ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6140/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 247 din 22 septembrie 2010, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii B., având ca obiect anularea hotărârii din 23 aprilie 2010

emisă de pârâtă.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că reclamanta nu a probat că

a avut calitatea de persoană refugiată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta P.M., care a arătat că actele depuse la dosar dovedesc

faptul că tatăl său, I.C. figurează în registrul refugiaților, întocmit în perioada

1940-1942 și că acesta a fost luat prizonier de către trupele sovietice; după plecarea

tatălui său, a rămas în localitatea B., județul Bihor împreună cu fratele său, I.D.,

și cu mama sa, aspect confirmat de cei doi martori audiați în cauză, dar și de actul

de naștere și de adeverința școlară eliberată de unitatea unde a frecventat primele

clase.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3113

din 27 mai 2011, a admis recursul declarat de recurenta P.M., a modificat sentința

atacată, în sensul că a admis acțiunea, a anulat hotărârea din 23 aprilie 2010 emisă

de Casa Județeană de Pensii B. și a obligat această pârâtă să emită o nouă hotărâre

prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

începând cu data de 1 aprilie 2010, pentru perioada 2 noiembrie 1940-6 martie 1945.

În considerentele deciziei,

instanța de control judiciar a arătat că, prin actele de stare civilă prezentate,

recurenta a probat faptul că numitul I.C. este tatăl său și că întreaga sa familie

a fost refugiată din localitatea H. în localitatea B., în perioada 1942-1945.

La data de 30 iunie 2011,

Casa Județeană de Pensii B. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 3113 din

27 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal și a solicitat admiterea acesteia și, în consecință, admiterea recursului,

modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea căii extraordinare

de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., revizuenta

a făcut o prezentare a istoricului litigiului și a arătat faptul că instanța de

control judiciar a acordat intimatei-reclamante P.M. drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000 pentru o perioadă mai mare de timp decât cea solicitată, respectiv

noiembrie 1940–martie 1945.

Totodată, pentru perioada

anterior arătată, intimata a formulat cererea din 2006, care a fost respinsă de

către Casa Județeană de Pensii B. Această soluție a fost analizată și menținută

de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 1314/2009, pronunțată în Dosarul nr. 7498/1/2008.

La data de 22 august 2011,

revizuenta a completat cererea, indicând și motivul prevăzut de art. 322 pct. 5

din C. proc. civ.

Revizuenta a arătat faptul

că, în Dosarul nr. 170/35/2007 al Curții de Apel Oradea, s-a depus în probațiune

fișa refugiatului I.C. din care rezultă cu certitudine faptul că acesta nu este

tatăl intimatei-reclamante, existând doar o identitate de nume între acesta și tatăl

său.

Fișa refugiatului nr.

5694 se referă la I.C. care a avut domiciliul în localitatea T. și s-a refugiat

la A., iar în anul 1941 avea vârsta de 41 ani.

În anul 1940, tatăl intimatei-reclamante

avea domiciliul în localitatea H., iar la data nașterii intimatei, în 1941, avea

doar 26 de ani.

Revizuenta a susținut

că a intrat în posesia acestui act doar la data de 20 iulie 2011.

A fost depus la dosar

actul nou invocat de revizuentă.

Intimata a formulat întâmpinare

în care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată

Analizând temeiurile de

fapt și de drept invocate de revizuentă, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează

această instituție, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 322 pct.

2 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au

cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a

cerut.

Textul legal anterior

citat este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele

dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.

Față de dispozițiile

art. 129 alin. final, judecătorii nu pot depăși limitele obiectului cererii deduse

judecății.

În speța de față, Înalta

Curte apreciază că este fondat acest caz de revizuire, întrucât instanța a dat mai

mult decât s-a cerut (plus petita).

În concret, prin cererea

din 2010, intimata P.M. a solicitat Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/1989

stabilirea calității de beneficiar a legii pe perioada 1942–martie 1945. Comisia

a respins cererea intimatei, prin hotărârea din 23 aprilie 2010, cu motivarea că

aceasta nu a făcut dovada unei persecuții etnice.

După cum s-a relevat anterior,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 3113 din 27 mai 2011, a admis recursul declarat de recurenta P.M.,

a modificat sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea, a anulat hotărârea

din 23 aprilie 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii B. și a obligat această pârâtă

să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 aprilie 2010, pentru perioada 2

noiembrie 1940-6 martie 1945.

Ca atare, instanța de

contencios administrativ a acordat mai mult decât a solicitat intimata-reclamantă.

II. Potrivit art. 322

pct. 5 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă după pronunțarea

acesteia s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau

care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților

(...).

În cauza de față, sunt

îndeplinite cerințele impuse de textul normativ anterior individualizat, întrucât

fișa refugiatului I.C. din 29 noiembrie 1941 nu a putut fi prezentată cu ocazia

soluționării cauzei în fond și recurs.

În consecință, în baza

art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de revizuire, va desființa

nr. 3113 din 27 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal și va acorda termen pentru soluționarea recursului la data

de 17 februarie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire

formulată de Casa Județeană de Pensii B. împotriva deciziei nr. 3113 din 27 mai

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal.

Desființează decizia atacată și acordă termen

la 17 februarie 2012 pentru soluționarea recursului .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie

2011.