ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2648/2020

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3.03.2016, reclamanta Editura Sigma S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, anularea Deciziei nr. x/14.01.2016 emise de pârât, prin care a soluționat plângerea prealabilă formulată de reclamantă, și anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/6.10.2015 încheiat de pârât, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 3264 din 22 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Editura Sigma S.R.L. invocând în drept disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs a arătat că sentința a fost dată cu încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României. Instanța a concluzionat că data săvârșirii neregulii este, de fapt, o dată ulterioară finalizării proiectului, aplicând legea în vigoare la data constatării neregulii.

Reclamanta nu ar fi putut săvârși presupusa neregulă în perioada 30 octombrie - 1 noiembrie 2013, când proiectul deja se finalizase, astfel încât să fie aplicabilă legea în vigoare la momentul vizitei realizate de intimată la sediul reclamantei. Presupusele nereguli ar fi putut fi realizate pe parcursul executării Contractului de finanțare, începând cu momentul încheierii lui (29.10.2010) și până la realizarea obiectivelor, nu la un moment ulterior când proiectul a fost finalizat. La data semnării contractului, activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană erau reglementate prin O.G. nr. 79/2003.

Ulterior, la data de 30.06.2011, acest act normativ a fost abrogat și înlocuit cu O.U.G. nr. 66/2011. Controlul s-a desfășurat în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, care nu era în vigoare la data încheierii contractului de finanțare. Or, având în vedere faptul că presupusele nereguli se întind pe o perioadă lungă de timp (2010-2013), când au existat două reglementări legislative diferite, nu a fost respectat principiul "tempus regit actum" de către organele de control, care nu au aplicat raportului juridic reglementările legale în vigoare la data nașterii sale, și anume de la momentul la care au fost săvârșite presupusele nereguli. Recurenta a invocat în acest sens Decizia nr. 66/2015 a Curții Constituționale.

A mai susținut că sentința a fost dată cu încălcarea disp. art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 privind principiul proporționalității, respectiv art. 27 alin. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 5 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, obiectul contractului de finanțare a fost executat integral, aspect care a fost dovedit cu documente în fața organelor de control și prin probatoriul administrat în cauză. Cu toate acestea, instanța a apreciat în mod eronat că indicatorii stabiliți prin contractul de finanțare nu au fost realizați în totalitate. O astfel de apreciere ar putea fi corectă în măsura în care reclamanta nu ar fi întreprins nicio activitate în vederea realizării obiectivelor stabilite.

Acest aspect vine în contradicție și cu cele reținute de organele de control în procesul-verbal contestat: (i) nerealizarea unor acțiuni concrete de consiliere/orientare a elevilor cu consecința invalidării grupului țintă, dar și (ii) lipsa documentelor din care să rezulte activități propriu-zise de formare/instruire pentru cele 625 de persoane care constituie grup țintă. Aceste aspecte nu pot avea drept consecință declararea ca neeligibilă a sumei de 1.068.166,76 RON, cheltuieli rambursate potrivit CR 1 și CR 2. Aceste activități sunt detaliate în Raportul vizitei de monitorizare realizate cu ocazia soluționării CR 1, când organismul de control a constatat, pe baza verificărilor proprii, că societatea a îndeplinit activitățile incluse în CR 1 și a aprobat rambursarea cheltuielilor solicitate.

Totodată, a acordat rambursarea cheltuielilor acordate potrivit CR 2. De asemenea, în cuprinsul Cererii de finanțare sunt incluse 44 de activități, acestea fiind efectuate de reclamantă conform rapoartelor tehnico - financiare întocmite și depuse la dosarul cauzei (RTF 1, RTF 2, RTF 3). Efectuarea activităților este confirmată de Raportul misiunii de verificare la fața locului în cuprinsul căruia se arată modalitatea în care au fost realizate. Chiar organul de control notează o serie de activități care sunt realizate conform analizei documentelor puse la dispoziție de reclamantă, inclusiv funcționarea sistemului informatic fiind verificată de organele de control prin preluarea unor capturi de ecran (Raportul misiunii de verificare la fața locului, pag.

7). Activitatea de consiliere/orientare a elevilor a fost realizată prin intermediul sistemului informatic. În acest sens, în Cererea de finanțare este inclusă activitatea cu numărul 30 "Finalizarea site-ului, incluzând sistemul de feedback la distanță". Ca atare, în mod eronat, instanța a apreciat că principiul proporționalității nu a fost încălcat și că indicatorii nu au fost realizați în totalitate, fără a lua în considerare activitățile realizate în cadrul proiectului, astfel cum au fost asumate prin Cererea de finanțare, sens în care a invocat și disp. art. 5 din Norma metodologică de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011. În cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011, a anexelor acesteia și a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 66/2011 nu se regăsește o prevedere referitoare la cuantumul creanței bugetare ce poate fi stabilită în cazul unei pretinse încălcări a contractului de finanțare. Se menționează, însă, cu titlu de principiu, în cuprinsul art. 27 alin. (2), faptul că valoarea creanței bugetare se determină prin aplicarea de corecții financiare ale căror rate sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului; în concret, au fost stabilite prin H.G. nr. 519/2014. Pentru acele abateri care nu sunt definite în anexă (cum este cea pretinsă de autoritate în cuprinsul procesului-verbal contestat), autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene aplică corecții financiare în concordanță cu principiul proporționalității sau, acolo unde este posibil, prin analogie cu abaterile identificate în anexă.

