ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamanta O.E.A. a chemat în judecată

Universitatea S.H. Timișoara, Universitatea S.H. București și Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a desemna unitatea de

specialitate producătoare, de a pune la dispoziția Universitatea S.H. București

tipizatul de diplomă în vederea eliberării actului de studii, de a-i recunoaște

titlu de licențiat în drept certificat prin adeverința de studii nr. 27042 din

20 septembrie 2010, de a-i viza recunoașterea și echivalarea actului de studii,

în vederea utilizării acestuia în străinătate, sub sancțiunea daunelor

cominatorii în cuantum de 1.000 de RON pe zi de întârziere, începând cu a 10-zi

de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea efectivă a

obligațiilor.

A mai solicitat

obligarea pârâtelor de a-i elibera diploma de licență, suplimentul la diplomă,

foaia matricolă și să-i înapoieze diploma de bacalaureat depusă în original la

dosarul de înscriere, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 500 de RON pe zi

de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii și

până la executarea efectivă a obligației.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, în sesiunea iulie 2009, a absolvit Facultatea

de Drept și Administrație Publică, dobândind titlu de licențiat în drept și

obținând 240 de credite de studiu transferabile (ECTS). Deși a solicitat în

repetate rânduri eliberarea de studii, a reținut că pârâta Universitatea S.H.

se află în imposibilitatea eliberării diplomelor pentru promoția 2009, din

cauza faptului că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului refuză să-i pună la dispoziție tipizatele actelor de studiu necesare

.

Reclamanta a mai

arătat că, în ipoteza în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului nu a avizat în luna iunie 2010 ridicarea de către universitate a unui

număr suficient de tipizate pentru promoția 2009 și aceasta este în

imposibilitate de a emite actele de studii, solicită instanței obligarea

pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aviza

ridicarea de către Universitatea S.H. a actelor de studii.

de apel

Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal prin Sentința nr. 29

din 24 ianuarie 2011 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, precum și

pe aceea a inadmisibilității acțiunii invocată de același pârât. Totodată, a

admis în parte acțiunea reclamantei O.E.A. și a obligat pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să desemneze unitatea de

specialitate producătoare, de a pune la dispoziție pârâtei Universitatea S.H.

București, tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantului

a actului de studii, de a i se recunoaște titlul de licență în Drept, certificat

prin adeverința de studii nr. 27042 din 20 septembrie 2010 emisă de pârât,

respectiv să-i vizeze recunoașterea și echivalarea actului de studii, în

vederea utilizării acestea în străinătate, sub sancțiunea unor penalități de

500 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.

De asemenea, a

obligat Universitatea S.H. București să elibereze reclamantei diploma de

licență, conform adeverinței de studii nr. 27042 din 20 septembrie 2010,

suplimentul la diplomă, foaia matricolă și să-i înapoieze originalul diplomei

de bacalaureat depusă la dosarul de înscriere, sub sancțiunea unor penalități

de 500 RON pe fiecare de întârziere, începând cu a 10-a de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.

În rest acțiunea

reclamantei a fost respinsă. Pentru a pronunța această sentință instanța a

reținut următoarele:

Referitor la excepția

calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului, instanța a constatat că este neîntemeiată, întrucât acest pârât

este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate

juridică, în subordinea Guvernului care conduce sistemul național de educație,

învățământ, tineret și cercetare.

Pe de altă parte, s-a

reținut că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este

emitentul Ordinului nr. 4022 din 14 mai 2008 și în această calitate are

calitate procesuală pasivă.

Cât privește excepția

inadmisibilității acțiunii, instanța o găsește neîntemeiată, întrucât conform

art. 21 din Constituția României orice persoană se poate adresa justiției

pentru apărarea drepturilor sale .

În ce privește fondul

cauzei, instanța a reținut că pârâta Universitatea S.H. s-a conformat

condițiilor impuse de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, prin adresa nr. 36125 din 25 iunie 2009, în vederea obținerii

aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate și a anexat necesarul pentru

2009, oferind pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, toate informațiile cerute prin Adresa nr. 36125 din 25 iunie 2009,

în care impune tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare

acreditate să atașeze la cererile lor „și situațiile centralizatoare semnate și

ștampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic pe CD, la

Direcția Generală de Învățământ Superior”.

S-a reținut și faptul

că pârâta Universitatea S.H. a informat și compania de material didactic R. SA

că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă aceasta i-a comunicat că nu

le poate tipări și livra decât cu aprobarea scrisă a Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția Generală Juridică și Control .

exercitate împotriva sentinței

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții Universitatea S.H. și Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului .

3.1. Universitatea

S.H. a criticat sentința în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., cu

privire la soluția dată asupra capătului de cerere având ca obiect obligarea sa

la plata de penalități de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu

a 10- a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea

efectivă a obligației.

În esență,

recurenta-pârâtă a arătat că nu i se poate imputa neeliberarea documentelor

solicitate de intimata-reclamantă, existând, dimpotrivă, dovezi privind

demersurile efectuate pentru obținerea formularelor tipizate necesare. În

opinia recurentei-pârâte, culpa pentru neeliberarea documentelor revine

Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, care nu a dat curs

solicitărilor de aprobare a tipăririi formularelor.

3.2. Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și-a încadrat motivele de

recurs în prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., arătând, în

dezvoltarea lor, următoarele:

- instanța de fond nu

a analizat calitatea procesuală activă a reclamantei, în raport cu cererea

privind obligarea Ministerului de a desemna unitatea de specialitate

producătoare și de a pune la dispoziția pârâtei Universitatea S.H. tipizate

actelor de studii, în condițiile în care, potrivit prevederilor O.U.G. nr.

75/2005, privind asigurarea calității educației și art. 5 din Ordinul nr.

2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în

sistemul de învățământ superior, procedura de eliberare a avizelor necesare

pentru formularele tipizate implică numai instituțiile de învățământ superior

particulare acreditate, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului și R. SA - Compania de Material Didactic;

- nu există un refuz

al Ministerului de a elibera Universității S.H. avizele necesare pentru

formularele tipizate, pentru că formularele nu pot și eliberate în număr

nelimitat, ci în corelație cu numărul absolvenților care au urmat specializări

și forme de învățământ acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu,

conform reglementărilor în vigoare la momentul admiterii;

-conform prevederilor

Legii nr. 84/1995 (Legea învățământului) și ale H.G. nr. 81/2010, privind

organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, acesta nu are atribuții privind recunoașterea diplomelor și

adeverințelor eliberate de o instituție de învățământ superior care face parte

din sistemul național de învățământ;

- în soluționarea

lipsei calității procesuale pasive a ministerului, instanța de fond a

interpretat în mod greșit răspunsul dat de minister petiției reclamantei, prin

adresa nr. 18158/2010, schimbând natura juridică a acelei adrese, fără să țină

seama de împrejurarea că o corespondență între petent și minister nu dă

naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, prin urmare nu poate fi

asimilată unui act administrativ;

- instanța de fond

s-a raportat greșit la art. 21 din Constituția României atunci când a respins

excepția inadmisibilității acțiunii, cu toate că aceasta avea ca obiect

solicitarea „de a recunoaște titlul de licențiat în drept, respectiv de a viza

recunoașterea și echivalarea diplomei respective”, care excede atribuțiilor

legale ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

formulate în cauză

4.1. Prin

întâmpinarea depusă la dosar, Universitatea S.H. a solicitat respingerea recursului

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, răspunzând

detaliat tuturor criticilor formulate de acesta.

A invocat, de

asemenea, practica în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, anexând certificate privind Deciziile nr.

5386 din 15 noiembrie 2011, 5656 din 24 noiembrie 2011 și 5722 din 29 noiembrie

2011.

4.2.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C.

proc. civ., dar a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat

respingerea ambelor recursuri, ca nefondate.

În esență, a arătat

că prin niciunul dintre motivele de recurs nu se contestă dreptul său de a

obține diploma finală de studii și că instanța de fond a dezlegat în mod

temeinic și legal atât excepțiile invocate în cauză, cât și fondul demersului

judiciar.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin

prisma motivelor formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele

și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, cu precizarea că argumentele

invocate vor fi grupate și li se va răspunde prin considerente comune,

raportate la finalitatea lor concretă.

și de drept relevante

Cu privire la

nemotivarea sentinței

În dezvoltarea

motivului prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul - pârât

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a susținut că

instanța de fond nu a analizat calitatea procesuală activă a reclamantei,

raportat la capătul de cerere privind obligarea sa la desemnarea unității de

specialitate producătoare și de a pune la dispoziția Universității S.H.

tipizatul de diplomă în vederea eliberării actului de studii.

În realitate, nu se

pune problema nemotivării unei soluții pronunțate de instanță, pentru a fi

aplicabil motivul de recurs invocat de recurentul-pârât, ci a invocării, în

recurs, a excepției de ordine publică a lipsei calității procesuale active a

reclamantei, excepție care va fi analizată în contextul criticilor legate de

admisibilitatea acțiunii și de legalitatea stabilirii cadrului procesual.

Cu privire la

calificarea acțiunii și la cadrul procesual

Instanța de

contencios administrativ a fost învestită cu o acțiune vizând refuzul

nejustificat al rezolvării cererilor reclamantei, de eliberare a diplomei de

licență și a celorlalte acte de studii, ca urmare a promovării examenului de

licență organizat de Universitatea S.H. Acest demers, îndreptat împotriva unui act

administrativ asimilat, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se

încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) teza a II-a și art. 8 alin. (1) teza

a II-a din aceeași lege, astfel că respingerea excepției inadmisibilității

acțiunii și a lipsei calității procesuale nu este rezultatul interpretării

greșite a legii ori a naturii actului juridic dedus judecății, așa cum susține

recurentul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Dimpotrivă, au fost interpretate și aplicate corect prevederile Legii

contenciosului administrativ, părțile raportului juridic litigios fiind

autoritățile publice care au refuzat să rezolve sau nu au rezolvat în termen

legal cererile reclamantei și persoana vătămată, în acest mod, într-un drept

sau într-un interes legitim.

Este adevărat că

operațiunile de desemnare a unității de specialitate care să tipărească

formularele și de punere a tipizatelor de diplomă la dispoziția Universității

privesc raporturile dintre ministerul de resort și instituțiile de învățământ

superior, dar aceste operațiuni administrative sunt etape ale procedurii la a

cărei finalizare tinde reclamanta, prin emiterea diplomei de licență, iar

refuzul efectuării lor produce efecte vătămătoare directe asupra acesteia.

De aceea, instanța de

control judiciar constată că dezlegarea pe care instanța de fond a dat-o

excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului este corectă, neîncălcând în nici un mod

prevederile cadru ale Legii nr. 554/2004 sau normele cuprinse în Legea nr.

84/1995 și H.G. nr. 81/2009, privind atribuțiile ministerului.

Cu privire la fondul

cauzei

Conform adeverinței

nr. 27042 din 20 septembrie 2010, intimata-reclamantă a absolvit Facultatea de

Drept și Administrație Publică din București a Universității S.H. și a promovat

examenul de licență în sesiunea iulie 2009. Acest act se bucură de prezumția de

legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacat

de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă

autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr.

54/2004.

În aceste condiții,

după o analiză riguroasă a succesiunii demersurilor efectuate de reclamantă, a

reacției entităților implicate în procedură și a modului în care acestea și-au

îndeplinit atribuțiile, instanța de fond a reținut judicios că Universitatea

avea obligația de a elibera diploma de licență, potrivit Regulamentului privind

regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin

Ordinul nr. 2287/2007. Această obligație nu poate fi însă respectată fără

îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de a aproba tipărirea

formularelor necesare or, în condițiile în care, așa cum s-a menționat și

anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverinței de promovare a

examenului de licență, nu pot fi reținute apărările privind legalitatea

organizării examenului de licență de către instituția de învățământ superior și

corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor

acreditate, apărări pe care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului le-a formulat in abstracto, fără a se raporta la cazul concret al

intimatei-reclamante.

Instanța de control

judiciar constată, de aceea, că obligația impusă Ministerului, de a aproba

tipărirea formularelor, este legală și temeinică, dar soluția va fi reformată

în privința celorlalte măsuri stabilite prin dispozitivul sentinței în sarcina

recurentului-pârât.

În acest sens, Înalta

Curte are în vedere pe de o parte, că operațiunea de desemnare a unității de

specialitate pentru tipărirea formularelor este subsumată obligației menționate

mai sus, și, pe de altă parte, că în prezentul litigiu nu poate fi reținut un

refuz nejustificat prind recunoașterea și echivalarea actelor de studii în

vederea utilizării lor în străinătate, în sensul art. 1 alin. (1), art. 2 alin.

(2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport cu

obligația stabilită în sarcina Ministerului și ținând seama de circumstanțele

cauzei, Înalta Curte consideră că aplicarea prevederilor art. 18 alin. (5) din

Legea nr. 554/2004, în sensul obligării Ministerului la plata de penalități pe

zi de întârziere este excesivă, executarea sentinței fiind garantată mai

adecvat prin procedura prevăzută în art. 24 din aceeași lege în cazul în care

autoritatea publică ar refuza să execute în termen măsurile stabilite de

instanță.

În ceea ce privește

obligațiile ce revin Universității S.H., prin prisma celor expuse anterior,

Înalta Curte constată că instituția de învățământ superior nu a rezolvat în

termenul legal cererea de eliberare a diplomei de licență și a suplimentelor la

diplomă, acțiunea reclamantei fiind, sub acest aspect, întemeiată.

Având însă în vedere

că nerezolvarea cererii a fost determinată de neîndeplinirea, de către

Minister, a operațiunii administrative, corelative, de aprobare a tipăririi

formularelor necesare, instanța de control judiciar reține că nu se justifică

obligarea Universității la plata de penalități de întârziere în temeiul art. 18

alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Capătul de cerere

privind eliberarea diplomei de bacalaureat sub sancțiunea daunelor cominatorii

de 500 lei pe zi de întârziere, urmează a fi respins, întrucât originalul

diplomei de bacalaureat se înapoiază odată cu diploma de licență.

2.Temeiul de drept al

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 5542004 și al

art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va

modifica în parte sentința, în sensul arătat anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Universitatea S.H. București și Ministerul Educației și

Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței civile nr. 29 din 24

ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că obligă pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în

diplomă de licență și de suplimentele la diplomă pentru reclamantă.

Respinge celelalte

cereri formulate în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului.

Obligă pârâta

Universitatea S.H. să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentele

la diplomă.

Respinge capetele de

cerere privind obligarea Universității S.H. să înapoieze originalul diplomei de

bacalaureat și să plătească penalități începând cu a 10-a zi de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM