ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2445/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28.12.2017, reclamanții A. și B., au solicitat anularea Ordonanței nr. 10/09.12.2016, emisă de Comisia de Cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a admis în parte sesizarea formulată de Agenția Națională de Integritate, în sensul că s-a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în vederea confiscării de la persoanele evaluate a sumei de 270.619 RON.

La data de 30.01.2018, Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a invocate excepția inadmisibilității acțiunii, motivată din perspectiva faptului că, potrivit prevederilor Legii nr. 176/2010, apărările referitoare la dobândirea caracterului licit al averii pot fi făcute în procedura reglementată de art. 17 și următoarele din actul normativ menționat, cale pe care reclamanții au urmat-o deja, pe rolul Curții de Apel București fiind înregistrat dosarul nr. x/2013.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 2098 din 4 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții A. și B., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, anularea Ordonanței nr. 10/9.12.2016, emisă de Comisia de Cercetare a Averilor prin care s-a dispus sesizarea Curții de Apel București în vederea confiscării diferenței nejustificate.

Recurentul susține, în esență, că atât timp cât nu există o cale de atac împotriva Ordonanței de confiscare îi sunt încălcate drepturile privind accesul liber la justiție.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că actul juridic pe care reclamanții l-au supus controlului instanței de contencios administrativ este Ordonanța nr. 10/09.12.2016, emisă de Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București, în temeiul art. 10

4

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996, privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere, act prin care s-a admis în parte sesizarea formulată de Agenția Națională de Integritate, în sensul că s-a dispus sesizarea Curții de Ape București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în vederea confiscării de la persoanele evaluate a sumei de 270.619 RON.

Susținerea recurenților-reclamanți referitoare la faptul că le sunt încălcate drepturile privind accesul liber la justiție prin inexistența unei căi de atac împotriva Ordonanței de confiscare, nu poate fi primită.

Atât timp cât pe rolul instanțelor de judecată se află, spre soluționare, dosarul având la bază sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor, recurenții nu pot invoca faptul că nu dispun de o cale de atac împotriva acestei Ordonanțe.

Mai mult decât atât, trebuie subliniat faptul că activitatea desfășurată de către Comisia de Cercetare a Averilor, finalizată prin actul intitulat ordonanță motivată constituie actul de sesizare a secției de contencios administrativ a curții de apel competente.

În acord cu judecătorul fondului, din momentul sesizării instanței de contencios administrativ, procedura este una specială, fiind reglementată de Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averiii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, Ordonanța prin care Comisia de cercetare a averilor sesizează instanța de contencios administrativ în vederea confiscării sumei de 270.619 RON, este exceptată de la exercitarea controlului judiciar pe calea unei contestații îndreptate împotriva sa, în condițiile în care prin lege organică - Legea nr. 115/1996 - se prevede o procedură specială pentru cenzurarea concluziilor din cuprinsul său.

Din dispozitivul actului contestat rezultă că Ordonanța emisă de către Comisia de Cercetare a Averilor este un act de sesizare a instanței de contencios administrativ, așa cum aceasta este prevăzută de Legea nr. 115/1996, Ordonanță întocmită și transmisă instanței Curții de Apel București conform art. 10

4

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996.

Așadar, această ordonanță are valoarea unei veritabile sesizări a instanței de judecată, formulată în temeiul dispozițiilor C. proc. civ., coroborat cu Legea nr. 115/1996, motiv pentru care, în mod corect s-a reținut că cererea formulată de reclamant nu este admisibilă.

Totodată, judecătorul fondului, în mod corect a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004, în sensul că, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. și B. împotriva sentinței nr. 2098 din 4 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2020.