Or, pornind de la premisele reținute de organele de control, aplicarea prin analogie a H.G. nr. 519/2014, în ceea ce privește implementarea contractului, va duce de asemenea la concluzia că organele de control au procedat în mod nelegal la stabilirea creanței bugetare, întrucât cea mai apropiată sancțiune care ar fi putut fi aplicată ar fi fost de 25% din valoarea finală a contractului. Or, organele de control au stabilit o creanță bugetară în cuantum de 1.014.758,42 RON, care reprezintă aproape 55% din valoarea proiectului. Se mai arată în cererea de recurs că sentința a fost dată cu încălcarea disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, când o instanță de judecată va aprecia că au fost săvârșite anumite nereguli, este absolut necesar să specifice nu numai în fapt în ce constau acestea, dar și în drept, indicând în concret dispozițiile legale încălcate sau normele contractuale încălcate.

Or, din analiza hotărârii recurate, se observă că în considerente instanța nu indică dispozițiile legale sau contractuale încălcate, rezumându-se să constate doar că ceea ce au constatat organele de control ar fi întemeiat sau pertinent, însă fără să justifice prin raportare la norme legale sau norme contractuale motivul pentru care aceste constatări ar fi pertinente. Instanța tinde să considere că abaterile ar consta în încălcarea unor norme din contractul de finanțare, dar esența acestui proiect are în vedere partea informatizată și nu partea scriptică ce constă în realizarea unor întâlniri de lucru sau de analiză. Scopul sau obiectivul acestui proiect nu era acela de a organiza întâlniri de lucru, conferințe sau întâlniri de analiză.

Instanța de fond, dar și organele de control au eliminat cu totul aspectele privind partea informatizată a proiectului neluând în considerare niciuna dintre activitățile realizate și au mutat accentul pe partea scriptică a proiectului care, de altfel, avea o pondere minimă în desfășurarea acestuia. În acest fel, instanța de fond, în realitate, a interpretat în mod greșit actele juridice deduse judecății, aspect ce conduce la aplicarea greșită a disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât nu a fost încălcată nicio obligație asumată prin contractul de finanțare. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ., recurenta a arătat că prin procesul-verbal contestat, organele de control au analizat și sancționat următoarele presupuse nereguli: (i) un potențial conflict de interese/stare de incompatibilitate; (ii) o posibilă situație de dublă finanțare; (iii) nerealizarea grupului țintă și a indicatorilor corespondenți. Pentru toate aceste presupuse nereguli a fost stabilită o creanță bugetară în cuantum de 1.014.758,42 RON. Prin sentință, instanța, în ceea ce privește presupusele nereguli menționate la pct. (i) și (ii), a reținut că: "nu poate analiza aceste aspecte, întrucât din conținutul procesului-verbal nu a rezultat că aceste aspecte au fost considerate nereguli efective, ci doar s-a reținut un semn de întrebare asupra acestor aspecte." Astfel, raportat la principiul proporționalității și la abaterile reținute în procesul-verbal, considerentele instanței sunt contradictorii.

Pe de o parte, apreciază că nu a fost încălcat principiul proporționalității de către organele de control care au stabilit o creanță bugetară în cuantum de 1.014.758,42 RON ce reprezintă aproape 55% din valoarea proiectului. Pe de altă parte, reține că doar nerealizarea grupului țintă și a indicatorilor corespondenți reprezintă o neregulă efectivă, chiar dacă reclamanta a fost sancționată și pentru celelalte nereguli. În ceea ce privește nerespectarea principiului proporționalității, instanța nu a prezentat o motivare concretă pentru care acest principiu nu ar fi fost încălcat.

Recurenta apreciază că, urmare a rejudecării procesului, se impune admiterea acțiunii, întrucât prevederile contractului de finanțare au fost respectate integral și proiectul a atins toți parametrii indicați în cererea de finanțare: 1. Realizarea indicatorilor privind grupul țintă reprezentat de elevi, valoare prognozată 30.000 - la toate vizitele de monitorizare și verificare au fost verificate prin sondaj câteva zeci de persoane din grupul - țintă elevi și s-a făcut dovada că toate persoanele verificate au fost înregistrate cu acte doveditoare conforme. De asemenea, toate persoanele, peste 30.000 înregistrate în grupul țintă, au documente specifice.

Referitor la nerealizarea indicatorului de orientare și consiliere menționează că s-a verificat existența feedback-ului pentru 25.000 de elevi din cei 30.000 elevi participanți la testare și s-a constatat, prin sondaj, că pentru toți elevii verificați există feedback, ce conține date relevante pentru realizarea consilierii în domeniul matematicii. Din grupul țintă, 27.000 de elevi au consultat feedback-ul primit și au beneficiat de servicii de orientare și consiliere prin oferirea de feedback personalizat, conform specificului cererii de finanțare. Elevii au fost înregistrați ținând cont de nevoile grupului țintă, au fost instruiți asupra modalităților prin care pot accesa sistemul informatic de feedback, iar cei mai mulți au accesat de mai multe ori sistemul informatic.

Dovada instruirii elevilor s-a materializat prin sustenabilitatea acestuia: după finalizarea proiectului, sute de mii de elevi continuă să acceseze sistemul pentru a primi acest mod de instruire bazat pe feedback. Toate aceste informații care au fost furnizate elevilor nu pot fi obținute fără un software care să permită prelucrarea a milioane de date culese de pe foile de răspuns a zeci de mii de elevi (fiecare elev având de completat pe foaia de răspuns între 120 și 200 de date). Softul permite prelucrarea acestor milioane de elemente, compararea rezultatelor obținute și transmiterea lor către cei interesați, care pot să le acceseze, să le interpreteze și să le comunice. Menționează recurenta că fiecare elev poate accesa informații despre lucrarea sa și alte informații la care are drept de acces pe baza unei parole, iar cadrele didactice au acces la toate lucrările elevilor lor, de asemenea, cu ajutorul unor parole.

