ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Reclamanta O.E.A. a chemat în judecată Universitatea S.H. Timișoara, Universitatea S.H. București și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a desemna unitatea de specialitate producătoare, de a pune la dispoziția Universitatea S.H.

București tipizatul de diplomă în vederea eliberării actului de studii, de a-i recunoaște titlu de licențiat în drept certificat prin adeverința de studii nr. 27042 din 20 septembrie 2010, de a-i viza recunoașterea și echivalarea actului de studii, în vederea utilizării acestuia în străinătate, sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 1.000 de RON pe zi de întârziere, începând cu a 10-zi de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea efectivă a obligațiilor. A mai solicitat obligarea pârâtelor de a-i elibera diploma de licență, suplimentul la diplomă, foaia matricolă și să-i înapoieze diploma de bacalaureat depusă în original la dosarul de înscriere, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 500 de RON pe zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea efectivă a obligației.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în sesiunea iulie 2009, a absolvit Facultatea de Drept și Administrație Publică, dobândind titlu de licențiat în drept și obținând 240 de credite de studiu transferabile (ECTS). Deși a solicitat în repetate rânduri eliberarea de studii, a reținut că pârâta Universitatea S.H.

se află în imposibilitatea eliberării diplomelor pentru promoția 2009, din cauza faptului că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză să-i pună la dispoziție tipizatele actelor de studiu necesare . Reclamanta a mai arătat că, în ipoteza în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a avizat în luna iunie 2010 ridicarea de către universitate a unui număr suficient de tipizate pentru promoția 2009 și aceasta este în imposibilitate de a emite actele de studii, solicită instanței obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aviza ridicarea de către Universitatea S.H. a actelor de studii.

2. Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal prin Sentința nr. 29 din 24 ianuarie 2011 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, precum și pe aceea a inadmisibilității acțiunii invocată de același pârât. Totodată, a admis în parte acțiunea reclamantei O.E.A. și a obligat pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să desemneze unitatea de specialitate producătoare, de a pune la dispoziție pârâtei Universitatea S.H.

București, tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantului a actului de studii, de a i se recunoaște titlul de licență în Drept, certificat prin adeverința de studii nr. 27042 din 20 septembrie 2010 emisă de pârât, respectiv să-i vizeze recunoașterea și echivalarea actului de studii, în vederea utilizării acestea în străinătate, sub sancțiunea unor penalități de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației. De asemenea, a obligat Universitatea S.H.

București să elibereze reclamantei diploma de licență, conform adeverinței de studii nr. 27042 din 20 septembrie 2010, suplimentul la diplomă, foaia matricolă și să-i înapoieze originalul diplomei de bacalaureat depusă la dosarul de înscriere, sub sancțiunea unor penalități de 500 RON pe fiecare de întârziere, începând cu a 10-a de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației. În rest acțiunea reclamantei a fost respinsă. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Referitor la excepția calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, instanța a constatat că este neîntemeiată, întrucât acest pârât este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului care conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare.

Pe de altă parte, s-a reținut că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este emitentul Ordinului nr. 4022 din 14 mai 2008 și în această calitate are calitate procesuală pasivă. Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța o găsește neîntemeiată, întrucât conform art. 21 din Constituția României orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale . În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că pârâta Universitatea S.H.

s-a conformat condițiilor impuse de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin adresa nr. 36125 din 25 iunie 2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate și a anexat necesarul pentru 2009, oferind pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, toate informațiile cerute prin Adresa nr. 36125 din 25 iunie 2009, în care impune tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare acreditate să atașeze la cererile lor „și situațiile centralizatoare semnate și ștampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția Generală de Învățământ Superior”. S-a reținut și faptul că pârâta Universitatea S.H.

a informat și compania de material didactic R. SA că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă aceasta i-a comunicat că nu le poate tipări și livra decât cu aprobarea scrisă a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția Generală Juridică și Control . 3. Recursurile exercitate împotriva sentinței Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Universitatea S.H. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului . 3.1. Universitatea S.H. a criticat sentința în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., cu privire la soluția dată asupra capătului de cerere având ca obiect obligarea sa la plata de penalități de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 10- a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.

