Markieta împotriva Poloniei

A doua secțiune decizia nr. 49718/06 de Urszula MARKIETA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 21 octombrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, Registrul Secțiunii Având în vedere cererea depusă la 27 noiembrie 2006, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Urszula Markieta, este un național polonez născut în 1947 și trăiește în Varșovia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.

Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 ianuarie 1995, reclamantul a instituit o procedură civilă în fața Curții de District din Varșovia (Sād Rejonowy) . Ea a solicitat o hotărâre într-un caz privind gestionarea proprietăților comune (orzeczenie w przedmiocie czynności przekraczaj Reclamantul nu a indicat exact cursul procedurii între 1995 și 2004. Totuși, după cum se poate vedea din dosar, procedurile au rămas de mai multe ori și, la cererea reclamantului, au reluat. Între septembrie 2004 și martie 2006, Curtea de District a organizat trei audieri, două dintre care au fost suspendate (la 18 noiembrie 2005 și la 9 februarie 2006). La 25 august 2006, Curtea de district din Varșovia a întrerupt procedura.

La 27 septembrie 2006, reclamantul a interzis o plângere în fața Curții Regionale din Varșovia (Sād Okręgowy). În temeiul Legii din 2004 La 13 martie 2006, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională din Varșovia (Sād Okręgowy) în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2006. 2004 privind plângerile privind o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na narszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sÜdowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea 2004”). Ea a solicitat o hotărâre că durata procedurii în fața Curții de district din Varșovia a fost excesivă și satisfacție echitabilă în valoare de 10.000 PLN La 10 mai 2006, Curtea Regională de Varșovia a dat o decizie în care a recunoscut lungimea excesivă a procedurii, constatând că au existat unele perioade de inactivitate nejustificată din partea Curții de district din Varșovia și a acordat reclamantului 1000 PLN (aprox.

263) în satisfacție echitabilă. Curtea a examinat doar perioada de la intrarea în vigoare a Legii de 2004 care este după 17 septembrie 2004, și nu a luat în considerare perioada generală de examinare a cazului de către Curtea de District din Varșovia. Referindu-se la suma justă de satisfacție, instanța a constatat că suma acordată reflectă lungimea perioadelor de inactivitate nejustificată din partea Curții de District. Legea internă relevantă Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005 VIII.

COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția privind durata excesivă a procedurii în cazul ei. De asemenea, a formulat o plângere în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, susținând că nu a putut să-și folosească proprietatea în timpul procedurii. La 2 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „I, Jakub Wołāsiewicz, agent al guvernului polonez, declară că guvernul polonez propune să plătească 9 000 PLN (nouă mii de zloți polonezi) doamnei Urszula Markieta în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 3 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Urszula Markieta, reține că guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 9 000 PLN (nouă mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției).

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 49718/06 by Urszula MARKIETA against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 21 October 2008 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 27 November 2006, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Urszula Markieta, is a Polish national who was born in 1947 and lives in Warsaw. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. Main proceedings On 29 January 1995 the applicant instituted civil proceedings before the Warsaw District Court (Sąd Rejonowy) . She sought a court ruling in a case concerning the management of common property (orzeczenie w przedmiocie czynności przekraczającej zakres zwykłego zarządu rzeczą wspólną) . The applicant has failed to specify the exact course of the proceedings between 1995 and 2004. However, as can be seen from the case file, the proceedings were stayed several times and, at the applicant's requests, resumed. Between September 2004 and March 2006 the District Court held three hearings, two of which were adjourned (on 18 November 2005 and on 9 February 2006). On 25 August 2006 the Warsaw District Court discontinued the proceedings.

On 27 September 2006 the applicant appealed. It appears that the proceedings are pending before the Warsaw Regional Court (Sąd Okręgowy). 2. Proceedings under the 2004 Act On 13 March 2006 the applicant lodged a complaint with the Warsaw Regional Court (Sąd Okręgowy) under section 5 of the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki) (“the 2004 Act”). She sought a ruling that the length of the proceedings before the Warsaw District Court had been excessive and just satisfaction in the amount of PLN 10,000 (approximately EUR 2,500).

On 10 May 2006 the Warsaw Regional Court gave a decision in which it acknowledged the excessive length of the proceedings, finding that there had been some periods of unjustified inactivity on the part of the Warsaw District Court, and awarded the applicant PLN 1,000 (approx. EUR 263) in just satisfaction. The court examined only the period after the entry into force of the 2004 Act that is after 17 September 2004, and did not take into consideration the overall period of the examination of the case by the Warsaw District Court. Referring to the amount of just satisfaction, the court found that the amount granted reflected the length of the periods of unjustified inactivity on the part of the District Court.

B. Relevant domestic law The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings are stated in the Court's decisions in the cases of Charzyński v. Poland no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V and Ratajczyk v. Poland no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005 ‑ VIII. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention of the excessive length of the proceedings in her case. She also raised a complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, claiming that she had been unable to use her property during the proceedings.

THE LAW On 2 September 2008 the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Polish Government, declare that the Government of Poland offer to pay PLN 9,000 (nine thousand Polish zlotys) to Ms Urszula Markieta with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 3 September 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Urszula Markieta, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 9,000 (nine thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President