A prezentat în cererea de recurs modalitățile de realizare a activităților de consiliere privind profilul cognitiv al elevilor din grupul țintă și a precizat că toate documentele (formulare grup-țintă, dovada apartenenței la grupul țintă, fișa de răspuns, analiza personalizată) privind înregistrarea grupului țintă solicitate au fost verificate și acceptate ca valide. În cadrul vizitelor de monitorizare anterioare, OIPOSDRU-MECS a considerat că grupul țintă a fost îndeplinit, astfel cum rezultă din raportul de vizită nr. 1115/08.12.2015 aferent CR 1, în care se arată că a fost verificată condiția realizării grupului țintă pe un eșantion determinat, fiind confirmată îndeplinirea grupului țintă.

De asemenea, prin scrisoarea standard de observații din data de 15.01.2013, aferentă CR 2, au fost solicitate documente doveditoare referitoare la îndeplinirea grupului țintă, care au fost transmise prin adresa de înaintare nr. x/21.01.2013. Ulterior, CR 2 a fost validată și sumele au fost achitate, deci, implicit, la acel moment, pârâtul a considerat că a fost îndeplinită condiția referitoare la grupul țintă. Prin minuta de clarificări din data de 11.09.2013, aferentă CR 3, au fost solicitate documente doveditoare referitoare la îndeplinirea grupului țintă, care au fost transmise prin adresa de înaintare nr. x/18.09.2013. A invocat recurenta disp. art. 9 pct. B alin. (3), (7) și (8) din contractul de finanțare susținând că OIPOSDRU-MECS, prin validarea cererilor de rambursare nr. x și nr. 2, a confirmat îndeplinirea parțială a indicatorilor, urmând ca ulterior să considere că aceștia nu au fost îndepliniți în nicio măsură.

OIPOSDRU-MECS nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de finanțare, respectiv nu a sprijinit societatea în implementarea proiectului și nu a monitorizat în mod corect implementarea proiectului din punct de vedere tehnic și financiar. Din răspunsul la obiectivul nr. 4 al expertizei rezultă că indicatorul legat de grupul țintă a fost atins în totalitate. Cu privire la răspunsul oferit la obiectivul nr. 2 susține că expertul a analizat în mod inexplicabil dispozițiile contractului de finanțare și semnificația feedback-ului în accepțiunea acestui contract, deși nu s-a solicitat, prin obiectivul formulat, ca expertul să se pronunțe cu privire la contractul de finanțare, ci s-a solicitat să constate și să consemneze feedbackul oferit de aplicația informatică.

Răspunsul expertului la acest obiectiv este cel puțin surprinzător, având în vedere că în contractul de finanțare nu se găsesc nici măcar minime criterii de natură tehnică ce permit expertului să formuleze o concluzie cu privire la feedback-ul aplicației. De asemenea, expertul arată că nu este posibilă utilizarea acestui feedback în îndeplinirea obiectivului proiectului, respectiv "dezvoltarea tehnicilor de învățare și motivarea acestora pentru învățarea ulterioară în domeniile matematicii", deși nu s-a cerut prin obiectivul fixat ca expertul să stabilească compatibilitatea feedbackului aplicației cu cerințele pedagogice generale de învățare. Solicită instanței să nu țină seama de aceste aspecte incluse de expertul judiciar în răspunsul la obiectiv, întrucât reprezintă simple opinii, nu răspund la ceea ce s-a cerut și depășesc misiunea încredințată de instanță.

Această analiză efectuată de expert excede obiectivului fixat, dar și competențelor expertului numit în raport cu disp. art. 330 din C. proc. civ. pentru a stabili împrejurări de fapt, pe baza expertizei sale în specialitatea informatică și calculatoare, respectiv să determine modul în care funcționează aplicația și feedback-ul pe care îl oferă această aplicație elevilor participanți la concurs. Recurentul a făcut o serie de precizări cu privire la aplicația informatică creată, aplicație care, în opinia sa, are un grad suficient de personalizare a feedbackului, prin raportare la capacitățile unei aplicații informatice, astfel că indicatorul privind oferirea de feedback personalizat a fost întru-totul îndeplinit.

Referitor la realizarea activităților/acțiunilor de formare, instruire/perfecționare și certificare pentru grupurile țintă formate din personal școlar menționează că instruirea grupurilor țintă Consilieri școlari, Directori ai unităților de învățământ, Membri ai consiliilor de administrație ale unităților de învățământ, Personal cu funcții de conducere, monitorizare evaluare și control din inspectoratele școlare, structuri centrale și locale ale MECT sau aflate în coordonarea/subordinea acestuia, Personal din sistemul național de examinare, evaluare și curriculum în învățământul preuniversitar, Personal implicat în furnizarea de servicii alternative în educație s-a desfășurat pe mai multe paliere.

Fiecare categorie de grup țintă a primit un material de instruire. În acest sens a prezentat activitățile specifice care s-au derulat cu fiecare categorie de grup țintă. Fișele realizate de membrii grupului țintă sunt dovada implicării lor în programul de instruire pentru acordarea de feedback personalizat, conform specificului proiectului. Astfel, nu sunt întemeiate concluziile instanței de fond în sensul că acest grup țintă a fost implicat strict în activități de informare, motiv pentru care acest indicator nu ar fi fost atins, întrucât activitățile la care a făcut referire exced unor simple informări, reprezentând activități de instruire și formare profesională, în conformitate cu contractul de finanțare.

S-a mai invocat inexistența unui prejudiciu adus bugetului UE prin pretinsele nereguli, menționându-se că pentru a fi în prezența unei nereguli trebuie ca prin abatere să se fi creat un prejudiciu bugetului UE sau bugetelor naționale prin fonduri plătite necuvenit. În speță, pretinsa abatere constând în nerealizarea anumitor indicatori asumați prin contractul de finanțare a fost sancționată prin neacordarea finanțării aferente, așa cum a fost solicitată prin CR 3. În consecință, sumele achitate în prealabil de către societate, care au fost individualizate în cuprinsul CR 3, au rămas în sarcina societății.

4. Apărările intimatului pârât Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând, referitor la încălcarea principiului neretroactivității, că nerealizarea grupului țintă și a indicatorilor corespondenți, ca neregulă reținută, nu avea cum să fie săvârșită la data încheierii contractului, existența acesteia fiind dependentă de modul de implementare a proiectului. Este imposibil să se stabilească de la începutul sau pe parcursul implementării proiectului dacă recurenta reclamantă și-a îndeplinit sau nu indicatorii și grupul țintă, sens în care a făcut trimitere și la Instrucțiunea nr. 71/2013. La data la care a fost săvârșită neregula, era reglementată expres în disp.

art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2011, care au corespondent în prezent în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar singura diferență dintre cele două texte de lege este reliefată de introducerea în O.U.G. nr. 66/2011 a noțiunii de potențialitate a unui prejudiciu, față de O.G. nr. 79/2003 unde neregula avea caracter sigur. A arătat că creanța bugetară nu a fost stabilită ca urmare a nerespectării normelor privind achizițiile publice, nefiind vorba de o corecție financiară, măsură procentuală care prin O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 519/2014 se aplică unor abateri constatate în legătură cu contractele de achiziție publică încheiate.

Neregula are ca izvor încălcarea de către reclamantă în mod flagrant a prevederilor Cererii de finanțare, ce reprezintă documentul prin care recurenta reclamantă a solicitat sprijinul financiar nerambursabil, pentru acoperirea costurilor de funcționare ale proiectului fiind astfel detaliat întreg proiectul, obiectivele acestuia dar și necesitatea lui și care este plus valoarea acestuia. Recurenta, în lumina art. 1270 din C. civ., avea obligativitatea respectării contractului legal încheiat, care are putere de lege între părțile semnatare, deci inclusiv cele ale Cererii de finanțare, care este parte integrantă a contractului.

A mai arătat că la vizita ad-hoc din data de 30 octombrie - 1 noiembrie 2013 nu s-au putut dovedi acțiunile concrete de consiliere/orientare a elevilor (eventuale fișe de consiliere) și s-a stabilit că posibilitatea vizualizării lucrării de către elev-profesor-școală este doar una virtuală (nu se poate dovedi că a avut loc), rezultând fără putință de tăgadă faptul că atingerea grupului țintă și a indicatorului corespondent se consideră nerealizată. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a menționat că în procesul-verbal și în întâmpinare a menționat expres, referitor la primele 2 nereguli, că acestea sunt posibile. Organul de control reține, în ceea ce privește existența unui posibil conflict de interese, că nu a fost încălcată vreo normă de drept, iar, în ceea ce privește o eventuală dublă finanțare, că aceasta nu a putut fi dovedită, nerezultând sume încasate de reclamantă datorită plății vreunei taxe de concurs.

Astfel, nu se poate susține că aceste 2 nereguli nu au fost analizate sau că există vreo eventuală contradicție în considerentele hotărârii. Referitor la principiul proporționalității a precizat că existența și stabilirea în sarcina recurentei reclamante a ultimelor 2 nereguli, reprezentate de nerealizarea grupului țintă și nerealizarea indicatorilor de output și rezultat, reprezintă două abateri esențiale care duc în mod indubitabil la declararea neeligibilă a cheltuielilor proiectelor, cât timp acestea reprezentau și obiectivele principale ale proiectului. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante La data de 29.10.2010, între reclamantă, în calitate de beneficiar, și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (OIPOSDRU-MECS) a fost încheiat contractul de finanțare x, înregistrat la OIPOSDRU- MECS cu nr. E 1842/C/26.11.2010, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului cu titlul "Creșterea calității învățământului matematic și științific preuniversitar prin informatizarea concursurilor de masă - A.". Obiectivul general al Proiectului a fost creșterea calității învățământului matematic și științific prin realizarea unui sistem informatizat de feedback privind rezultatele învățării, sistem menit să contribuie la o mai bună orientare școlară și profesională și să asigure oportunități sporite de dezvoltare și pentru alegerea unor cariere în domeniile matematicii și științelor.

Obiectivele specifice ale Proiectului au fost următoarele: - realizarea unui sistem informatic operațional de prelucrare a bazelor de date obținute urma desfășurării Concursului European de Matematică Aplicată la clasele a I - a XII-a; - realizarea unui set de instrumente de feedback personalizat privind rezultatele învățării pentru a sprijini elevii în dezvoltarea tehnicilor de învățare și motivarea acestora pentru învățarea ulterioară în domeniile matematicii, științelor naturii, informaticii; - valorificarea sistemului informatic creat în orientarea școlară și profesională a elevilor, pentru a sprijini creșterea participării la educație și îmbunătățirea performanțelor școlare, precum și extinderea utilizării TIC în activitățile de evaluare, management și planificare învățământul preuniversitar; - extinderea utilizării TIC în managementul calității pentru identificarea nevoilor de formare ale profesorilor și o mai bună planificare și evaluare a activităților didactice în școli.

Activitățile specifice proiectului au fost structurate pe două componente, astfel: Componenta 1. Dezvoltarea și implementarea sistemului de evaluare-feedback pentru matematică și științe, care a inclus, între altele, realizarea instrumentelor conceptuale și operaționale pentru clasificarea problemelor și obținerea soluțiilor software pentru prelucrarea datelor, aplicarea instrumentelor, dezvoltarea, actualizarea și managementul bazelor de date și analiza și îmbunătățirea metodologiei și a instrumentelor de evaluare și feedback; Componenta 2. Formarea de personal specializat pentru utilizarea și dezvoltarea sistemului de evaluare-feedback care a inclus, între altele, pregătirea de personal pentru realizarea de instrumente de evaluare capabile sa genereze feedback, pregătirea de personal pentru valorificarea bazelor de date, activități interregionale și transnaționale, realizarea unei conferințe internaționale în România și participarea la conferințe internaționale.

În vederea recuperării cheltuielilor efectuate în cadrul Proiectului, Editura Sigma a depus următoarele cereri de rambursare: - Cererea de rambursare nr. x (CR 1), înregistrată la OIPOSDRU-MECS cu OI/3376AA/C/02.05.2011, validată pentru suma de 317.410,63 RON; - Cererea de rambursare nr. x (CR 2), înregistrată la OIPOSDRU-MECS cu OI/2630AA/C/12.04.2012, validată pentru suma de 750.756,13 RON; - Cererea de rambursare nr. x (CR 3), înregistrată la OIPOSDRU-MECS cu x/17.04.2013. În perioada 30 octombrie - 1 noiembrie 2013, a avut loc la sediul beneficiarului Editura Sigma o vizită de monitorizare ad-hoc având ca scop verificarea realizării indicatorilor și a grupului țintă, pentru definitivarea verificării administrative a Cererii de rambursare nr. x finală.

Prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. OI/5722/SVPF din data de 29.07.2014, Editura Sigma a fost informată că OIPOSDRU-MECS a validat suma de 0,00 RON ca reprezentând cheltuieli eligibile pentru rambursare, având în vedere că în urma vizitei de monitorizare ad-hoc desfășurate în perioada 30 octombrie - 1 noiembrie 2013, s-a constatat că la finalul perioadei de implementare a proiectului, indicatorii și grupul țintă asumați în cererea de finanțare nu au fost realizați.

La data de 13.10.2015, reclamanta a primit procesul-verbal de contestare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat, în care s-au reținut următoarele: existența unui posibil conflict de interese (ce urmează a fi analizat și stabilit de instanța de judecată), datorită deținerii concomitente a funcției de director al Editurii Sigma și, totodată, de reprezentant legal al partenerului Institutul pentru Dezvoltarea Evaluării în Educație, de domnul B., dar și cea de președinte al Fundației C.; existența unei duble finanțări în cadrul proiectului, ca urmare a perceperii unei taxe de 15 RON de către reclamantă; nerealizarea grupului țintă și a indicatorilor corespondenți, așa cum au fost asumați în cererea de finanțare aprobată.

Instanța de fond a respins acțiunea reținând, cu privire la aplicarea retroactivă a legii, că data săvârșirii neregulii nu poate fi data încheierii contractului de finanțare, deoarece nerealizarea grupului țintă și a indicatorilor corespondenți, ca neregulă reținută, nu avea cum să fie săvârșită la data încheierii contractului, ținând de executarea acestuia. Prin urmare, în mod corect a fost aplicată legea în vigoare în perioada 30 octombrie - 1 noiembrie 2013, când a avut loc vizita de monitorizare ad-hoc în urma căreia s-a constatat neregula, respectiv O.U.G. nr. 66/2011. În subsidiar, Curtea a reținut că, și dacă s-ar reține că legea aplicabilă era O.U.G. nr. 79/2003, fapta era prevăzută ca neregulă și de această ordonanță, astfel încât nu se poate susține că s-a produs o vătămare reclamantei.

În ceea ce privește fondul neregulii constatate, respectiv nerealizarea grupului țintă și a indicatorilor corespondenți, așa cum au fost asumați în cererea de finanțare aprobată, Curtea a reținut că, deși în procesul-verbal de constatare a neregulilor se rețin și alte două aspecte, respectiv existența unui posibil conflict de interese (ce urmează a fi analizat și stabilit de instanța de judecată) și existența unei duble finanțări în cadrul proiectului, apărări reluate în întâmpinare de către pârât, nu poate analiza aceste aspecte, întrucât din conținutul procesului-verbal nu a rezultat că acestea au fost considerate nereguli efective, ci doar s-a reținut un semn de întrebare asupra lor.

Neregula constatată are în vedere două aspecte și anume: - neatingerea indicatorului cu privire la Personalul din educație și formare instruit/perfecționat (490) și a indicatorului Număr de personal care a beneficiat de sprijin pentru formare/perfecționare, reținându-se că grupul format din 625 persoane a fost implicat exclusiv în activități de tip informare, afișe informative pentru concursul D., scrisori de prezentare a proiectului și newslettere, fapt ce nu poate conduce la realizarea indicatorilor menționați, deoarece aceștia nu au fost implicați în activități propriu-zise de formare/instruire în urma cărora să fie certificați; - al doilea aspect a privit grupul țintă realizat de elevi, reținându-se că faptul că elevii au posibilitatea vizualizării rezultatelor testelor la care au participat, facilitate pe care o are atât elevul, cât și profesorul de specialitate nu poate reprezenta feed-back personalizat (consiliere, orientare) în interesul elevului și al profesorului de specialitate, cu atât mai mult cu cât desfășurarea concursului D. are loc independent de acest proiect, încă din anul 1993. Curtea a reținut, pe baza susținerilor reclamantei, necontestate de pârâtă nici cu ocazia controlului și confirmate de expertiza specialitatea informatică efectuată în cauză, că sistemul informatic oferă un feed-back personalizat, evident la nivel statistic,

cu privire la caracterul corect sau greșit al răspunsurilor și în cazul unui răspuns greșit oferă o indicație probabilă a cauzei alegerii unei variante greșite de răspuns. De asemenea, reclamanta a dovedit că această aplicație a fost folosită de circa 27.000 elevi, care au primit feedbackul informatic oferit de sistem. Curtea a apreciat ca fiind corectă constatarea privind neatingerea indicatorului cu privire la Personalul din educație și formare instruit/perfecționat (490) și a indicatorului Număr de personal care a beneficiat de sprijin pentru formare/perfecționare, reținând că grupul format din 625 persoane a fost implicat exclusiv în activități de tip informare, afișe informative pentru concursul D., scrisori de prezentare a proiectului și newslettere.

