ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 57/2004

S-a luat în examinare recursul declarat de

condamnatul revizuient O.I. împotriva deciziei penale nr.595/A din 10 octombrie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

S-a prezentat recurentul condamnat revizuient,

în stare de arest, asistat de avocat B.N., apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul recurentului revizuient, expunând

oral motivele înscrise în cererea declarativă, a lăsat soluția ce se va

pronunța la aprecierea instanței.

Procurorul a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Recurentul condamnat revizuient a cerut

admiterea recursului și reducerea pedepsei.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr.858 din 16 septembrie

2003 Tribunalul București, a respins ca inadmisibilă cererea condamnatului O.I.,

prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr.219/2002 a aceluiași

tribunal.

Instanța a reținut că prin sentința penală

nr.219 din 19 martie 2002 Tribunalul București l-a condamnat pe O.I. la 10 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20 raportat la art.174,

175 lit.f Cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art.64

lit.a,b Cod penal.

Condamnatul și-a motivat cererea de revizuire

prin aceea că multe fapte și împrejurări nu au fost cunoscute de către instanță

la soluționarea cauzei, iar cu ocazia judecării a solicitat admiterea cererii

întrucât pedeapsa este prea mare.

În motivarea hotărârii de respingere a cererii,

instanța a arătat că, pe de o parte, condamnatul nu a indicat care sunt faptele

și împrejurările noi la care se referă, iar pe de altă parte, individualizarea

pedepsei nu poate fi analizată pe această cale extraordinară de atac.

Apelul condamnatului a fost respins ca nefondat

prin decizia penală nr.595 din 10 octombrie 2003 a Curții de Apel București.

Împotriva acestei decizii condamnatul O.I.a

declarat recurs, solicitând, oral, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că

recursul nu este fondat.

Calea extraordinară de atac a revizuirii nu

poate fi promovată decât pentru cazurile expres și limitativ arătate de art.394

alin.1 lit.a-e Cod procedură penală.

Cum, printre aceste cazuri, nu este menționat și

cel privind greșita individualizare a pedepsei, invocat și susținut de

revizuient, se constată că decizia instanței de apel de respingere a apelului,

este legală și temeinică.

Pe cale de consecință, recursul revizuientului

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul revizuient O.I. împotriva deciziei penale nr.595/A din 10 octombrie

2003 a Curții de Apel București –Secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.