În esență, recurenta-pârâtă a arătat că nu i se poate imputa neeliberarea documentelor solicitate de intimata-reclamantă, existând, dimpotrivă, dovezi privind demersurile efectuate pentru obținerea formularelor tipizate necesare. În opinia recurentei-pârâte, culpa pentru neeliberarea documentelor revine Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, care nu a dat curs solicitărilor de aprobare a tipăririi formularelor. 3.2. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., arătând, în dezvoltarea lor, următoarele: - instanța de fond nu a analizat calitatea procesuală activă a reclamantei, în raport cu cererea privind obligarea Ministerului de a desemna unitatea de specialitate producătoare și de a pune la dispoziția pârâtei Universitatea S.H.

tipizate actelor de studii, în condițiile în care, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 75/2005, privind asigurarea calității educației și art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și R. SA - Compania de Material Didactic; - nu există un refuz al Ministerului de a elibera Universității S.H. avizele necesare pentru formularele tipizate, pentru că formularele nu pot și eliberate în număr nelimitat, ci în corelație cu numărul absolvenților care au urmat specializări și forme de învățământ acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, conform reglementărilor în vigoare la momentul admiterii; -conform prevederilor Legii nr. 84/1995 (Legea învățământului) și ale H.G.

nr. 81/2010, privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, acesta nu are atribuții privind recunoașterea diplomelor și adeverințelor eliberate de o instituție de învățământ superior care face parte din sistemul național de învățământ; - în soluționarea lipsei calității procesuale pasive a ministerului, instanța de fond a interpretat în mod greșit răspunsul dat de minister petiției reclamantei, prin adresa nr. 18158/2010, schimbând natura juridică a acelei adrese, fără să țină seama de împrejurarea că o corespondență între petent și minister nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, prin urmare nu poate fi asimilată unui act administrativ; - instanța de fond s-a raportat greșit la art. 21 din Constituția României atunci când a respins excepția inadmisibilității acțiunii, cu toate că aceasta avea ca obiect solicitarea „de a recunoaște titlul de licențiat în drept, respectiv de a viza recunoașterea și echivalarea diplomei respective”, care excede atribuțiilor legale ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

4. Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, Universitatea S.H. a solicitat respingerea recursului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, răspunzând detaliat tuturor criticilor formulate de acesta. A invocat, de asemenea, practica în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, anexând certificate privind Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, 5656 din 24 noiembrie 2011 și 5722 din 29 noiembrie 2011. 4.2. Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri, ca nefondate.

În esență, a arătat că prin niciunul dintre motivele de recurs nu se contestă dreptul său de a obține diploma finală de studii și că instanța de fond a dezlegat în mod temeinic și legal atât excepțiile invocate în cauză, cât și fondul demersului judiciar. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, cu precizarea că argumentele invocate vor fi grupate și li se va răspunde prin considerente comune, raportate la finalitatea lor concretă. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu privire la nemotivarea sentinței În dezvoltarea motivului prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurentul - pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a susținut că instanța de fond nu a analizat calitatea procesuală activă a reclamantei, raportat la capătul de cerere privind obligarea sa la desemnarea unității de specialitate producătoare și de a pune la dispoziția Universității S.H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării actului de studii. În realitate, nu se pune problema nemotivării unei soluții pronunțate de instanță, pentru a fi aplicabil motivul de recurs invocat de recurentul-pârât, ci a invocării, în recurs, a excepției de ordine publică a lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție care va fi analizată în contextul criticilor legate de admisibilitatea acțiunii și de legalitatea stabilirii cadrului procesual.