Or, acestea nu sunt suficiente în condițiile în care reclamanta, prin contractul de finanțare, avea obligația de a forma personal specializat pentru utilizarea și dezvoltarea sistemului de evaluare-feedback, prin pregătirea de personal pentru realizarea acestor evaluări, crearea unui grup de lucru pentru analiza itemilor, conceperea, acreditarea și desfășurarea de sesiuni de formare, pentru managerii școlari, valorificarea datelor proiectului într-un management calitativ superior, pentru consilieri-tipuri de dificultăți pe care le întâmpină elevii la învățare, desfășurarea de activități interregionale și transnaționale, schimburi de experiență, realizarea unei conferințe, diseminarea rezultatelor, toate acestea pentru atingerea obiectivului de creștere a calității învățământului.

Reclamanta a susținut în acțiune că a dovedit prin înscrisurile atașate realizarea activităților de formare, instruire/perfecționare și certificare pentru grupurile țintă formate din personalul școlar, însă, așa cum a reținut organul de control, aceste înscrisuri reprezintă doar niște afișe și informări, fără a realiza o pregătire și certificare a celor ce fac parte din personalul școlar. Or, doar prin instruirea acestora corespunzătoare se putea atinge indicatorul menționat și, în final, obiectivele stabilite în contract. În ceea ce privește grupul țintă de elevi, referitor la nerealizarea indicatorului de orientare și consiliere, Curtea a reținut că nu este suficient a dovedi folosirea aplicației informatice de către elevi, pentru a realiza indicatorul de orientare și consiliere.

Chiar în condițiile în care programul de informatică oferă feedbackul menționat mai sus, asupra caracterului corect sau incorect al răspunsului și asupra posibilei cauze a erorii, precum și alte date statistice, obiectivul de valorificare a sistemului informatic nu are cum să fie atins doar prin acest feedback dat de sistemul informatic. Cât timp nu s-au realizat activitățile specifice de formare/certificare a personalului de instruire, nu s-au format grupuri de lucru pentru analiză statistică și raportare individuală, nu s-au trimis analize personalizate către școli, nu s-au realizat schimburi de experiență, nu s-au efectuat studii de caz și nici studii privind rezultatele proiectului, toate aceste activități fiind menționate în cererea de finanțare, în mod cert nu a avut loc nici atingerea obiectivului de orientare și consiliere a elevilor.

Simpla punere în funcțiune a programului informatic, care conferă posibilitatea obținerii unui feedback, evident în măsura în care un program de calculator o poate face, nu determină atingerea parametrilor indicați în cererea de finanțare, pentru orientarea și consilierea grupului țintă de elevi și a activităților de formare și instruire a personalului fiind asumate și o serie de alte activități, care nu au fost realizate. Curtea a reținut și că organizarea taberelor menționată de reclamantă nu este suficientă pentru a face dovada contrară, nefiind într-adevăr realizată o implicare a grupurilor țintă corespunzătoare activităților din cererea de finanțare. Prin reținerea neregulii de nerealizare a grupului țintă și a indicatorilor corespondenți, așa cum au fost asumați în cererea de finanțare aprobată, se produce în mod evident o pagubă bugetului Uniunii Europene, cu consecințe și asupra sumelor deja achitate în cadrul cererilor de rambursare anterioare.

Rapoartele asupra acestor cereri nu împiedică pârâtul ca la analiza finală să constate neatingerea indicatorilor, cu consecința stabilirii unei creanțe bugetare rezultate din întreaga sumă. Referitor la nerespectarea principiului proporționalității, instanța a reținut că această critică este neîntemeiată, deoarece nerealizarea indicatorilor nu a fost una parțială, ci a fost una totală, care a afectat întreaga obligație asumată de reclamantă. Astfel, realizarea sistemului informatic nu a putut conduce la realizarea obiectivului propus, în lipsa instruirii personalului de formare/perfecționare și a realizării unei activități concrete de feedback către cei implicați în proiect, în afara feedbackului rezultat din accesarea aplicației.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat. Astfel, critica vizând încălcarea principiului neretroactivității legii nu poate fi reținută, în mod corect prima instanță apreciind că nerealizarea grupului țintă și a indicatorilor corespondenți, ca neregulă reținută, nu avea cum să fie săvârșită la data încheierii acestui contract, ținând de executarea acestuia. Prin urmare, este aplicabilă legea în vigoare la data 30 octombrie - 1 noiembrie 2013, când a avut loc vizita de monitorizare ad-hoc în urma căreia s-a constatat neregula, respectiv O.U.G. nr. 66/2011. Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015, menționate în cererea de recurs, au fost declarate neconstituționale prevederile art. 66 din O.U.G.

nr. 66/2011. Așa cum rezultă din considerentele acestei decizii, urmare admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii, potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului. În cauza dedusă judecății, în privința procedurii urmate, dat fiind faptul că vizita de monitorizare ad-hoc a avut loc în perioada 30 octombrie - 1 noiembrie 2013, iar procesul-verbal de nereguli a fost încheiat la data de 6.10.2015, este indubitabil faptul că era aplicabilă O.U.G.

nr. 66/2011 și că în mod corect s-a aplicat procedura reglementată de acest act normativ. Problema de drept ce se impune a fi dezlegată în cauză, în contextul de fapt prezentat, este dacă legea nouă poate fi aplicată și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003.

Se impune a sublinia în acest sens jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care, prin Hotărârea pronunțată în cauza C 89/14, A2A, în data de 3.09.2015, a statuat că: "37. (...) potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, cu alte cuvinte, unei situații apărute înaintea intrării sale în vigoare, indiferent de efectele favorabile/nefavorabile pe care le-ar putea avea o astfel de practică asupra persoanelor interesate, același principiu impune ca orice situație de fapt să fie în mod normal apreciată în lipsa unei dispoziții exprese contrare, în lumina normelor de drept în vigoare. Cu toate acestea, deși legea nouă își produce efectele numai pentru viitor, aceasta se aplică, în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi (a se vedea în acest sens Hotărârea Bavaria, C-120/08, pct. 40 și 41 și jurisprudența citată).

38. Astfel cum reiese dintr-o jurisprudență constantă a Curții, nici domeniul de aplicare al principiului încrederii legitime nu poate fi extins într-atât încât să împiedice, la modul general, o nouă reglementare să se aplice efectelor viitoare ale unor situații apărute sub incidența reglementării anterioare (Hotărârea Stadt Papenburg, C-266/08, pct. 46 și jurisprudența citată)." În speță este vorba despre aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 la efectele viitoare ale unor situații apărute sub incidența reglementării anterioare, astfel că nu se susține critica privind încălcarea principiului neretroactivității legii. Mai mult, la capitolul 7 din procesul-verbal contestat intitulat " Temeiul de drept" sunt menționate disp.

art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, care definesc noțiunea de "neregularitate" ca fiind orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Înalta Curte constată că la data încheierii contractului de finanțare în discuție, la data săvârșirii neregulii, dar și în prezent, era și este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care se aplică direct, fiind parte a legislației naționale, în temeiul acestuia fiind emisă și O.U.G.

nr. 66/2011 menționată ca temei juridic al întocmirii procesului-verbal. Prin urmare, stabilirea neregulii în conformitate cu acest regulament și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securității juridice și protecției încrederii legitime, fiind exclusă încălcarea principiului neretroactivității legii. O altă critică adusă sentinței vizează încălcarea disp. art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 privind principiul proporționalității, respectiv art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 5 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011. Sub acest aspect, instanța de control judiciar reține că potrivit art. 27 alin. (1) din O.U.G.

nr. 66/2011, în cazul în care se constată nereguli determinate de abaterile prevăzute în anexă, în aplicarea de către beneficiari a prevederilor privind procedurile de achiziție, în raport fie cu reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, fie cu reglementările comunitare aferente programelor cărora le sunt aplicabile alte prevederi decât cele ale O.U.G. nr. 34/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea 337/2006, cu modificările și completările ulterioare, fie cu procedurile specifice/instrucțiunile de achiziții aplicabile beneficiarilor privați, se emit note de constatare a neregulilor și de aplicare a corecțiilor financiare cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21. Alin. 2 al aceluiași articol stabilește că valoarea creanței bugetare se determină prin aplicarea de corecții financiare ale căror rate sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Înalta Curte constată că aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauză, din moment ce se referă la nereguli determinate de încălcarea legislației în materia achizițiilor publice, or, prin procesul-verbal contestat de reclamantă nu a fost aplicată o corecție financiară pentru asemenea încălcări. Prin urmare, sunt irelevante în soluționarea litigiului prevederile H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexele la O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care acestea se aplică pentru abateri de la respectarea prevederilor legale în materie de achiziții publice (anxea 1 a H.G. nr. 519/2014), respectiv în materie de achiziții publice/achiziții sectoriale/concesiuni, în acord cu Decizia CE C(2019) 3.452 din 14 mai 2019 (anxea 2 a H.G.

nr. 519/2014). Cât privește disp. art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, se reține că în mod corect prima instanță a apreciat că este justificată creanța bugetară în cuantumul stabilit, deoarece nerealizarea indicatorilor nu a fost una parțială, ci a fost una totală, care a afectat întreaga obligație asumată de reclamantă. În opinia recurentei, aprecierea că indicatorii stabiliți prin contractul de finanțare nu au fost realizați în totalitate ar putea fi corectă în măsura în care reclamanta nu ar fi întreprins nicio activitate în vederea realizării obiectivelor stabilite.

Susținerea nu își găsește suport legal în prevederile contractului de finanțare care, la art. 9 alin. (1) - Obligațiile părților - A. Obligațiile beneficiarului, stabilește că Beneficiarul trebuie să asigure managementul și implementarea Proiectului în concordanță cu prevederile acestui contract, ale legislației comunitare și naționale și cu instrucțiunile emise de AMPOSDRU și comunicările transmise de OIPOSDRU delegat, cu maximum de profesionalism, eficiență și în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu.

Instrucțiunea AMPOSDRU nr. 71/2013 pentru reglementarea modului de diminuare a finanțării nerambursabile în cazul nerealizării indicatorilor și/sau a grupului țintă prevede la pct. A că indicatorii tehnici prevăzuți în Cererea de finanțare (cu eventualele modificări ulterioare prin acte adiționale) anexă la Contractul de finanțare nerambursabilă, trebuie îndepliniți/realizați în totalitate; de asemenea, grupul țintă trebuie selectat în numărul și structura prevăzute în cererea de finanțare (cu eventualele modificări ulterioare prin acte adiționale) (...) iar în cazul neîndeplinirii prevederii mai sus menționate, AMPOSDRU/OI responsabil va diminua corespunzător finanțarea acordată inițial și prevăzută în cadrul Art. 3 - Finanțarea proiectului, nerealizarea indicatorilor putând fi constatată la final sau în cazul rezilierii contractului.

