ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 360/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 979 din 14

octombrie 2003 a Tribunalului București a fost respinsă, ca inadmisibilă,

cererea condamnatului P.F., cu motivarea că, deși a invocat fapte și

împrejurări noi, revizuientul solicită o reanalizare a fondului cauzei și o

prelungire a materialului probator pentru a-și dovedi nevinovăția, ceea ce pe

calea revizuirii nu se poate realiza.

Împotriva acestei hotărâri

condamnatul a declarat apel pe care nu l-a motivat în scris, iar oral a

susținut că există fapte noi, necunoscute de instanță, cu privire la împrejurarea

că i-a fost înscenat flagrantul.

Prin decizia penală nr. 653 din 30

octombrie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului, reținând că, susținerea revizuientului nu constituie o

împrejurare care nu a fost cunoscută de instanță, în sensul legii.

În termen legal, împotriva

hotărârilor de mai sus, a declarat recurs condamnatul care a susținut că este

nevinovat, că i s-a înscenat un flagrant și nu este autorul faptei.

Critica formulată de recurent

urmează a fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se a fi nefondată,

pentru cele ce urmează.

Potrivit normelor de procedură

cuprinse în Capitolul IV secția II (C. proc. pen.), revizuirea este o cale

extraordinară de atac care se exercită împotriva hotărârilor judecătorești

definitive numai în anumite condiții expres și limitativ prevăzute de lege.

În acest sens, prevederile art. 394

C. proc. pen., reglementează expres și limitativ cinci situații în care revizuirea

poate fi cerută.

Susținerile recurentului referitor

la înscenarea flagrantului și a lipsei de vinovăție nu se încadrează în nici

unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., când poate fi cerută

revizuirea.

Pe cale de consecință, hotărârile

prin care s-a respins revizuirea și, respectiv, s-a menținut această soluție,

sunt pronunțate în conformitate cu legea, așa încât, nu se constată motive de

casare a lor.

În aceste condiții, potrivit art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat,

recursul declarat de revizuient.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul-revizuient P.F. împotriva deciziei penale nr. 653/ A

din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 ianuarie 2004.