ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6140/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 247 din 22 septembrie 2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B., având ca obiect anularea hotărârii din 23 aprilie 2010 emisă de pârâtă. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că reclamanta nu a probat că a avut calitatea de persoană refugiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P.M., care a arătat că actele depuse la dosar dovedesc faptul că tatăl său, I.C.

figurează în registrul refugiaților, întocmit în perioada 1940-1942 și că acesta a fost luat prizonier de către trupele sovietice; după plecarea tatălui său, a rămas în localitatea B., județul Bihor împreună cu fratele său, I.D., și cu mama sa, aspect confirmat de cei doi martori audiați în cauză, dar și de actul de naștere și de adeverința școlară eliberată de unitatea unde a frecventat primele clase. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3113 din 27 mai 2011, a admis recursul declarat de recurenta P.M., a modificat sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea, a anulat hotărârea din 23 aprilie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii B. și a obligat această pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, începând cu data de 1 aprilie 2010, pentru perioada 2 noiembrie 1940-6 martie 1945. În considerentele deciziei, instanța de control judiciar a arătat că, prin actele de stare civilă prezentate, recurenta a probat faptul că numitul I.C. este tatăl său și că întreaga sa familie a fost refugiată din localitatea H. în localitatea B., în perioada 1942-1945. La data de 30 iunie 2011, Casa Județeană de Pensii B. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 3113 din 27 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și a solicitat admiterea acesteia și, în consecință, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., revizuenta a făcut o prezentare a istoricului litigiului și a arătat faptul că instanța de control judiciar a acordat intimatei-reclamante P.M. drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru o perioadă mai mare de timp decât cea solicitată, respectiv noiembrie 1940–martie 1945. Totodată, pentru perioada anterior arătată, intimata a formulat cererea din 2006, care a fost respinsă de către Casa Județeană de Pensii B. Această soluție a fost analizată și menținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1314/2009, pronunțată în Dosarul nr. 7498/1/2008.

La data de 22 august 2011, revizuenta a completat cererea, indicând și motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. Revizuenta a arătat faptul că, în Dosarul nr. 170/35/2007 al Curții de Apel Oradea, s-a depus în probațiune fișa refugiatului I.C. din care rezultă cu certitudine faptul că acesta nu este tatăl intimatei-reclamante, existând doar o identitate de nume între acesta și tatăl său. Fișa refugiatului nr. 5694 se referă la I.C. care a avut domiciliul în localitatea T. și s-a refugiat la A., iar în anul 1941 avea vârsta de 41 ani. În anul 1940, tatăl intimatei-reclamante avea domiciliul în localitatea H., iar la data nașterii intimatei, în 1941, avea doar 26 de ani. Revizuenta a susținut că a intrat în posesia acestui act doar la data de 20 iulie 2011. A fost depus la dosar actul nou invocat de revizuentă.

Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată Analizând temeiurile de fapt și de drept invocate de revizuentă, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează această instituție, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Textul legal anterior citat este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.

Față de dispozițiile art. 129 alin. final, judecătorii nu pot depăși limitele obiectului cererii deduse judecății. În speța de față, Înalta Curte apreciază că este fondat acest caz de revizuire, întrucât instanța a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita). În concret, prin cererea din 2010, intimata P.M. a solicitat Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/1989 stabilirea calității de beneficiar a legii pe perioada 1942–martie 1945. Comisia a respins cererea intimatei, prin hotărârea din 23 aprilie 2010, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada unei persecuții etnice.

După cum s-a relevat anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3113 din 27 mai 2011, a admis recursul declarat de recurenta P.M., a modificat sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea, a anulat hotărârea din 23 aprilie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii B. și a obligat această pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 aprilie 2010, pentru perioada 2 noiembrie 1940-6 martie 1945. Ca atare, instanța de contencios administrativ a acordat mai mult decât a solicitat intimata-reclamantă. II. Potrivit art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă după pronunțarea acesteia s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (...).

În cauza de față, sunt îndeplinite cerințele impuse de textul normativ anterior individualizat, întrucât fișa refugiatului I.C. din 29 noiembrie 1941 nu a putut fi prezentată cu ocazia soluționării cauzei în fond și recurs. În consecință, în baza art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de revizuire, va desființa nr. 3113 din 27 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și va acorda termen pentru soluționarea recursului la data de 17 februarie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de Casa Județeană de Pensii B. împotriva deciziei nr. 3113 din 27 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Desființează decizia atacată și acordă termen la 17 februarie 2012 pentru soluționarea recursului . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.