantelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotararea pe care o va pronunta, să dispună: 1. Suspendarea executarii Ordinului nr. 171/02.09.2016 emis de paratul Ministerul Public- Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pana la pronuntarea instantei de fond asupra actiunii in anulare, in temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004;

Anularea Ordinului nr. 171/02.09.2016 emis de parat;

Obligarea paratului Ministerul Public- Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie la plata catre fiecare reclamant, cu incepere din data de 01.08.2016, a indemnizatiilor lunare brute de incadrare prevazute de Ordinul nr. 156/2016 emis de parat;

Obligarea paratului Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casație si Justiție la plata către fiecare reclamant a diferențelor salariale dintre drepturile cuvenite potrivit alineatului precedent si cele încasate pe perioada 01.08.2016-zi, a dobânzii legale aferente acestor diferențe, precum și la actualizarea diferențelor cu indicele de inflație, de la data fiecărei scandențe lunare a diferențelor până la data plății efective și integrale a diferențelor.

Obligarea paratului Ministerul Public- Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie la plata cheltuielilor de judecata.

Obligarea paratului Ministerul Finantelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare plății sumelor de mai sus. 1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 251 din 1 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice și a fost respinsă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă acțiunea reclamanților împotriva pârâtului Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost anulat Ordinul nr. 171/2016 emis de pârât și a fost obligat pârâtul la plata către fiecare reclamant cu începere din data de 01.08.2016 a indemnizatiilor lunare brute de încadrare prevăzute de Ordinul nr. 156/2016 emis de pârât. A fost obligat pârâtul la plata către fiecare reclamant a diferențelor salariale dintre drepturile cuvenite potrivit alineatului precedent și cele încasate pe perioada 01.08.2016-zi, a dobânzii legale aferente acestor diferențe, precum si la actualizarea diferențelor cu indicele de inflație, de la data fiecărei scadențe lunare a diferențelor până la data plății efective și integrale a diferențelor. A fost respinsă cererea de suspendare a ordinului și a fost respins capatul de cerere privind cheltuielile de judecată. 1.3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea recursului, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15.12.2016, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, anterior pronunțării sentinței recurate. Prin acest ordin au fost recalculate indemnizațiile procurorilor de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate de intimații-reclamanți, începând cu data de 01.08.2016. În ceea ce privește diferențele dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite reclamanților, acestea au fost achitate în luna ianuarie 2017. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție până la soluționarea acțiunii în anulare; anularea în tot a Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 și obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească indemnizațiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, să plătească dobânda legală și rata inflației la sumele datorate De asemenea, au solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plății sumelor datorate. Instanța de fond a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plății pentru lipsa calității procesuale pasive. Totodată, a admis acțiunea reclamanților și a fost obligat pârâtul la plata către fiecare reclamant a diferențelor salariale dintre drepturile cuvenite potrivit alineatului precedent și cele încasate pe perioada 01.08.2016-zi, a dobânzii legale aferente acestor diferențe, precum si la actualizarea diferențelor cu indicele de inflație, de la data fiecărei scadențe lunare a diferențelor până la data plății efective și integrale a diferențelor . Înalta Curte reține că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale la situația de fapt existentă, motiv pentru care va menține în totalitate sentința instanței de fond. Faptul că recurentul a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, anterior pronunțării sentinței recurate, de recalculare a indemnizațiilor procurorilor de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate de intimații-reclamanți, începând cu data de 01.08.2016, nu determină admiterea recursului și anularea hotărârii atacate, ci înseamnă de fapt recunoașterea nelegalității ordinului atacat, obiect al acțiunii judiciare de față. Relevantă în caz în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că: "În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011". În considerentele acestei decizii, s-a reținut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale". Așadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât și posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuție (dobânda și indicele de inflație). Pentru aceste motive, Înalta Curte reține că toate criticile formulate sunt nefondate, iar soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.