Cu privire la calificarea acțiunii și la cadrul procesual Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o acțiune vizând refuzul nejustificat al rezolvării cererilor reclamantei, de eliberare a diplomei de licență și a celorlalte acte de studii, ca urmare a promovării examenului de licență organizat de Universitatea S.H. Acest demers, îndreptat împotriva unui act administrativ asimilat, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) teza a II-a și art. 8 alin. (1) teza a II-a din aceeași lege, astfel că respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale nu este rezultatul interpretării greșite a legii ori a naturii actului juridic dedus judecății, așa cum susține recurentul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Dimpotrivă, au fost interpretate și aplicate corect prevederile Legii contenciosului administrativ, părțile raportului juridic litigios fiind autoritățile publice care au refuzat să rezolve sau nu au rezolvat în termen legal cererile reclamantei și persoana vătămată, în acest mod, într-un drept sau într-un interes legitim. Este adevărat că operațiunile de desemnare a unității de specialitate care să tipărească formularele și de punere a tipizatelor de diplomă la dispoziția Universității privesc raporturile dintre ministerul de resort și instituțiile de învățământ superior, dar aceste operațiuni administrative sunt etape ale procedurii la a cărei finalizare tinde reclamanta, prin emiterea diplomei de licență, iar refuzul efectuării lor produce efecte vătămătoare directe asupra acesteia.

De aceea, instanța de control judiciar constată că dezlegarea pe care instanța de fond a dat-o excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este corectă, neîncălcând în nici un mod prevederile cadru ale Legii nr. 554/2004 sau normele cuprinse în Legea nr. 84/1995 și H.G. nr. 81/2009, privind atribuțiile ministerului. Cu privire la fondul cauzei Conform adeverinței nr. 27042 din 20 septembrie 2010, intimata-reclamantă a absolvit Facultatea de Drept și Administrație Publică din București a Universității S.H. și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009. Acest act se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004.

În aceste condiții, după o analiză riguroasă a succesiunii demersurilor efectuate de reclamantă, a reacției entităților implicate în procedură și a modului în care acestea și-au îndeplinit atribuțiile, instanța de fond a reținut judicios că Universitatea avea obligația de a elibera diploma de licență, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2287/2007.

Această obligație nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare or, în condițiile în care, așa cum s-a menționat și anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverinței de promovare a examenului de licență, nu pot fi reținute apărările privind legalitatea organizării examenului de licență de către instituția de învățământ superior și corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate, apărări pe care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului le-a formulat in abstracto, fără a se raporta la cazul concret al intimatei-reclamante. Instanța de control judiciar constată, de aceea, că obligația impusă Ministerului, de a aproba tipărirea formularelor, este legală și temeinică, dar soluția va fi reformată în privința celorlalte măsuri stabilite prin dispozitivul sentinței în sarcina recurentului-pârât.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere pe de o parte, că operațiunea de desemnare a unității de specialitate pentru tipărirea formularelor este subsumată obligației menționate mai sus, și, pe de altă parte, că în prezentul litigiu nu poate fi reținut un refuz nejustificat prind recunoașterea și echivalarea actelor de studii în vederea utilizării lor în străinătate, în sensul art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În raport cu obligația stabilită în sarcina Ministerului și ținând seama de circumstanțele cauzei, Înalta Curte consideră că aplicarea prevederilor art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în sensul obligării Ministerului la plata de penalități pe zi de întârziere este excesivă, executarea sentinței fiind garantată mai adecvat prin procedura prevăzută în art. 24 din aceeași lege în cazul în care autoritatea publică ar refuza să execute în termen măsurile stabilite de instanță.

În ceea ce privește obligațiile ce revin Universității S.H., prin prisma celor expuse anterior, Înalta Curte constată că instituția de învățământ superior nu a rezolvat în termenul legal cererea de eliberare a diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă, acțiunea reclamantei fiind, sub acest aspect, întemeiată. Având însă în vedere că nerezolvarea cererii a fost determinată de neîndeplinirea, de către Minister, a operațiunii administrative, corelative, de aprobare a tipăririi formularelor necesare, instanța de control judiciar reține că nu se justifică obligarea Universității la plata de penalități de întârziere în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Capătul de cerere privind eliberarea diplomei de bacalaureat sub sancțiunea daunelor cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere, urmează a fi respins, întrucât originalul diplomei de bacalaureat se înapoiază odată cu diploma de licență.

2.Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 5542004 și al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul arătat anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Universitatea S.H. București și Ministerul Educației și Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței civile nr. 29 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și de suplimentele la diplomă pentru reclamantă. Respinge celelalte cereri formulate în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Obligă pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentele la diplomă.

Respinge capetele de cerere privind obligarea Universității S.H. să înapoieze originalul diplomei de bacalaureat și să plătească penalități începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2012. Procesat de GGC - LM