ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2808/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.03.2017, astfel cum a fost completată la data de 02.05.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. și GG. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia, obligarea pârâtului la emiterea unor ordine de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 și obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat, respectiv restituirea pentru fiecare lună a venitului pe care l-ar fi obținut și venitul efectiv plătit, sumă actualizată cu indicele de inflație la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

La data de 24.08.2017, s-a formulat cerere de intervenție principală de HH..

Prin sentința civilă nr. 371 din 5 februarie 2018, Curtea a respins excepția inadmisibilității neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.

A admis în parte acțiunea reclamanților și cererea de intervenție principală.

A obligat pârâtul Ministerul Justiției, prin ministru, să emită pentru reclamanți și intervenient ordinul individual de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.

A obligat pârâtul Tribunalul Sibiu să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate în urma emiterii ordinelor menționate, diferențe calculate pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și pentru care se va acorda și dobânda legală, calculată de la scadență și până la data plății integrale.

A respins, în rest, acțiunea, în ceea ce privește pe pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 3479 din 4 octombrie 2017, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii, în principal, ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

A susținut recurentul-pârât că prima instanță nu a observa existența Ordinului nr. 1486/C/24.05.2017 și a Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017 prin care s-a dispus că, în perioada 09.04.2015-31.07.2016, reclamanții, judecători și asistenți judiciari, care beneficiau de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim.

Astfel, instanța ar fi trebuit să stabilească faptul că acest ordine nesocotesc dispozițiile legale aplicabile și, numai ulterior, dacă mai considera necesar, să dispună emiterea altor ordine.

Aceste acte administrative au fost emise în aplicarea dispozițiilor OMJ nr. 4680/C/2016 și OMJ nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brută lunare și ale sporurilor aferente acestora pentru judecători și asistenți judiciari.

De asemenea, având în vedere că Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale a României face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcție, pe familie ocupațională, ținând cont de faptul că de la 01.10.2016 la nivelul ÎCCJ s-a acordat valoarea de referință sectorială de 405 RON, ca urmare a Ordinului Președintelui ÎCCJ nr. 283/25.10.2016, începând cu această dată s-a făcut raportarea la un salariu în plată pe familie ocupațională în funcție de această valoare de referință sectorială majorată cu 10%.

Astfel, numai de la data de 01.08.2016 se pune problema raportării salariilor/indemnizațiilor din sistem la nivelul maxim în plată.

Intimații-reclamanți A., B. și alții au formulat întâmpinare, prin care au arătat că recurentul-pârât a recunoscut soluția instanței de fond și a emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 2066/C/24.05.2018 prin care li s-au acordat drepturi salariale în cuantum mai mare decât cel solicitat prin acțiune.

Astfel, emiterea acestui ordin echivalează cu o achiesare la acțiune, impunându-se respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în parte, capătul de cerere formulat de reclamanți și de intervenientul principal vizând emiterea ordinelor de salarizare urmând a fi respins ca rămas fără obiect.

5.1. În raport cu susținerile părților și cu probele administrate la dosar, reține Înalta Curte că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin, s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

5.2. Înalta Curte constată că, prin ordinul menționat, s-a dispus recalcularea indemnizației intimaților-reclamanți și intimatului-intervenient prin raportare la o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluționării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a răspuns pretențiilor intimaților și a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecății, acțiunea reclamanților și cererea de intervenție principală au rămas fără obiect.

5.3. Față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge capătul de cerere având ca obiect emiterea ordinelor de salarizare, ca rămas fără obiect, urmând a menține restul dispozițiilor instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 371 din 5 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând, respinge cererea de emitere a ordinelor de încadrare salarială formulată de reclamanții A., B. și alții și de intervenientul principal HH., ca rămasă fără obiect.

Menține, în rest, dispozițiile instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.