ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2397/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentat prin procurorul general și Ministerul Finanțelor Publice:

- suspendarea Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție până la soluționarea acțiunii în anulare;

- anularea în tot a Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească indemnizațiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel stabilite prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 și nr. 156/2016 ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească dobânda legală și rata inflației la sumele datorate;

- obligarea Ministerului Finanțelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plății sumelor datorate prin aplicarea Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 și nr. 156/2016 din data de 12 august 2016.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 708 din 2 martie 2017, a admis excepția lipsei calității procesuale active și, în consecință, a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plății pentru lipsa calității procesuale active.

Prin aceeași sentință, a respins capetele de cerere având ca obiect anularea și suspendarea Ordinului nr. 171 din 02 septembrie 2016 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și cererea de obligare la plata indemnizațiilor de încadrare brută lunare conform Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 și nr. 156/2016 ca rămase fără obiect.

Totodată, a admis, în parte, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligând acest pârât la plata către reclamante a dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate, pentru perioada dintre data aplicării efective a Ordinului nr. 171 din 02 septembrie 2016 și data aplicării efective a noilor ordine privind salarizarea, creanță ce va fi actualizată în raport cu rata inflației, respingând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a admis în parte acțiunea întrucât Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.

Totodată, arată că o condiție a acordării daunelor moratorii (dobânda legală) este preexistența unei convenții încheiate între părți, or, în prezenta cauză nu există nicio convenție între reclamanți și pârât cu privire la acordarea unor dobânzi, motiv pentru care dispozițiile privind dobânda legală nu își găsesc aplicabilitatea în cauză.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu consecința respingerii capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale și a indicelui de inflație.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatele-reclamante au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție până la soluționarea acțiunii în anulare; anularea în tot a Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, au solicitat obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească indemnizațiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel stabilite prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 și nr. 156/2016 ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și să plătească dobânda legală și rata inflației la sumele datorate.

De asemenea, au solicitat obligarea Ministerului Finanțelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plății sumelor datorate prin aplicarea Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 și nr. 156/2016 din data de 12 august 2016.

Curtea de apel a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plății pentru lipsa calității procesuale active, a respins capetele de cerere având ca obiect anularea și suspendarea Ordinului nr. 171 din 02 septembrie 2016, precum și cererea de obligare la plata indemnizațiilor de încadrare brută lunare conform Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 și nr. 156/2016 ca rămase fără obiect.

Totodată, a admis, în parte, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligând acest pârât la plata către reclamante a dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate, pentru perioada dintre data aplicării efective a Ordinului nr. 171 din 02 septembrie 2016 și data aplicării efective a noilor ordine privind salarizarea, creanță ce va fi actualizată în raport cu rata inflației.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Contrar susținerilor recurentului, având în vedere că nu s-a făcut dovada plății integrale a drepturilor salariale cuvenite intimaților, ci doar pentru o anumită perioadă de timp, într-un cuantum inferior celui cuvenit, în cauză se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, cum corect a apreciat și judecătorul fondului.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, în Dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că "(...) pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum (...). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Așadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât și posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuție (dobânda și indicele de inflație).

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Sentinței nr. 708 din 02 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 mai 2019.

Procesat de GGC - CT