ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 360/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 979 din 14 octombrie 2003 a Tribunalului București a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea condamnatului P.F., cu motivarea că, deși a invocat fapte și împrejurări noi, revizuientul solicită o reanalizare a fondului cauzei și o prelungire a materialului probator pentru a-și dovedi nevinovăția, ceea ce pe calea revizuirii nu se poate realiza. Împotriva acestei hotărâri condamnatul a declarat apel pe care nu l-a motivat în scris, iar oral a susținut că există fapte noi, necunoscute de instanță, cu privire la împrejurarea că i-a fost înscenat flagrantul. Prin decizia penală nr. 653 din 30 octombrie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, reținând că, susținerea revizuientului nu constituie o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanță, în sensul legii.

În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus, a declarat recurs condamnatul care a susținut că este nevinovat, că i s-a înscenat un flagrant și nu este autorul faptei. Critica formulată de recurent urmează a fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., constatându-se a fi nefondată, pentru cele ce urmează. Potrivit normelor de procedură cuprinse în Capitolul IV secția II (C. proc. pen.), revizuirea este o cale extraordinară de atac care se exercită împotriva hotărârilor judecătorești definitive numai în anumite condiții expres și limitativ prevăzute de lege. În acest sens, prevederile art. 394 C. proc. pen., reglementează expres și limitativ cinci situații în care revizuirea poate fi cerută.

Susținerile recurentului referitor la înscenarea flagrantului și a lipsei de vinovăție nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., când poate fi cerută revizuirea. Pe cale de consecință, hotărârile prin care s-a respins revizuirea și, respectiv, s-a menținut această soluție, sunt pronunțate în conformitate cu legea, așa încât, nu se constată motive de casare a lor. În aceste condiții, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuient. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient P.F. împotriva deciziei penale nr. 653/ A din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2004.