Se poate vorbi despre neîndeplinirea în totalitate a acestor indicatori stabiliți prin contractul de finanțare nu doar în cazul nerealizării niciuneia dintre activitățile propuse în vederea atingerii obiectivelor, ci și în situația efectuării unora dintre respectivele activități menționate în cererea de finanțare, dar care sunt insuficiente pentru atingerea obiectivelor proiectului. În consecință, este nefondată susținerea că instanța de fond a nesocotit faptul că în cadrul proiectului au fost realizate o serie de activități pentru care s-a acordat finanțare în conformitate cu cererile de rambursare CR1 și CR 2, fapt ce nu denotă o nerealizare totală a indicatorilor. Prima instanță a prezentat activitățile desfășurate de reclamantă și a argumentat de ce acestea nu sunt suficiente pentru a se considera că au fost atinse obiectivele proiectului.

Astfel, în privința grupului țintă de elevi, se constată că nu este suficientă dovedirea folosirii aplicației informatice de către elevi, pentru a realiza indicatorul de orientare și consiliere, obiectivul de valorificare a sistemului informatic neputând fi atins doar prin feedback-ul dat de sistemul informatic asupra caracterului corect sau incorect al răspunsului și asupra posibilei cauze a erorii, precum și alte date statistice. Referitor la personalul din educație și formare instruit/perfecționat, instanța de fond a enumerat activitățile specifice de formare/certificare a personalului de instruire, menționate în cererea de finanțare, care nu s-au realizat, astfel că nu a avut loc nici atingerea obiectivului de creștere a calității învățământului.

Este adevărat că au fost întocmite mai multe documente: rapoarte tehnico-financiare, raportul misiunii de verificare la fața locului, raportul vizitei de monitorizare realizate cu ocazia soluționării CR 1, în care sunt menționate activitățile desfășurate, dar existența acestora nu constituie un impediment pentru constatarea de către autoritatea pârâtă, cu ocazia analizei finale, a neîndeplinirii indicatorilor asumați, cu consecința stabilirii unei creanțe bugetare. Așa cum s-a reținut în mod constant și în jurisprudența C.J.U.E., ținând cont de tradițiile constituționale comune statelor membre, măsurile și restricțiile impuse de autoritățile publice trebuie să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate și să nu afecteze în mod disproporționat drepturile și interesele legitime ale destinatarului (de pildă, cauzele C-44/79, hotărârea din 13 decembrie 1979, L. Hauer c. Land Rheinland - Pfalz; C-181/84, The Queen, ex parte E.D.&F.

M. (S.) Ltd c. Intervention Board for Agricultural Produce, hotărârea din 24 septembrie 1985). Înalta Curte constată că nu se poate reține un caracter disproporționat al creanței bugetare rezultate din nereguli, stabilite în sarcina reclamantei, din moment ce nerealizarea indicatorilor asumați a fost una totală, care a afectat întreaga obligație asumată de reclamantă. Încălcarea principiului proporționalității este invocată de recurentă și prin prisma faptului că prima instanță a menținut creanța bugetară reținând că doar nerealizarea grupului țintă și a indicatorilor corespondenți reprezintă o neregulă efectivă, chiar dacă reclamanta a fost sancționată și pentru celelalte nereguli, respectiv: (i) un potențial conflict de interese/stare de incompatibilitate; (ii) o posibilă situație de dublă finanțare.

Această susținere se bazează pe opinia eronată că prin procesul-verbal contestat s-a reținut săvârșirea a trei nereguli, opinie care nu este susținută de conținutul acestui act administrativ în care se precizează în mod clar că nu s-a putut constata cu certitudine existența unui conflict de interese/stări de incompatibilitate, conform prevederilor legale de la momentul semnării contractului de finanțare, precum și faptul că pe baza documentelor existente nu s-a putut stabili cu exactitate dacă și în ce condiții a fost percepută taxa de 16 RON de la elevii participanți la concursul "D.", astfel încât nu s-a putut confirma existența unei situații de dublă finanțare/proiect generator de venituri.

Aceste aspecte sunt consemnate și în capitolul 8 al procesului-verbal, denumit "Concluziile activității de evaluare", în care se arată, de asemenea, că Beneficiarul nu a pus la dispoziție documente relevante din care să rezulte realizarea grupului țintă și a indicatorilor corespondenți asumați prin Cererea de finanțare, precum și realizarea unor activități/acțiuni din cadrul proiectului, astfel încât suma de 1.068.166,76 RON reprezentând cheltuielile rambursate la CR1 și CR 2 este neeligibilă. Rezultă în mod neîndoielnic că s-a reținut de către autoritatea publică pârâtă doar această abatere, nu și cele vizând existența unui conflict de interese/stări de incompatibilitate și existența unei situații de dublă finanțare/proiect generator de venituri.

Recurenta invocă și încălcarea disp. art. 5 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011, aprobate prin H.G. nr. 875/2011, care stabilesc că "În situația în care se constată că există indicatori nerealizați sau numai parțial realizați de rezultat/de output/obiective - în special cei care au fost utilizați în procesul de evaluare care a condus la aprobarea la finanțare a respectivelor proiecte și pentru care beneficiarii și-au angajat prin contractele/acordurile/ordinele/deciziile de finanțare răspunderea realizării acestora până la plata finală autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, pe baza procedurilor proprii, aplică principiul proporționalității stabilit la art. 1 lit. g), respectiv nu autorizează integral sau, după caz, autorizează parțial la plată sumele prevăzute la alin. (1). În aceeași situație, dacă p