DREZEK v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
DREZEK v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 40097/07, de către Jerzy DR EK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 10 februarie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și grefier adjunct al Secției Fatoș Aracı Având în vedere cererea depusă la 25 aprilie 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Jerzy Drężek, este un național polonez care s-a născut în 1957 și trăiește în Sulejówek. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Într-o dată neespecificată în noiembrie 1990, Procurorul districtului din Varșovia a instituit o anchetă împotriva reclamantului cu suspiciune de furt și de amenințări în vederea forțării unei terțe persoane să dispună de un bun. În aprilie 1998 procurorul a depus o declarație de acuzație împotriva reclamantului la Tribunalul districtual din Varșovia. Între 1998 și 2005, instanța de judecată a desfășurat patru audieri în acest caz. Reclamantul a fost achitat de acuzațiile la 25 aprilie 2005. La apelul procurorului, la 13 ianuarie 2006, Curtea Regională de Varșovia a anulat hotărârea și a trimis cazul înapoi la Curtea de District. La 6 decembrie 2005, Curtea Regională de Varșovia a respins plângerea reclamantului cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii care a examinat doar desfășurarea procedurii după data în care a intrat în vigoare Actul din 2004 și nu a constatat întârzieri pentru care instanța relevantă ar putea fi responsabilă. Procedura penală este în așteptare în fața instanței de primă instanță. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii în cazul său. HOTĂRÂREA La 1 septembrie 2008, Curtea a hotărât să comunice cererea către Guvern. La 15 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: Remarc că Guvernul Poloniei sunt pregătit să-mi plătească suma de 20.000 de zloti polonezi, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Suma aceasta, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului”. La 3 noiembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 20,000 PLN dlui Jerzy Drężek în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cauzei”. Curtea ia act de faptul că soluționarea prietenoasă a ajuns între părți și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu constată niciun motiv pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului