ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2864/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24 octombrie 2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat:

- suspendarea executării Ordinului nr. 171 din 02.09.2016, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la soluționarea acțiunii în anulare a actului administrativ;

- anularea Ordinului nr. 171 din 02.09.2016, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților indemnizațiile de încadrare brută lunare începând cu data de 01 august 2016, stabilite conform Ordinului nr. 156/2016 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților dobânda legală și rata inflației la sumele datorate;

- obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plății sumelor datorate prin aplicarea Ordinului nr. 156/2016 din 12.08.2016;

- obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin Sentința civilă nr. 30 din 20 ianuarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07 februarie 2017.

Prin Sentința civilă nr. 1446 din 21 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, a anulat Ordinul nr. 171/2016, a suspendat executarea acestui act administrativ și a obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită ordine de salarizare în raport de Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, de Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 și de Ordinul Ministerului Justiției nr. 219/01.02.2017 și să plătească indemnizațiile aferente.

Totodată, prima instanță a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.

Împotriva Sentinței civile nr. 1446 din 21 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca lipsită de interes.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că, urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15.12.2016, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, anterior pronunțării sentinței recurate. Prin acest ordin au fost recalculate indemnizațiile procurorilor de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate de intimații-reclamanți, începând cu data de 01.08.2016.

În ceea ce privește diferențele dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite reclamanților, acestea au fost achitate în luna ianuarie 2017.

În aceste condiții, recurentul-pârât a apreciat că interesul intimaților-reclamanți în susținerea acțiunii nu mai subzistă, drepturile salariale solicitate fiind acordate pe cale administrativă, până la soluționarea definitivă a litigiului.

Intimații-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. nu au depus întâmpinare la dosarul instanței de recurs.

Prin încheierea din 20 februarie 2019, având în vedere că prin recursul declarat în cauză nu s-a criticat soluția instanței de fond prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, Înalta Curte a constatat că acest pârât nu are calitatea de intimat în faza procesuală a recursului și, în consecință, a dispus rectificarea citativului cauzei și înlăturarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice din cadrul procesual al recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes în susținerea cererii de chemare în judecată, invocată de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat anularea și suspendarea executării Ordinului nr. 171/02.09.2016, prin care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat încetată aplicarea Ordinului emis anterior sub nr. x/2016 și a dispus recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților procurori la nivelul existent anterior datei de 01.08.2016. Urmare a anulării ordinului atacat, reclamanții au solicitat și obligarea pârâtului la plata indemnizațiilor de încadrare brută lunare stabilite conform Ordinului nr. 156/2016, actualizate cu rata inflației, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume.

Ulterior promovării acțiunii, dar anterior soluționării cauzei în primă instanță, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, prin care a recalculat indemnizațiile procurorilor de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate prin cererea de față, începând cu data de 01.08.2016, arătând, totodată, că au fost achitate și sumele reprezentând diferențele salariale cuvenite reclamanților.

Astfel, în Anexa la acest ordin, intimații-reclamanți figurează la pozițiile nr. 90 - 104, fiindu-le stabilită o indemnizație de încadrare brută lunară în acord cu dispozițiile legale în vigoare, iar intimații, primind cererea de recurs și fiind legal citați în fața instanței de recurs, nu au contestat existența și conținutul ordinului emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nici împrejurarea achitării diferențelor salariale.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar poate fi inițiat și susținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel care învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul soluționării cauzei și a exercitării căilor de atac.

În speță, anterior pronunțării sentinței atacate, a intervenit o împrejurare nouă, neadusă la cunoștința instanței de fond de către părțile cauzei, constând în recunoașterea de către pârât, pe cale administrativă, a pretențiilor reclamanților și emiterea actului administrativ necesar recalculării și plății drepturilor salariale cuvenite acestora, în conformitate cu prevederile legale. Prin urmare, instanța de control judiciar reține că pretențiile reclamanților au fost satisfăcute, astfel încât interesul reclamanților în susținerea acțiunii nu îndeplinește cerința actualității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată a fi întemeiată excepția lipsei de interes în susținerea cererii de chemare în judecată, cu consecința admiterii recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a casării sentinței atacate și rejudecării cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva Sentinței civile nr. 1446 din 21 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - GV