ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3279/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3279/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2 din 27
ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, a fost
respinsă plângerea formulată de C.R. împotriva rezoluției nr. 182 din 4
februarie 2003, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în
dosarul nr. 1143/2003.
A motivat instanța că
petiționara a formulat plângere penală împotriva judecătoarei D.C. care a
soluționat contestația la executare în ședința publică din 14 august 2003, când
a acordat cuvântul în fond procuratorului C.T. Acesta a solicitat admiterea
contestației și a depus în acest sens concluzii scrise.
După acordarea cuvântului și
celeilalte părți, petiționarul a solicitat să i se acorde din nou cuvântul
pentru a continua dezbaterea concluziilor pe fond, dar magistratul D.C. nu i-a
permis, arătând că sunt suficiente concluziile scrise, iar potrivit art. 68
alin. (4) C. proc. civ., mandatarul nu poate depune concluzii decât prin
avocat.
Prin rezoluția din 22 octombrie
2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus neînceperea
urmăririi penale împotriva judecătorului D.C., cercetată pentru infracțiunea
prevăzută de art. 246 C. pen.
S-a apreciat că instanța a respectat
dispozițiile legale referitoare la desfășurarea dezbaterilor, iar împotriva
hotărârii pronunțate, părțile pot uza de căile de atac.
Plângerea formulată de petiționară
împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a fost
apreciată ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe
petiționarul C.T. a declarat recurs, întrucât respingerea acțiunii formulate
constituie un abuz în serviciu, săvârșit de judecător.
Recursul declarat de petiționar nu
este fondat.
Hotărârea pronunțată de instanța de
fond prin care a fost respinsă plângerea petiționarului împotriva rezoluției
parchetului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva
judecătorului D.C., este legală și temeinică.
Părțile nemulțumite cu privire la o
hotărâre judecătorească pot exercita căile de atac, neexistând temei legal
pentru a se reține împotriva judecătorului care a pronunțat hotărârea,
infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, atâta vreme
cât nu s-a făcut dovada că magistratul a acționat cu știință pentru a vătăma
interesele unei părți.
Recursul declarat de petiționar nu
este fondat urmând a fi respins în conformitate cu art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen.
Recurentul va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat dec petiționarul C.T. împotriva sentinței penale nr. 2 din 27 ianuarie
2004 a Curții de Apel Pitești.
Obligă recurentul petiționar la
plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
15 iunie 2004.